ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 mai 2017, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, a solicitat anularea parțială a Deciziei nr. x/01.02.2017 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor, cu referire la cererea de rambursare nr. x prin care s-a solicitat rambursarea sumei de 24.975 RON în loc de 57.350 RON, diferența reprezentând recuperarea burselor de la fostul student doctorand A. în valoare de 32.375 RON echivalentul a 17.5 luni burse primite în sumă de 1.850 RON/lună, urmare a retragerii acestuia din proiect; scutirea reclamantei de a mai vira diferența de sumă nesolicitată prin cererea de rambursare nr. x, deoarece aceasta nu s-a solicitat fiind recuperată de la fostul student doctorand.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 314 din 13 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată, dipunând anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/01.02.2017 și, în parte, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru Programele Operaționale în cadrul Obiectivului Convergență nr. x/28.11.2016, cât privește creanța bugetară în cuantum de 32.375 RON. De asemenea, a dispus restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 32.375 RON.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, a declarat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate, ca temeinice și legale. După o succintă prezentare a situației de fapt, recurentul-pârât arată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se invocă de către recurent jurisprudența CJUE, potrivit căreia, producerea unor nereguli, abateri, fraude corespunde automat unui prejudiciu bugetului UE, iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod corespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10). Face trimitere la dispozițiile art. 4.3 din Ghidul Solicitantului care prevăd că, "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții: (...) să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate", iar conform art. 126 din Regulamantul 966 (Euratom) privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii "(2) Costurile eligibile sunt costurile suportate efectiv de beneficiarul unui grant și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții (...) f) sunt rezonabile, justificate și să respecte cerințele bunei gestionări financiare, în special din punctul de vedere al economiei și al eficienței". Așadar, atât Ghidul, cât și Regulamentul reglementează, printre altele, principiul managementului financiar riguros. În raport de aceste aspecte, recurentul consideră că în mod greșit a reținut instanța de fond că susținerile reclamantei sunt temeinice, atât timp cât pentru doctorandul A. "...suma de 32.375 RON nu poate reprezenta cheltuială neeligibilă și nu se impune recuperarea ei [...] întrucât reclamanta Universitatea Tehnică nu a solicitat la rambursare și nu a obținut validarea sumei". Or, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 66/2011 care "...reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți ordonatori internaționali", cele ale contractului de finanțare, ale art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 759/2007 coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului. Mai mult, instanța de fond nu a ținut cont nici de principiul general de rambursare a cheltuielilor potrivit căruia, cei care sunt acceptați într-un program de finanțare europeană trebuie să susțină din punct de vedere financiar implementarea proiectelor. Mai exact, aceștia efectuează plata furnizorilor de lucrări sau servicii din fonduri proprii, iar ulterior, pe baza facturilor și a ordinelor de plată în baza cărora s-a făcut plata, se solicită rambursarea cheltuielilor efectuate. Astfel, recurentul arată că, în cadrul impelementării proiectului, au fost solicitate la rambursare de către intimata-reclamantă și i-au fost plătite cheltuielile aferente a 17,5 burse. Aceste sume au fost încasate ulterior de doctorandul A.. Dat fiind faptul că, la data de 01.06.2012, doctorandul s-a retras, la data de 19.06.2012, acesta a restitui reclamantei suma de 31.727,50 RON. Ulterior, această sumă a fost transferată de reclamantă într-un alt cont al universității (deschis la BT) și folosită la plata burselor. Arată că banii transferați în contul de la bancă fac parte din suma totală de 147.075 RON, cu care au fost achitate bursele aferente Centralizatorului nr. 6 din luna aprilie 2012 (159 burse de câte 925 RON fiecare). Ulterior, intimata-reclamantă a solicitat doar suma de 24.975 RON pentru cheltuielile aferente burselor în valoare de 57.350 RON, plătite cu OP 5175/27.06.2012, menționând că, la cererea de rambursare nr. x, nesolicitarea diferenței de 31.727,50 RON s-a făcut în paralel cu solicitarea a 3,5 burse pentru doctorandul A.. Așadar, în opinia recurentului-pârât, acest proces de rambursare creat de intimata-reclamantă în cadrul proiectului este o gravă încălcare a principiului managementului financiar riguros dar și al principiului general de rambursare a cheltuielilor, ambele reglementate de acte normative comunitare cu aplicabilitate obligatorie și generală, iar neregula constatată împiedică posibilitatea recurentului de a verifica ulterior, cu exactitate, destinația banilor din cadrul proiectului. Greșit a reținut instanța de fond că ar fi stabilit o nouă neregulă în sarcina intimatei-reclamante, ca urmare a nerespectării art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011, ceea ce nu este adevărat. Faptul că a precizat prin decizia de soluționare a contestației că reclamanta ar fi trebuit să sesizeze, conform art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011 neregula săvârșită, este fără echivoc o detaliere adecvată a conduitei necesare pe care trebuie să o aibă intimata-reclamantă în implementarea proiectului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă Universitatea Tehnică din Cluj Napoca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 3 iunie 2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman - Ministerul Educației Naționale este nefondat. Reclamanta Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.11.2016 și Decizia nr. x/01.02.2017 emise de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane din cadrul Ministerului Educației Naționale. Prin procesul-verbal menționat, întocmit urmare verificării financiar-administrative a documentelor justificative cererilor de rambursare aferente contractului de finanțare x, s-a constatat că au fost validate cheltuieli cu bursele a 18 doctoranzi care au fost exmatriculați și, drept urmare, s-a apreciat că este necesară recuperarea sumei totale de 307.300,50 RON, reprezentând cheltuieli declarate neeligibile. Împotriva titlului de creanță menționat, beneficiarul (reclamanta din cauză) a formulat contestație, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, solicitând anularea acestuia în parte, doar cu privire la suma de 32.375 RON, reprezentând contravaloarea burselor încasate de doctorandul A., exmatriculat conform deciziei nr. 12696/01.06.2012. Contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal a fost respinsă de autoritatea pârâtă potrivit deciziei nr. x/01.02.2017. Prima instanță, admițând acțiunea reclamantei, a anulat decizia de soluționare a contestației și, în parte, titlul de creanță constând în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, doar în ceea ce privește creanța bugetară în cuantum de 32.375 RON, dispunând restituirea acestei sume către reclamantă. Pârâtul a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-pârât susține că intimata-reclamantă ar fi creat în implementarea proiectului un proces de rambursare care încalcă două principii, ambele reglementate de norme comunitare cu aplicabilitate obligatorie și generală, respectiv principiul managementului financiar riguros și principiul general de rambursare a cheltuielilor. În acest sens, arată că intimata-reclamantă a solicitat la rambursare și i-au fost plătite cheltuielile aferente a 17,5 burse, care, ulterior, au fost încasate de doctorandul A.. După ce acesta s-a retras din proiect, i-a restituit reclamantei suma de 31.727,50 RON, care a fost transferată într-un alt cont al universității (deschis la BT) și folosită la plata burselor. Ulterior, la cererea de rambursare nr. x, intimata-reclamantă a solicitat doar suma de 24.975 RON pentru cheltuieli aferente burselor în valoare de 57.350 RON, plătite cu OP 5175/27.06.2012, însă, nesolicitarea diferenței de 31.727,50 RON s-a făcut în paralel cu solicitarea a 3,5 burse pentru doctorandul A.. Acest proces de rambursare constituie, în opinia recurentului-pârât, o neregulă care constă în imposibilitatea sa de a verifica ulterior, cu exactitate, destinația banilor din cadrul proiectului. Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate. Universitatea a susținut și instanța de fond a confirmat că, la CR3, aceasta a cerut mai puțin, respectiv doar suma de 24.975 RON în loc de 57.350 RON, diferența în sumă de 32.375 RON, reprezentând echivalentul a 17,5 burse în sumă de 1.850 RON/lună, primite de fostul student doctorand A., fiind restituite reclamantei, urmare a retragerii lui din proiect. Cât privește susținerea reclamantei, instanța de fond a reținut că aceasta a fost probată cu înscrisurile administrate în cauză, care atestă atât restituirea burselor primite de către fostul doctorand A., cât și faptul că, aferent OP nr. x/27.06.2012, în valoare de 57.350 RON, s-a solicitat și validat doar suma de 24.975 RON, aspect ce a fost confirmat și de pârât, prin răspunsul său la interogatoriul încuviințat reclamantei. A mai reținut instanța că, în procedura de solicitare a rambursării, din eroare, a mai existat încă un OP cu același număr și cu aceeași sumă - OP nr. x/24.05.2012. În evidența cheltuielilor aferente cererii de plată nr. x apar ambele ordine de plată cu același număr, dar date diferite, respectiv OP nr. x/24.05.2012 în sumă de 57.350 RON, cu care s-au plătit parțial bursele pentru luna martie 2012 și OP nr. x/27.06.2012 în sumă de 57.350 RON, cu care s-au plătit parțial bursele pe luna aprilie 2012. Ordinele de plată, deși au același număr și aceeași sumă, au date diferite, cel de-al doilea OP fiind cel din care s-a solicitat doar suma de 24.975 RON, diferența reprezentând recuperarea celor 17,5 luni burse de la fostul doctorand A.. A concluzionat instanța că suma de 32.375 RON nu poate reprezenta cheltuială neeligibilă și nu se impunea recuperarea ei în temeiul dispozițiilor legale incidente, întrucât reclamanta Universitatea Tehnică nu a solicitat și nu a obținut validarea acestei sume. Recurentul-pârât nu este de acord cu această soluție a instanței, susținând în continuare că procesul de rambursare creat de intimata-reclamantă în cadrul proiectului este contrar principiului managementului financiar riguros și principiului general de rambursare, ambele ignorate de către instanța de fond. Înalta Curte constată că, în explicațiile oferite de intimata-reclamantă în legătura cu procedura de rambursare adoptată, aceasta a arătat că, prin CR3, aferent OP nr. x/27.06.2012 în valoare de 57.350 RON, a solicitat și i s-a validat doar suma de 24.975 RON, însă, în evidența acestor cheltuieli, din eroare, a mai existat un OP nr. x/24.05.2012 tot în valoare de 57.350 RON. De asemenea, prin răspunsul la interogatoriu, aflat la dosarul de fond, recurentul-pârât a arătat în mod expres că în cazul A. s-a produs o eroare din cauza neluării în calcul a OP nr. x/27.06.2012, creanța fiind calculată pe baza OP nr. x/24.05.2012. În acest context, contrar susținerii recurentului-pârât, instanța de control judiciar constată că, în speță, este vorba doar de existența unei inadvertențe de ordin formal, recunoscută de ambele părți, și nicidecum de săvârșirea vreunei nereguli în sensul dorit de recurent. Mai reține Înalta Curte că, și dacă intimata-reclamantă nu a procedat corect în procesul de rambursare în legătură cu CR3, totuși, așa cum a reținut și instanța de fond, suma de 32.375 RON nu a fost solicitată de aceasta la rambursare. Acești bani nu au fost plătiți de autoritatea pârâtă cu titlu de finanțare, fiind recuperați de către intimata-reclamantă de la fostul doctorand A.. Astfel, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că în mod nejustificat i s-a impus reclamantei prin titlul de creanță să restituie suma de 32.375 RON, de vreme ce această sumă a fost recuperată și nu a fost cerută prin cererea de finanțare. În fine, contrar susținerii recurentului-pârât, de vreme ce prin procesul-verbal s-a stabilit o creanță ce reprezintă sprijinul financiar oferit doctoranzilor, materializat sub formă de burse, în mod corect a reținut instanța de fond că este inadmisibil ca, la soluționarea contestației, să se procedeze la reținerea unei alte nereguli, constând în încălcarea obligației de raportare a neregulilor semnalate în gestiunea propriului proiect, prevăzută de art. 29 din O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, față de toate considerentele sus arătate ce demonstrează caracterul nefondat al criticilor recurentei-pârâte, confirmând totodată legalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 același Cod, să respingă ca nefondat recursul de față. PENTRU ACESTE MOTIVE,