ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 615/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, sub nr. 15857/3 din 14 mai 2006, contestatorul Municipiul Turda prin Primar în contradictoriu cu intimații Guvernul României, A.V.A.S. și SC C.T. SA Galați a formulat contestație împotriva deciziei nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. și a solicitat să fie obligată această pârâtă la reanalizarea notificării și să se emită o nouă decizie, în sensul restituirii în natură a imobilului situat în municipiul Turda. Prin sentința civilă nr. 1108 din 13 septembrie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de A.V.A.S. s-a respins notificarea nr. 127 din 8 iunie 2001 formulată de Primăria Turda, prin care a solicitat să i se restituie în natură imobilul compus din construcții și teren aferent în suprafață de 6047 mp, situat în Turda, ca fiind formulată de o persoană ce nu are calitatea de persoană îndreptățită. În acest sens, s-a arătat că Legea nr. 10/2001 definește prin art. 3 alin. (1) noțiunea de „persoană îndreptățită", iar în alin. (2) precizează că nu au calitate de persoane îndreptățite și nu fac obiectul acestui act normativ ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii.

Contestatoarea fiind instituție publică, conform dispozițiilor legale invocate s-a reținut că nu are calitate de persoană îndreptățită și nu poate beneficia de măsurile acordate prin Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 214 din 4 aprilie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Turda prin Primar. S-a reținut în esență că, potrivit înscrisurilor de la dosar, imobilul situat în Turda, teren și construcție a fost înscris în C.F. ca fiind proprietatea comunei urbane de reședință Turda, dobândit prin cumpărare. Sub acest aspect nu s-a pus la îndoială împrejurarea că imobilul a fost proprietatea unității administrativ teritoriale în forma de organizare existentă la acel moment.

Ulterior, prin efectul deciziei nr.216/1969, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 470 din 16 septembrie 1969, imobilul a fost transmis din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Turda în administrarea O.C.L. O.P. Turda și apoi evidențiat în patrimoniul întreprinderilor de stat constituite de autoritățile vremii. În final, în urma reorganizării unităților economice de stat în condițiile Legii nr. 15/1990, imobilul a fost înscris în patrimoniul intimatei pârâte SC C.T. SA, devenind proprietatea acesteia.

Instanța a reținut că, potrivit Legii nr. 10/2001 sunt reglementate măsuri de restituire către foștii proprietari ai imobilelor preluate de statul comunist, dar legiuitorul a înțeles să prevadă măsuri de restituire către proprietarii persoane fizice sau juridice de drept privat, deposedate în mod abuziv, iar în ceea ce privește persoanele juridice recunoscute ca persoane îndreptățite, acestea neputând fi asimilate autorităților statului. S-a arătat că, în această logică, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 stabilește clar că orice instituții ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, ca și unitățile economice de stat, chiar privatizate nu pot avea calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.

Legea are în vedere restituirea proprietăților private preluate abuziv, restituirea unor imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate privată către proprietarii persoane fizice sau persoane juridice de drept privat și în nici un caz restituirea unor imobile care au făcut obiectul dreptului de proprietate socialistă de stat (la nivel central sau local). Acolo unde chiar statul a fost proprietar (fie la nivel local, fie la nivel central) prin alte legi, respectiva proprietate a fost distribuită între actualele instituții ale statului, urmare a descentralizării sau reorganizării economice (unități administrative locale, unități economice constituite conform Legii nr. 15/1990, etc). In cauză, imobilul a fost transferat din administrarea unei instituții a statului (Comitetul Executiv al Consiliului Popular) la o altă instituție a statului, fostă întreprindere de stat.

În temeiul Legii nr. 15/1990 s-a constituit în favoarea intimatei SC C.T. SA dreptul de proprietate asupra acestuia prin transferarea dreptului de administrare. În aceste condiții, instanța a constatat că nu este vorba despre o deposedare abuzivă a unei persoane fizice sau juridice de drept privat de către statul comunist, ci este o transmitere succesivă a imobilului între instituțiile statului, cu păstrarea permanentă a caracterului de proprietate de stat, până la reorganizarea fostei unități economice de stat, în condițiile Legii nr. 15/1990, când proprietatea de stat, așa cum era concepută sub regimul comunist, ca proprietate a întregului popor a devenit proprietatea privată a intimatei.

S-a avut în vedere de către instanța de apel că, reclamanta și-a întemeiat întreaga construcție făcută în cauză, pe distincția dintre proprietatea unității administrativ teritoriale, care este Municipiul Turda, de proprietatea statului sau a instituțiilor sale, dar a omis să analizeze că o astfel de distincție poate fi făcută numai în prezent, când unitățile administrativ teritoriale au un patrimoniu propriu, distinct de cel al statului.

La momentul transferării imobilului de la Municipiul Turda către alte instituții ale statului, nu exista această distincție și descentralizare, ci proprietatea statului era unică, „proprietatea socialistă a întregului popor". Așa fiind, s-a reținut că actul de transfer al imobilului în anul 1969 apare ca un act de dispoziție a vechiului stat comunist, prin care a decis singur, în calitate de proprietar, transferarea imobilului de la una dintre entitățile sale, către altă entitate a statului, cu păstrarea însă a aceluiași proprietar (statul comunist), iar nu o preluare abuzivă, cu schimbarea proprietarului și a caracterului proprietății din proprietate privată, în proprietate socialistă de stat.

Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 consacră tocmai această idee, că acolo unde este vorba de instituții publice ale statului, acestea apar în forme diferite ca și continuatori ai vechiului stat, iar organizarea și „distribuirea" proprietății de stat s-a făcut deja prin alte legi între instituțiile și entitățile statale nou create. Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul Municipiul Turda prin Primar, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea criticii se învederează că prin hotărârea recurată instanța a interpretat greșit actul dedus judecății. Se susține că imobilul din litigiu a fost construit prin contribuția bănească a locuitorilor Municipiului Turda, fostă Comuna Urbană de Reședință Turda.

Printr-o interpretare greșită, susține recurentul, s-a concluzionat că imobilul construcție a fost edificat din bani publici ca să ajungă în proprietatea societății comerciale ce nu are niciun drept asupra imobilului. Mai arată că imobilul a aparținut unității administrativ teritoriale și că a fost preluat abuziv și trebuie restituit în natură vechiului proprietar, chiar dacă nu a fost etatizat după metodele clasice. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Recurentul a solicitat prin notificarea nr. 127 din 8 iunie 2001 adresată intimatei, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 1760/1031 Turda, compus din construcții și teren aferent în suprafață de 6047 mp, situat în Turda.

Prin decizia nr. 114 din 22 martie 2006, emisă de intimată s-a respins notificarea cu motivarea că petenta nu are calitate de persoană îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. l0/2001. Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile / societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi „. Dispozițiile acestui text, coroborate cu prevederile art. 2, art. 18 alin. (l) și art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 fac pe deplin dovada faptului că, recurentul nu are calitate de persoană îndreptățită și nu poate beneficia de măsurile reparatorii conferite de legea specială.

Cererea recurentului de restituire în natură a imobilului nu este întemeiată, deoarece reclamantul în calitate de unitate administrativ teritorială nu poate formula cereri de natura celei din prezenta cauză în temeiul Legii nr. 10/2001 pe de o parte, iar pe de altă parte, A.V.A.S. nu are competența de a soluționa cererile ce au ca obiect restituirea în natură a unui imobil. Neavând calitate de persoană îndreptățită, recurentul reclamant nu poate beneficia de niciuna dintre măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, sub acest aspect cererea sa privind emiterea unei decizii de restituire în natură este lipsită de temei legal. Mai mult chiar, conform dispozițiile art. 21 alin. (l) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor revendicate se face exclusiv de către unitatea deținătoare a imobilului respectiv.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, A.V.A.S. nu are competența legală de a dispune restituirea în natură, întrucât nu a avut și nici nu are calitatea de unitate deținătoare. Art. 29 din Legea nr. 10/2001 stabilește competența legală a intimatei A.V.A.S., situația din speță neîncadrându-se în acest text de lege. Distinct de toate acestea, corect instanța de apel a reținut că dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind măsurile reparatorii pentru imobilele care au trecut în mod abuziv în proprietatea statului, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu îi sunt aplicabile recurentului reclamant, așa cum prevăd disp. art. 3 alin. (2) din lege.

Conform art. 2 pct. 33 din Legea nr. 500/2002, sunt definite ca instituții publice „Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare". În consecință, autoritățile publice locale organizate și care dispun, conform Legii nr. 215/2001 de patrimoniul unităților administrativ teritoriale sunt instituții publice și nu le sunt aplicabile măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001. Mai mult decât atât, unitățile administrativ teritoriale au primit personalitate juridică prin Legea nr. 215/2001.

Ele nu au fost declarate succesor în drepturi și obligații ale unor alte forme de organizare administrativ-teritorială existente în perioada interbelică. Astfel, nu se poate susține că Municipiul Turda ca persoană juridică înființată în temeiul Legii nr. 215/2001 este continuator al Comunei Urbane de Reședință Turda. Față de toate aceste considerente, hotărârea recurată este în afara criticii întemeiată pe disp. art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamant să fie respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Turda prin Primar împotriva deciziei nr. 214 din 4 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2008.