ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4014/2020

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa" și a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea: - Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/2016; - Deciziei nr. x/25.03.2016; - Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/25.03.2016, privind Proiectul x, cu titlul "Centru de formare specialiști și resurse în reabilitare orală", cod SMIS 21837.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1016 din 22.03.2016, a respins acțiunea reclamantei: - ca lipsită de obiect în ceea ce privește Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/2016; - ca neîntemeiată în ceea ce privește celelalte acte administrative contestate.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa", care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * Soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția lipsei de obiect în ceea ce privește Procesul-verbal nr. x/2016 este eronată și nemotivată. * Recurenta arată că a formulat în termenul legal contestația administrativă nr. 8795/18.04.2016 împotriva Procesului-verbal nr. x/2016. În urma soluționării acestuia, a fost emis Procesului-verbal nr. x/25.03.2016, în cuprinsul căruia s-a reluat integral conținutul Procesului-verbal nr. x/20.01.2016. Acest ultim act administrativ a fost contestat în procedura administrativă, iar intimata a emis răspunsul nr. x/03.05.2016, înregistrat la Universitate sub nr. x/23.05.2016. În opinia recurentei, contestația administrativă nu a fost soluționată după cum impun dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv prin emiterea unei decizii administrative. Așadar, soluția pronunțată de prima instanță a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 50 și art. 51 din actul normativ anterior arătat. * Recurenta apreciază că instanța de fond nu a analizat motivul de nelegalitate referitor la refuzul autorității intimate de a soluționa contestația administrativă împotriva celui de al doilea titlu de creanță nominalizat în cererea de chemare în judecată. * În concepția recurentei, Instrucțiunea nr. 78/2013 nu este aplicabilă în speța de față, întrucât este un act administrativ emis ulterior momentului efectuării cheltuielilor apreciate de intimat ca fiind neeligibile. * Recurenta menționează că în Ghidul solicitantului - condiții specifice - nu se prevede la secțiunea cheltuieli eligibile/decât tipurile de cheltuieli considerate eligibile, printre care și cele de tip FEDR, condiție îndeplinită de cheltuielile solicitate integral la rambursare. În articolul 126 alin. (2) lit. c) și f) din Regulamentul 966/2012 sunt nominalizate categoriile de costuri eligibile. În anexa Contractului de finanțare, procentul de cheltuieli tip FEDR a fost calculat corect prin aplicarea formulei definite in Ghidul solicitantul - condiții generale. Prin procesul-verbal menținut de prima instanță nu s-a indicat niciun probatoriu din care să rezulte faptul că acele cheltuieli nu ar fi fost necesare în realizarea acțiunii sau programului de lucru. De asemenea, lipsește dovada că aceste cheltuieli nu ar fi fost rezonabile, justificate și că nu ar respecta principiul bunei gestiuni financiare, în special în ceea ce privește economia și eficiența. Sumele angajate și plătite, aferente cheltuielilor FEDR, în cuantum de 732.365 RON, solicitate prin cererea de rambursare nr. x se încadrează în valoarea de 860.000 RON, conform Anexei nr. 2 la Bugetul proiectului, iar solicitantul a respectat anexele contractului de finanțare.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Soluția instanței de recurs Așa cum s-a prezentat la pct. 1 din decizia de față, recurenta a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: - Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/20.01.2016 emis de intimată; - Decizia nr. x/25.03.2016 emis de intimată; - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/25.03.2016, privind Proiectul x, cu titlul "Centru de formare specialiști și resurse în reabilitare orală", cod SMIS 21837. Prima instanță respins acțiunea reclamantei: - ca lipsită de obiect în ceea ce privește Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/20.01.2016 emis de intimată; - ca neîntemeiată în ceea ce privește celelalte acte administrative contestate. Dezlegarea primei instanțe, inclusiv argumentația pe care se întemeiază este la adăpost de orice critică, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor și normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține: În baza Deciziei nr. 01/1215/ES/06.08.2015, a fost efectuată verificarea documentară a suspiciunii de neregulă înregistrată la OIPOSDRU-MEN cu nr. 01/451 l/SJCSN/14.05.2015, respectiv la DG AMPOSDRU cu nr. 23068/19.05.2015, privind Proiectul x, al cărui beneficiar este Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa", conținând constatări cu implicații financiare respectiv: "Nerespectarea prevederilor contractului de finanțare referitoare la încadrarea în plafonul maxim de 10% a cheltuielilor de tip FEDR din valoarea totală a cheltuielilor eligibile". Prin Procesul-verbal nr. x/20.01.2016 emis de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane s-a stabilit în sarcina recurentei o creanță bugetară în cuantum de 203.891,28 RON, ca urmare a depășirii limitei maxime admise pentru categoria cheltuielilor FEDR. Împotriva acestui titlu de creanță, recurenta a formulat contestația administrativă nr. 1203 din 24.2016. Prin Decizia nr. x/25.03.2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a admis în parte contestația administrativă împotriva Procesului-verbal nr. x/20.01.2016, cu privire la cuantumul debitului stabilit și a reținut următoarele: - în procesul-verbal contestat s-a strecurat o eroare materială legată de preluarea valorii validată la cererea de rambursare nr. x suplimentară, ceea ce a condus la o diferență asupra valorii creanței bugetare; astfel, creanța bugetară inițială stabilită prin Procesul-verbal nr. x/20.01.2016 în valoare de 203.891,28 RON, creanță stabilită ca urmare declarării neeligibile a cheltuielilor care au depășit procentul obținut prin raportarea sumei totale validate pentru cheltuielile de tip FEDR raportată la "valoarea totală eligibilă", realizată (validată) care nu trebuie să depășească procentul maxim admis pentru acest tip de cheltuieli (maximum 10% pentru axele prioritare 1-5 sau maximum 15% pentru axa prioritară 6), se modifică, iar creanța bugetară corectă este mai mică cu o sumă în valoare de 68,63 RON; - cuantumul noii creanțe bugetare va fi stabilit printr-un nou titlu emis de către OIPOSDRU - MENSC, în baza art. 50 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările ulterioare, respectiv a pct. 1 paragraful 2 din Instrucțiunea nr. 88/14.02.3014 privind edificarea unor aspecte legate de efectele anulării titlurilor de creanță emise și recuperarea debitelor. În baza acestei decizii, a fost emis de către Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Procesul-verbal nr. x/25.03.2016. Împotriva acestui titlu de creanță, recurenta a formulat contestația administrativă nr. 8795/18.04.2016. Prin Răspunsul nr. x/03.05.2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a respins contestația administrativă, cu mențiunea că, în raport de prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, partea are posibilitatea să conteste pe cale judiciară deciziile aflate în discuție. Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale aplicabile, pentru a răspunde criticilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată: * Într-adevăr, este fondată critica recurentei potrivit căreia instanța de fond nu a analizat motivul de nelegalitate referitor la refuzul autorității intimate de a soluționa contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/25.03.2016, însă instanța de control judiciar va complini această omisiune. * Însă, Înalta Curte nu poate reține refuzul nejustificat al autorității intimate de a soluționa contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal anterior nominalizat. Prin Decizia nr. x/25.03.2016, Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a analizat și s-a pronunțat asupra susținerilor recurentei referitoare la nedeductibilitatea cheltuielilor arătate prin titlu de creanță. Așa cum s-a precizat anterior, prin Procesul-verbal nr. x/25.03.2016 au fost reluate concluziile din Procesul-verbal nr. x/20.01.2016 și doar s-a îndreptat eroarea materială cu privire la preluarea valorii validată la cererea de rambursare nr. x suplimentară, sens în care s-a stabilit că recurenta datorează o creanță bugetară mai mică decât cea stabilită inițial cu o sumă în valoare de 68,63 RON. * Recurenta a susținut, pe de o parte, faptul că Instrucțiunea nr. 78/2013 nu este aplicabilă în speța de față, întrucât este un act administrativ emis ulterior momentului efectuării cheltuielilor considerate nedeductibile, iar, pe de altă parte, că în contractul semnat de părți nu s-a prevăzut decât tipul cheltuielilor eligibile, printre care și cele de tip FEDR. Instanța de control judiciar nu poate primi aceste susțineri. Chiar dacă prevederile Instrucțiunii nr. 78/2013 nu sunt incidente în cauză, este de observat faptul că la art. 4 din Contractul de finanțare semnat de părți s-a prevăzut faptul că sunt eligibile cheltuielile stabilite prin H.G. nr. 759/2007, prin Ordinul nr. 3/185/2008 al MMFES și MEF, prin Ghidul Solicitantului și prin contractul semnat de părți. În plus de aceasta, în Anexa nr. 2 - Bugetul proiectului - la contract se prevede, la pct. 3, "cheltuieli de tip FEDR (maxim 10% din total costuri proiect pentru axele 1-5 sau maxim 15% pentru axa 6) - 9,91%." În consecință, este lipsită de substanță afirmația recurentei în sensul că în contractul dintre părți nu s-ar fi prevăzut un procent al cheltuielilor de tip FEDR, respectiv o limită a acestora. Alegațiile recurentei referitoare la faptul că acest tip de cheltuieli erau necesare în realizarea acțiunii sau programului de lucru nu prezintă relevanță în condițiile în care ele nu s-au încadrat în procentul maxim prevăzut în Anexa 2 la Contract. Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.