ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 30 martie 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii dedusă judecății
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "A." Iași, a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să anuleze în totalitate Nota de constatare nr. x/09.06.2016, y/09.06.2016, Deciziei nr. x/19.08.2016, privind proiectul x cu titlul "Adaptarea ofertei învățământului medical dentar superior la nevoile pieței muncii și ale societății bazate pe cunoaștere", cod SMIS 21394.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2912 din data de 11 iulie 2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "A." Iași, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 2912 din data de 11 iulie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "A." Iași prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a reiterat situația de fapt în urma căreia a fost emisă Nota de constatare nr. x/09.06.2016, y/09.06.2016 și Decizia nr. x/19.08.2016, privind proiectul x cu titlul "Adaptarea ofertei învățământului medical dentar superior la nevoile pieței muncii și ale societății bazate pe cunoaștere", cod SMIS 21394.
Recurenta-reclamantă nu a indicat motivele de casare pe care a înțeles să-și întemeieze cererea de chemare în judecată.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit pe cale de excepție să se constate nulitatea recursului, iar pe fond să se respingă ca nefondat recursul.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:
Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.
Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă s-a limitat în susținerea cererii de recurs prin a prezenta în detaliu situația de fapt care a condus la emiterea actelor administrative contestate și astfel intenția sa prin formularea recursului se caracterizează ca o încercare de reanalizare a cauzei în ceea ce privește fondul său.
Ori, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 – 8 C. proc. civ.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să se circumscrie vreunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ.
Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.
În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta Universitatea de Medicină și Farmacie "A." IAȘI împotriva sentinței nr. 2912 din data de 11 iulie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2021.