ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1729/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat instanței să dispună anularea în tot a Deciziei nr. x/08.12.2014, comunicată la data de 16.12.2014, privind soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/19.09.2014; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/19.09.2014 privind proiectul x cu titlul "Centru de formare specialiști și resurse în reabilitare orala", cod SM1S 21837 și înregistrată la OI sub nr. x/07.11.2014, cu consecința anulării titlului de creanța conținut de aceste acte.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 235 din 28 ianuarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane", ca inadmisibilă, pentru depășirea termenului de sesizare a instanței.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași, invocând ca temei de drept al cererii de recurs, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ.

Prin recursul formulat, recurenta solicită, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare, arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției, urmând ca în rejudecare instanța de fond să analizeze criticile de nelegalitate ale actelor administrative contestate în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de fond a reținut greșit că a fost formulată contestație cu depășirea termenului legal, în condițiile în care termenul de 6 luni instituit de art. 11 din Legea nr. 554/2004, a început să curgă de la data de 29.01.2015, data când s-a comunicat răspunsul x/20.01.2015.

Ca urmare, instanța de fond fără un temei legal a reținut intervenită prescripția în contextul în care emitentul actului a refuzat soluționarea contestației formulate împotriva noului titlu de creanță, respectiv Decizia nr. 1443 și procesul-verbal nr. x.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Educației și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane a formulat întâmpinare prin care solicită, în esență, respingerea recursului ca nefondat având în vedere că dreptul reclamantei de a contesta decizia nr. x/08.12.2014 s-a prescris la data de 16.06.2015, acțiunea fiind promovată la 22.06.2015, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a apărărilor, formulate, a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților, conform art. 493 alin. 2(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, fiind dispusă citarea părților în ședință publică conform art. 493 alin. 7 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate de recurentă, de apărările expuse prin întâmpinare, ținând cont de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

La data de 19.09.2014 a fost emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale din cadrul obiectivului convergență nr. OI/7277, ca urmare a admiterii în parte a contestației nr. x/1.08.2014, formulată împotriva procesului-verbal nr. x/4.07.2014.

Împotriva procesului-verbal nr. OI/7277/19.09.2014 a formulat contestație, recurenta-reclamantă, contestație finalizată prin Decizia nr. x/8.12.2014.

Împotriva Deciziei nr. x/8.12.2014, recurenta reclamantă a formulat plângere prealabilă iar prin adresa nr. x comunicată reclamantului la data de 29.01.2015, intimata a soluționat contestația arătând că actele contestate sunt definitive în sistemele căilor administrative de atac, contestatoarea având posibilitatea legală de a se adresa instanței de judecată.

În termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de la data primirii adresei din data de 29.01.2015, recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ să verifice legalitatea Deciziei nr. x/8.12.2014, comunicată la data de 16.12.2014 prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programul operațional în cadrul obiectivului convergență nr. x/19.09.2014 privind proiectul x cu titlul "Centru de formare specialiști și resurse în reabilitare orala", cod SM1S 21837.

Instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantă ca prescrisă în raport de termenul de 6 luni stabilit de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar omite dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ care arată că "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".

Prin dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt reglementate două categorii de termene, respectiv un termen de prescripție de 6 luni și un termen de decădere de un an, natura juridică a celor două termene stabilite la alin. (1) și (2) fiind prevăzută expres în alin. (5) din același act normativ.

Este evident că recurenta-reclamantă nu a contestat în condițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 1818/ES/8.12.2014, în termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar a contestat decizia menționată în termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din același act normativ care a început să curgă de la data emiterii actului contestat, termen menit să asigure stabilitatea și securitatea raporturilor juridice și respectarea dreptului de acces la justiție în sensul dispozițiilor art. 6 din CEDO.

Recurenta-reclamantă a contestat în procedura administrativă Decizia nr. x/8.12.2014 iar prin adresa nr. x intimata a arătat posibilitatea de contestare a deciziei conform art. 51 alin. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, demers juridic materializat de recurentă prin acțiunea promovată la data de 22.06.2015, ce face obiectul prezentei acțiuni.

Față de situația factuală expusă se constată că instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (2) din același act normativ, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza pentru soluționarea pe fond a contestației formulate de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T.Popa" Iași împotriva sentinței civile nr. 235 din 28 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționare pe fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2018.