ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2008

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, sub nr. 15857/3

din 14 mai 2006, contestatorul Municipiul Turda prin Primar în contradictoriu

cu intimații Guvernul României, A.V.A.S. și SC C.T. SA Galați a formulat

contestație împotriva deciziei nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. și

a solicitat să fie obligată această pârâtă la reanalizarea notificării și să se

emită o nouă decizie, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în

municipiul Turda.

Prin sentința civilă

nr. 1108 din 13 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia

nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. s-a

respins notificarea nr. 127 din 8 iunie

2001 formulată de Primăria

Turda, prin care a solicitat să i se restituie în natură imobilul compus din

construcții și teren aferent în suprafață de 6047 mp, situat în Turda, ca fiind

formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană îndreptățită.

În acest

sens, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 definește prin art. 3 alin. (1) noțiunea

de „persoană îndreptățită", iar în alin. (2) precizează că nu au calitate

de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestui act normativ ministerele,

celelalte instituții

publice ale statului

sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome

sau

independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile

comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii.

Contestatoarea

fiind instituție publică, conform dispozițiilor legale invocate s-a reținut că

nu are calitate de persoană îndreptățită și nu poate beneficia de măsurile

acordate prin Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 214 din 4 aprilie 2007 a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Turda prin

Primar.

S-a reținut

în esență că, potrivit înscrisurilor de la dosar, imobilul situat în Turda, teren

și construcție a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea comunei urbane de reședință

Turda, dobândit prin cumpărare.

Sub acest aspect nu

s-a pus la îndoială împrejurarea că imobilul a fost proprietatea unității

administrativ teritoriale în forma de organizare existentă la acel moment.

Ulterior,

prin efectul deciziei nr.216/1969, astfel cum a fost modificată prin decizia

nr. 470 din 16 septembrie 1969, imobilul a fost transmis din administrarea

Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Turda în

administrarea

O.C.L. O.P. Turda și apoi

evidențiat în patrimoniul întreprinderilor de

stat constituite de

autoritățile vremii.

În final, în urma

reorganizării unităților economice de stat în condițiile Legii nr. 15/1990,

imobilul a fost înscris în patrimoniul intimatei pârâte SC C.T. SA, devenind

proprietatea acesteia.

Instanța a reținut

că, potrivit Legii nr. 10/2001 sunt reglementate măsuri de restituire către

foștii proprietari ai imobilelor preluate de statul comunist, dar legiuitorul a

înțeles să prevadă măsuri de restituire către proprietarii persoane fizice sau

juridice de drept privat, deposedate în mod abuziv, iar în ceea ce privește

persoanele juridice recunoscute ca persoane îndreptățite, acestea neputând fi

asimilate autorităților statului.

S-a arătat

că, în această logică, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilește clar

că orice instituții ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale,

inclusiv cele autonome sau independente, ca și unitățile economice de stat,

chiar privatizate nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite și nu fac

obiectul prezentei legi.

Legea are în

vedere restituirea proprietăților private preluate abuziv, restituirea unor

imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate privată către proprietarii

persoane fizice sau persoane juridice de drept privat și în nici un caz

restituirea unor imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate

socialistă de stat (la nivel central sau local).

Acolo unde chiar

statul a fost proprietar (fie la nivel local, fie la nivel central) prin alte

legi, respectiva proprietate a fost distribuită între actualele instituții ale

statului, urmare a descentralizării sau

reorganizării economice (unități administrative

locale, unități

economice constituite conform Legii nr. 15/1990, etc).

In cauză, imobilul a

fost transferat din administrarea unei instituții a statului (Comitetul

Executiv al Consiliului Popular) la o altă instituție a statului, fostă

întreprindere de stat. În temeiul Legii nr. 15/1990 s-a constituit în favoarea

intimatei SC C.T. SA dreptul de proprietate asupra acestuia prin transferarea

dreptului de administrare.

În aceste condiții,

instanța a constatat că nu este vorba despre o deposedare abuzivă a unei

persoane fizice sau juridice de drept privat de către statul comunist, ci este

o transmitere succesivă a imobilului între instituțiile statului, cu păstrarea

permanentă a caracterului de proprietate de stat, până la reorganizarea fostei

unități economice de stat, în condițiile Legii nr. 15/1990, când proprietatea

de stat, așa cum era concepută sub regimul comunist, ca proprietate a

întregului popor a devenit proprietatea privată a intimatei.

S-a avut în vedere de

către instanța de apel că, reclamanta și-a întemeiat întreaga construcție

făcută în cauză, pe distincția dintre proprietatea unității administrativ

teritoriale, care este Municipiul Turda, de proprietatea statului sau a

instituțiilor sale, dar a omis să analizeze că o astfel de distincție poate fi

făcută numai în prezent, când unitățile administrativ teritoriale au un

patrimoniu propriu, distinct de cel al statului.

La momentul

transferării imobilului de la Municipiul Turda către alte instituții ale

statului, nu exista această distincție și descentralizare, ci proprietatea

statului era unică, „proprietatea socialistă a întregului popor".

Așa fiind, s-a

reținut că actul de transfer al imobilului în anul 1969 apare ca un act de

dispoziție a vechiului stat comunist, prin care a decis singur, în calitate de

proprietar, transferarea imobilului de la una dintre entitățile sale, către

altă entitate a statului, cu păstrarea însă a aceluiași proprietar (statul

comunist), iar nu o preluare abuzivă, cu schimbarea proprietarului și a

caracterului proprietății din proprietate privată, în proprietate socialistă de

stat.

Art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 consacră tocmai această idee, că acolo unde este

vorba de instituții publice ale statului, acestea apar în forme diferite ca și

continuatori ai vechiului stat, iar organizarea și „distribuirea"

proprietății de stat s-a făcut deja prin alte legi între instituțiile și

entitățile statale nou create.

Împotriva

ultimei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Turda

prin Primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În

dezvoltarea criticii se învederează că prin hotărârea recurată instanța a

interpretat greșit actul dedus judecății.

Se susține că

imobilul din litigiu a fost construit prin contribuția bănească a locuitorilor

Municipiului Turda, fostă Comuna Urbană de Reședință Turda.

Printr-o

interpretare greșită, susține recurentul, s-a concluzionat că imobilul

construcție a fost edificat din bani publici ca să ajungă în proprietatea

societății comerciale ce nu are niciun drept asupra imobilului.

Mai arată că imobilul

a aparținut unității administrativ teritoriale și că a fost preluat abuziv și

trebuie restituit în natură vechiului proprietar, chiar dacă nu a fost etatizat

după metodele clasice.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Recurentul

a solicitat prin notificarea nr. 127 din 8 iunie 2001 adresată intimatei,

restituirea în natură a imobilului înscris în

C.F. nr. 1760/1031 Turda, compus din construcții și teren aferent în suprafață

de 6047 mp, situat în Turda.

Prin decizia

nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de intimată s-a respins notificarea

cu motivarea că petenta nu are calitate de

persoană îndreptățită conform dispozițiilor

Legii nr. l0/2001.

Potrivit art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, „ministerele, celelalte instituții publice ale statului

sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau

independente, regiile autonome, companiile / societățile naționale, societățile

comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu

au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi „.

Dispozițiile acestui

text, coroborate cu prevederile art. 2, art. 18 alin. (l) și art. 21 alin. (1)

din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 fac pe deplin dovada

faptului că, recurentul nu are calitate de persoană îndreptățită și nu poate

beneficia de măsurile reparatorii conferite de legea specială.

Cererea recurentului

de restituire în natură a imobilului nu este întemeiată, deoarece reclamantul

în calitate de unitate administrativ teritorială nu poate formula cereri de

natura celei din prezenta cauză în temeiul Legii nr. 10/2001 pe de o parte, iar

pe de altă parte, A.V.A.S. nu are competența de a soluționa cererile ce au ca

obiect restituirea în natură a unui imobil.

Neavând calitate de

persoană îndreptățită, recurentul reclamant nu poate

beneficia de niciuna dintre măsurile reparatorii prevăzute de legea

specială, sub acest

aspect cererea sa privind emiterea unei decizii de

restituire în natură este lipsită de temei legal.

Mai mult

chiar, conform dispozițiile art. 21 alin. (l) din Legea nr. 10/2001,

restituirea în natură a imobilelor revendicate se face exclusiv de către

unitatea deținătoare a imobilului respectiv.

Potrivit

dispozițiilor legale în materie, A.V.A.S. nu are competența legală de a dispune

restituirea în natură, întrucât nu a avut și nici nu are calitatea de unitate

deținătoare.

Art. 29 din Legea nr.

10/2001 stabilește competența legală a intimatei A.V.A.S., situația din speță

neîncadrându-se în acest text de lege.

Distinct de toate

acestea, corect instanța de apel a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001

privind măsurile reparatorii pentru imobilele care au trecut în mod abuziv în

proprietatea statului, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu îi

sunt aplicabile recurentului reclamant, așa cum prevăd disp. art. 3 alin. (2)

din lege.

Conform art. 2 pct. 33

din Legea nr. 500/2002, sunt definite ca instituții publice „Parlamentul, Administrația

Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației

publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și

instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare".

În consecință,

autoritățile publice locale organizate și care dispun, conform Legii nr. 215/2001

de patrimoniul unităților administrativ teritoriale sunt instituții publice și

nu le sunt aplicabile măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Mai mult decât atât,

unitățile administrativ teritoriale au primit personalitate juridică prin Legea

nr. 215/2001. Ele nu au fost declarate succesor în drepturi și obligații ale

unor alte forme de organizare administrativ-teritorială existente în perioada

interbelică. Astfel, nu se poate susține că Municipiul Turda ca persoană

juridică înființată în temeiul Legii nr. 215/2001 este continuator al Comunei

Urbane de Reședință Turda.

Față de toate aceste

considerente, hotărârea recurată este în afara criticii întemeiată pe disp.

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul declarat de reclamant să fie respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantul Municipiul Turda prin Primar împotriva deciziei nr. 214 din 4

aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4

februarie 2008.