ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3112/2020

Ședința publică din data de 2 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul Colegiul Economic "A." a chemat în judecată pe pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", solicitând anularea în parte ca nelegală și netemeinică a Deciziei CNIDPT_OI nr. 7061/08.08.2016 privind răspunsul la contestație, prin care s-a respins în parte contestația formulată la Scrisoarea standard de informare a beneficiarului emisă de CNIDPT_OIPOSDRU sub nr. x din 27.07.2016, în ceea ce privește respingerea rambursării ca neeligibile a următoarele cheltuieli: 12.500 RON reprezentând servicii închidere proiect; 5.950 RON reprezentând servicii dezvoltare site; 15.615,99 RON reprezentând servicii amenajare spațiu; 19.199,96 RON reprezentând achiziție licențe, 52.559,53 RON reprezentând achiziție calculatoare și laptopuri; 128.671,07 RON reprezentând achiziție 540 tablete; 23.326,40 RON reprezentând achiziție mobilier; 24.865,68 RON reprezentând achiziție FEDR (multifuncțională, videoproiector etc.); 1.751,49 RON reprezentând achiziție FEDR și 10.993,84 RON reprezentând achiziție produse papetărie; anularea în parte ca nelegală și netemeinică a Scrisorii standard de informare a beneficiarului pentru cheltuielile menționate; obligarea pârâtei la plata sumei de 295.433,96 RON, conform cererii de rambursare nr. x - finală din 04.07.2016; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Colegiul Economic "A.", în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane".

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate și, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, a arătat faptul că instanța de fond, deși avea obligația legală de a stabili în mod corect situația de fapt din speță și de a răspunde argumentelor părților, a adoptat o atitudine extrem de formalistă prin care a ignorat orice aspecte din răspunsul la întâmpinare care nu ar reprezenta o reproducere fidelă a cererii introductive. Astfel, răspunsul la întâmpinare a fost privit de instanță ca un act de procedură redundant și aproape inutil, care nu poate aduce nici un fel de argument pentru susținerea cererii inițiale, deși acesta este în realitate o interpretare a argumentelor părții adverse din întâmpinare și din actele administrative atacate. De fapt, prin răspunsul la întâmpinare s-au adus argumente de fapt concrete pentru a se arăta de ce motivarea în fapt a actelor administrative este oscilantă și necredibilă.

A mai arătat recurentul că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material din art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 și de la punctele 3.6, 3.7, 4.2, 9 lit. d), 10.4.2 lit. a), 10.5 din Anexa nr. 6 din OMMFPS/OMFP nr. 1117/2170/2010. Astfel, la art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 prevede ca și condiții de eligibilitate a cheltuielilor: să fie efectiv plătite de beneficiar pe durata programului, să fie însoțite de facturi sau alte documente contabile, să fie în conformitate cu contractul de finanțare și să fie conforme prevederilor legislației naționale și comunitare. A menționat că nici prima instanță și nici intimata nu au indicat încălcarea vreuneia dintre aceste cerințe de eligibilitate, singurul aspect reproșat pentru neeligibilitatea cheltuielilor de la pct. 1 lit. b)-j) fiind data efectuării cheltuielilor, spre finalul perioadei de implementare a proiectului. Însă actele normative în vigoare nu conțin o astfel de condiționare, impunându-se doar ca aceste cheltuieli să fie efectiv plătite de beneficiar pe durata programului. A mai invocat recurentul faptul că respectivele cheltuieli sunt cele care asigură sustenabilitatea proiectului pe o perioadă de minimum trei ani de la finalizarea implementării.

A mai criticat recurentul și faptul că a fost respins sumar motivul privind motivarea insuficientă a actelor administrative atacate. A arătat că pentru a preveni arbitrariul organelor administrative și pentru a asigura un real acces la persoanelor la justiția de contencios administrativ, pentru a se realiza un control de legalitate și oportunitate efectiv și concret asupra actelor administrației, cerința motivării în fapt și în drept a actelor administrative este obligatorie și necesară. O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, iar o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând că susținerile recurentului sunt nefondate, instanța de fond analizând punctual fiecare capăt de cerere.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurent pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin contractul de finanțare nr. x, înregistrat la CNDIPT - OIPOSDRU sub nr. x/10.02.2015, reclamantul Colegiul Economic "A." a contractat finanțarea nerambursabilă pentru proiectul "Primii pași în carieră prin firma de exercițiu".

Prin cererea de rambursare nr. x finală din 04.07.2016, reclamantul a solicitat rambursarea sumei totale de 1.683.304,97 RON, iar prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 6789/27.07.2016 pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" a validat spre rambursare suma totală de 1.369.140,02 RON, fiind considerată neeligibilă suma totală de 314.154,95 RON.

Cu respectarea procedurii prevăzute de art. 46 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, reclamantul Colegiul Economic "A." a formulat contestație administrativă împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, care a fost admisă în parte prin Decizia nr. CNIDPT_OI 7061/08.08.2016, în ceea ce privește suma de 1.151,99 RON privind cheltuieli cu resursele umane și suma de 10.500 RON reprezentând premii acordate grupului țintă, și respinsă în rest.

Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată solicitând anularea ambelor acte, contestația administrativă și scrisoarea standard de informare a beneficiarului.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prima critică a recurentului privește faptul că instanța de fond nu ar fi ținut cont de argumentele sale din răspunsul la întâmpinare, privind acest act ca fiind un act de procedură redundant și inutil.

Înalta Curte împărtășește considerentele instanței de fond cu privire la acest aspect, în sensul că reclamantul a criticat caracterul neeligibil al unor cheltuieli respinse la rambursare, fără a fi invocată însă nerespectarea unor cerințe procedurale.

În ceea ce privește suma de 12500 RON reprezentând servicii închidere proiect, în mod corect a constatat instanța de fond că prin cererea introductivă reclamantul nu formulează critici pertinente cu privire la această cheltuială neeligibilă.

Aceleași sunt considerentele instanței de fond și cu privire la suma de 5950 RON, instanța de control judiciar reținând că nici cu privire la această sumă nu sunt făcute referiri în cererea de chemare în judecată, reclamantul arătând abia prin răspunsul la întâmpinare că actele administrative contestate nu cuprind nici un argument de fapt care să poată fi cenzurat de instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește suma de 128671,7 RON, instanța de fond a reținut că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin răspunsul la întâmpinare nu sunt invocate motive de anulare cu privire la acest aspect, abia în faza administrării probatoriului atașând listele cu beneficiarii tabletelor finanțate din POSDRU.

Cu privire la criticile recurentului privind neanalizarea susținerilor sale din răspunsul la întâmpinare de către instanța de fond, Înalta Curte reține că aceasta a apreciat corect că nu a fost legal învestită cu verificarea motivelor suplimentare invocate prin răspunsul la întâmpinare, întrucât modificarea cererii de chemare în judecată se poate realiza doar prin intermediul unei cereri adiționale, în termenul prevăzut de art. 204 din C. proc. civ. și termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că motivele respective au fost aduse în discuție doar prin răspunsul la întâmpinare, or răspunsul la întâmpinare nu are valoarea unei cereri adiționale în sensul art. 30 alin. (5) din C. proc. civ. prin care să se fi modificat sau completat motivele anterioare, ca atare se poate aprecia că prima instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale.

În consecință, nu se poate susține cu temei în recurs că instanța de fond a omis să analizeze criticile în discuție, atâta vreme cât nu a fost legal învestită cu aceste motive de nelegalitate în ceea ce privește actele contestate.

Cu privire la celelalte sume apreciat e ca neeligibile s-a reținut că nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013, punctul 3.13. Recurentul a criticat considerentele instanței de fond care a constatat că data efectuării cheltuielilor este spre finalul perioadei de implementare a proiectului, arătând că actele normative în vigoare nu conțin o astfel de condiționare.

Astfel, suma de 15.615,99 RON, reprezentând servicii de amenajare spațiu, suma de 19.199,96 RON reprezentând achiziție licențe, suma de 52.559,53 RON reprezentând achiziție calculatoare și laptopuri, suma de 23.326,40 RON reprezentând achiziție mobilier, suma de 24.865,68 RON reprezentând achiziție FEDR (multifuncțională, videoproiector, etc.), suma de 1.751,49 RON reprezentând achiziție FEDR și suma de 10.993,84 RON reprezentând achiziție produse papetărie sunt considerate cheltuieli neeligibile. S-a apreciat că spațiile amenajate, calculatoarele și laptopurile, licențele, mobilierul, achizițiile FEDR și produsele de papetărie, toate achiziționate cu cel mult 3 zile înainte de finalizarea proiectului, nu au fost folosite la desfășurarea activităților proiectului și realizării obiectivelor și indicatorilor acestuia, așa cum se menționează în Cererea de finanțare și cum a fost evaluat proiectul.

Înalta Curte constată că aceste cheltuieli, după cum chiar reclamantul a arătat, trebuie să fie în conformitate cu contractul de finanțare și să fie conform prevederilor legislației naționale și comunitare. Or, în mod corect s-a constatat că nu au fost respectate prevederile Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013, întrucât, având în vedere data achiziționării, nu au fost folosite la desfășurarea activităților proiectului și realizării obiectivelor și indicatorilor acestuia.

În mod corect a constatat instanța de fond că toate aceste achiziții erau necesare în primul rând pentru implementarea proiectului, nevizând în mod direct sustenabilitatea lui. Conform cererii de finanțare:

"toate resursele angrenate în implementarea proiectului contribuie în mod direct la derularea activității." Scopul achiziționării produselor era în principal implementarea activităților descrise de solicitant, iar nu sustenabilitatea proiectului.

În ceea ce privește critica privind motivarea insuficientă a actelor administrative, motiv de nelegalitate respins de instanța de fond, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată. Actele administrative contestate au fost motivate în fapt și în drept, instanța de fond reținând, în contextul unei analize ample a susținerilor reclamantului și a actelor respective, că în mod corect au fost încadrate cheltuielile în categoria celor neeligibile, întrucât nu au respectat principiul utilizării eficiente a fondurilor și un raport optim cost-eficiență.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Colegiul Economic A. împotriva sentinței civile nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de Colegiul Economic A. împotriva sentinței civile nr. 231/2017 din 23 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2020.