Decizia nr. 576/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 55/2021 a Curții de Apel București

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.08.2016 sub nr. de mai sus reclamanta Universitatea De Medicina Si Farmacie "GR. T. POPA" IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale Și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se dispună: anularea procesului-verbal nr. x/13.04.2016 și anularea Deciziei nr. x/05.07.2016, de soluționare a contestației administrative; ambele acte privind proiectul x cu titlul "Centru de formare specialiști și resurse în reabilitare orală".

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 55 din data de 22 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche a respins acțiunea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Gr. T. Popa Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 55 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Veche, a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie Grigore T. Popa Iași. În drept, recurenta-reclamantă nu a indicat expres vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale. Totodată în ceea ce privește motivarea, în cuprinsul cererii de recurs aceasta a reiterat starea de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, aceasta prezentând contextul în care a fost emis procesul-verbal nr. x/13.04.2016 și Decizia nr. x/05.07.2016 A precizat de altfel recurenta-reclamantă în mod expres că prin cererea de recurs își menține criticile formulate prin cererea de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24.05.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. În critica sentinței recurate, recurenta-reclamantă se limitează în la reiterarea apărărilor formulate în fața instanței de fond în susținerea cererii de chemare în judecată, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamant s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și la o serie de opinii subiective în legătură cu situația care a condus la litigiul dintre părți. Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la aceleași argumente pe care recurenta le reiterează prin cererea de recurs. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentei de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.