ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.06.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2008

HOTĂRÂRE
26.06.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2687/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 210 din 18 februarie 2008

a secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj

a fost respinsă excepția de nelegalitate a licenței de concesiune pentru exploatare

nr. PP intrată în vigoare în temeiul H.G. nr. 1715/2004, excepție invocată de Consiliul

Local al Municipiului Turda în contradictoriu cu SC T.A. SA Turda, Agenția Națională

pentru Resurse Minerale și Guvernul României, în Dosarul nr. 2621/328/2007 aflat

pe rolul Judecătoriei Turda.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că:

Prin licența de concesiune

pentru exploatare nr. PP Agenția Națională pentru Resurse Minerale a concesionat

dreptul de exploatare și livrare în forme specifice, conform legii române, a resurselor

și rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, în favoarea SC T.A.

SA.

Această licență de concesiune

a fost aprobată prin H.G. nr. 1715/2004, iar bunurile asupra cărora SC T.A. SA Turda

a dobândit licență au fost declarate bunuri de interes public național prin Legea

nr. 61/1998 - în vigoare la acea dată - și sunt menționate ca atare și prin Legea

nr. 85/2003, astfel că aparțin Statului Român.

Constatând că au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 85/2003 și că bunurile în discuție nu fac parte

din categoria bunurilor aflate în domeniul public al Consiliul Local al Municipiului

Turda, excepția invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost apreciată

ca nefondată.

În termen legal, împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Turda, invocând

în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs s-a arătat, în esență, că instanța de fond nu a avut în vedere cu ocazia

examinării legalității licenței de concesiune nr. PP, faptul că SC T.A. SA Turda

nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 61/1998 -

în vigoare la data eliberării licenței, menținute și prin art. 4 din Legea nr. 85/2003.

Totodată, în opinia recurentului,

analiza excepției de nelegalitate nu este una completă deoarece nu s-a făcut și

prin prisma art. 46 din Legea nr. 61/1998, neobservându-se astfel că titulara licenței

de exploatare nu a desfășurat și nu desfășoară activitate de explorare, dezvoltare

sau exploatare în sensul textului de lege menționat.

Prin întâmpinările formulate

în recurs, intimatele SC T.A. SA Turda și Agenția Națională pentru Resurse Minerale

au arătat că sentința recurată este temeinică și legală.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse de recurent și în temeiul art. 304

1

Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea

sentinței atacate.

Așa cum se poate observa

din ampla argumentare a soluției pronunțate, judecătorii fondului au analizat toate

motivele de nelegalitate invocate în legătură cu actul administrativ reprezentat

de licența de concesiune pentru exploatare și livrare în forme specifice a resurselor

și rezervelor de nămol terapeutic din zăcământul Băile Turda, aprobată prin H.G.

nr. 1715/2004, din perspectiva normelor legale incidente.

Criticile expuse în cererea

de recurs sunt nefondate și nu vor fi primite deoarece:

Dispozițiile art. 4

alin. (1) din Legea minelor nr. 61/1998 privesc activitățile miniere și condițiile

pe care trebuie să le îndeplinească o persoană juridică pentru a le desfășura și

nicidecum condiții necesare pentru încheierea licenței de concesiune.

Cerința privind specializarea

în desfășurarea de activități miniere este instituită alternativ cu ipoteza organizării

în acest scop a titularului licenței de concesiune. Sub acest aspect, titularul

licenței nr. PP, la data încheierii acesteia, era organizat și specializat în exploatarea

nămolului sapropelic din Complexul Balnear „B.S.” Turda.

În privința îndeplinirii

cerințelor prevăzute de art. 46 din Legea nr. 61/1998 - în vigoare la data dobândirii

licenței de către SC T.A. SA Turda - din avizele din 25 aprilie 1997și din 17 aprilie

1998 emise de Agenția Națională pentru Resurse Minerale cu privire la preliminariile/programele

de exploatare pentru anii 1997 și 1998 a Complexului Balnear B.S. Turda (depuse

de titulara licenței) rezultă în mod clar că SC T.A. SA Turda desfășura activități

miniere de exploatare a rezervelor/resurselor minerale utile din complexul balnear

arătat.

Pentru toate cele expuse,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată

recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de Consiliul Local al Municipiului Turda împotriva deciziei nr. 210 din 18 februarie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-02-04
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2008
entitățile statale nou create. Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Turda prin Primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea criticii se învederează că pri
ÎCCJ 2004-09-14
0,91
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6901/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 712/2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanții I.I., I.E. și Fundația D. Băile Herc
ÎCCJ 2007-06-11
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4734/2007
declarată neconstituțională, își produce efectele juridice, fiind irelevantă împrejurarea că reclamanții s-au adresat Secretariatului General al Guvernului României cu o plângere prealabilă de contencios administrativ. Î n contra acestei di
ÎCCJ 2007-03-01
0,90
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1295/2007
e în anexa nr. 1, poziția 1, 2, 3 și 4 din H.G. nr. 969/2002 reținându-se că imobilele situate în Cluj Napoca fac parte de drept din domeniul public al municipiului Cluj Napoca, iar includerea acestora în inventarul bunurilor aparținând jud
ÎCCJ 2008-07-08
0,90
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2394/2008
Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, s-a constat că potrivit art. 21 alin. (1) și art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau orașului, astfel încâ
Sursă