ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 210 din 18 februarie 2008
a secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj
a fost respinsă excepția de nelegalitate a licenței de concesiune pentru exploatare
nr. PP intrată în vigoare în temeiul H.G. nr. 1715/2004, excepție invocată de Consiliul
Local al Municipiului Turda în contradictoriu cu SC T.A. SA Turda, Agenția Națională
pentru Resurse Minerale și Guvernul României, în Dosarul nr. 2621/328/2007 aflat
pe rolul Judecătoriei Turda.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a reținut că:
Prin licența de concesiune
pentru exploatare nr. PP Agenția Națională pentru Resurse Minerale a concesionat
dreptul de exploatare și livrare în forme specifice, conform legii române, a resurselor
și rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, în favoarea SC T.A.
SA.
Această licență de concesiune
a fost aprobată prin H.G. nr. 1715/2004, iar bunurile asupra cărora SC T.A. SA Turda
a dobândit licență au fost declarate bunuri de interes public național prin Legea
nr. 61/1998 - în vigoare la acea dată - și sunt menționate ca atare și prin Legea
nr. 85/2003, astfel că aparțin Statului Român.
Constatând că au fost
respectate dispozițiile Legii nr. 85/2003 și că bunurile în discuție nu fac parte
din categoria bunurilor aflate în domeniul public al Consiliul Local al Municipiului
Turda, excepția invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost apreciată
ca nefondată.
În termen legal, împotriva
acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Turda, invocând
în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de
recurs s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere cu ocazia
examinării legalității licenței de concesiune nr. PP, faptul că SC T.A. SA Turda
nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1998 -
în vigoare la data eliberării licenței, menținute și prin art. 4 din Legea nr. 85/2003.
Totodată, în opinia recurentului,
analiza excepției de nelegalitate nu este una completă deoarece nu s-a făcut și
prin prisma art. 46 din Legea nr. 61/1998, neobservându-se astfel că titulara licenței
de exploatare nu a desfășurat și nu desfășoară activitate de explorare, dezvoltare
sau exploatare în sensul textului de lege menționat.
Prin întâmpinările formulate
în recurs, intimatele SC T.A. SA Turda și Agenția Națională pentru Resurse Minerale
au arătat că sentința recurată este temeinică și legală.
Examinând cauza prin prisma
criticilor aduse de recurent și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta
Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea
sentinței atacate.
Așa cum se poate observa
din ampla argumentare a soluției pronunțate, judecătorii fondului au analizat toate
motivele de nelegalitate invocate în legătură cu actul administrativ reprezentat
de licența de concesiune pentru exploatare și livrare în forme specifice a resurselor
și rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, aprobată prin H.G.
nr. 1715/2004, din perspectiva normelor legale incidente.
Criticile expuse în cererea
de recurs sunt nefondate și nu vor fi primite deoarece:
Dispozițiile art. 4
alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998 privesc activitățile miniere și condițiile
pe care trebuie să le îndeplinească o persoană juridică pentru a le desfășura și
nicidecum condiții necesare pentru încheierea licenței de concesiune.
Cerința privind specializarea
în desfășurarea de activități miniere este instituită alternativ cu ipoteza organizării
în acest scop a titularului licenței de concesiune. Sub acest aspect, titularul
licenței nr. PP, la data încheierii acesteia, era organizat și specializat în exploatarea
nămolului sapropelic din Complexul Balnear „B.S.” Turda.
În privința îndeplinirii
cerințelor prevăzute de art. 46 din Legea nr. 61/1998 - în vigoare la data dobândirii
licenței de către SC T.A. SA Turda - din avizele din 25 aprilie 1997și din 17 aprilie
1998 emise de Agenția Națională pentru Resurse Minerale cu privire la preliminariile/programele
de exploatare pentru anii 1997 și 1998 a Complexului Balnear B.S. Turda (depuse
de titulara licenței) rezultă în mod clar că SC T.A. SA Turda desfășura activități
miniere de exploatare a rezervelor/resurselor minerale utile din complexul balnear
arătat.
Pentru toate cele expuse,
în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată
recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Consiliul Local al Municipiului Turda împotriva deciziei nr. 210 din 18 februarie
2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2008.