ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1880/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

octombrie 2005 și precizată la 20 iulie 2007, reclamanta M.M. a chemat în

judecată A.N.A.F., Municipiul Timișoara, Consiliul Local al Municipiului

Timișoara, Primăria și Primarul Municipiului Timișoara și Prefectura Județului

Timiș, solicitând:

- constatarea nulității concursului

organizat la 7-8 septembrie 2005 pentru ocuparea funcției de director executiv la Consiliul Local Timișoara, Direcția edilitară;

- anularea actului administrativ prin care

a fost declarat câștigătorul concursului;

- anularea actului administrativ prin

care i-a fost acordată nota la proba scrisă și obligarea primei pârâte la

acordarea notei corecte;

- obligarea primei pârâte la organizarea

unui nou concurs, în situația anulării concursului, sau, în cazul respingerii

acestei cereri, obligarea primarului de a o numi în funcția de director

executiv la Direcția edilitară.

Prin sentința civilă nr. 53 din 26 martie

2007, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea ca neîntemeiată față de A.N.A.F.

și pentru lipsa calității procesuale pasive față de Consiliul Local Timișoara.

Hotărârea a fost casată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 4355 din 13 noiembrie 2007 prin care s-a dispus trimiterea cauzei

spre rejudecare la aceeași instanță, pentru analizarea tuturor motivelor de

nelegalitate invocate de reclamantă.

În fond după casare, prin sentința civilă

nr. 245 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a constatat nulitatea

concursului organizat în perioada 6-7 septembrie 2005 și a actelor emise cu

prilejul organizării acestuia, dispunând totodată anularea Ordinului nr. 3550

din 11 august 2005 emis de A.N.A.F. . Instanța a respins în rest acțiunea și a

dispus obligarea agenției la 400 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că nu au fost respectate prevederile art. 8 alin. (2) din H.G.

nr. 1209/2003 privind publicarea în Monitorul Oficial, cu cel puțin 30 de zile

înainte de data organizării concursului, a condițiilor de desfășurare.

De asemenea, instanța a constatat că

ordinul nr. 3559/2005 de constituire a comisiei de concurs, a comisiei de soluționare

a contestațiilor și a secretariatului comisiei nu a respectat dispozițiile H.G.

nr. 1209/2003, nefiind desemnați ca membri ai comisiei funcționari publici din

cadrul agenției și fiind numiți doar 4 și nu 5 membri în comisia de soluționare

a contestațiilor.

Celelalte solicitări ale reclamantei au

fost considerate neîntemeiate, cu motivarea că anularea notei la proba scrisă a

concursului și acordarea notei corecte exced competenței instanței de judecată,

care nu se poate subroga atribuțiilor comisiilor de concurs și respectiv, de

soluționare a contestațiilor.

Împotriva sentinței au declarat recurs

reclamanta M.M. și pârâta A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a invocat greșita

respingere a cererilor privind refacerea punctajului pentru proba scrisă cu

acordarea notei legal cuvenite, încadrarea în funcția de director executiv la Direcția edilitară și plata despăgubirilor materiale și a daunelor morale.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că

nota legal cuvenită pentru lucrarea scrisă este de 77,3 puncte, mai mare decât

a candidatului declarat câștigător al concursului, care a primit 70 de puncte.

Întrucât nu a putut participa la interviu

datorită modalității de organizare a concursului, reclamanta a solicitat a i se

acorda punctajul maxim de 100 puncte, urmând a se constata ca fiind nota finală

de concurs 177,3 puncte, mai mare decât punctajul obținut de candidatul

declarat câștigător.

În recursul declarat de A.N.A.F. s-a învederat

faptul că, referitor la concursul în cauză nu au fost aplicabile prevederile H.G.

nr. 1209/2003, ci dispozițiile O.U.G. nr. 51/2005 privind unele măsuri, pentru ocuparea

prin concurs a funcțiilor publice vacante din cadrul autorităților și

instituțiilor publice implicate în implementarea angajamentelor asumate prin

negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană, aprobate prin Legea nr. 130/2005.

Astfel, întrucât actul normativ susmenționat

prevede publicarea în Monitorul Oficial a condițiilor de desfășurare a

concursului cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită, pârâta a respectat

termenul legal, data publicării fiind 11 august 2005, iar concursul fiind

organizat la 7 septembrie 2005.

Printr-un alt motiv de recurs, pârâta a

arătat că ordinul nr. 3550/2005, privind numirea comisiei de concurs și a comisiei

de soluționare a contestațiilor, aprobarea condițiilor de participare la

concurs și a bibliografiei, a fost eronat anulat, întrucât reprezentanții A.N.A.F.

au fost desemnați dintre funcționarii publici din cadrul Prefecturii

j

udețului Timiș, unul dintre membrii comisiei

deținând o funcție echivalentă celei pentru care s-a organizat concursul.

Referitor la procesul verbal din 12

septembrie 2005, pârâta a precizat că toți cei 5 membri ai comisiei au

soluționat contestația reclamantei și au transmis rezultatul prin secretariatul

comisiei, împrejurarea că unul dintre membri a omis să semneze unul din

procesele-verbale întocmite în etapa desfășurării concursului neconstituind

motiv de anulare a concursului , potrivit H.G. nr. 1209/2003.

În fine, pârâta a criticat soluția de

anulare a concursului și a actelor emise cu prilejul organizării acestuia și

față de faptul că nu a fost citată în cauză, pentru opozabilitate, persoana

declarată câștigătoare.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata ca fiind întemeiate criticile formulate de

pârâtă, în care sens, va admite recursul declarat de aceasta, va casa sentința

atacată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând ca totodată să respingă

ca nefondat recursul formulat de reclamantă.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod

greșit nelegalitatea organizării concursului din 7 septembrie 2005 pentru

ocuparea funcției publice de director executiv la Direcția edilitară din cadrul Consiliului Local Timișoara, în raport de dispozițiile art. 8

alin. (2) din H.G. nr. 1209/2003 potrivit cărora condițiile de desfășurare

urmau a fi publicate în Monitorul Oficial cu cel puțin 30 de zile înainte de

data desfășurării concursului.

Pentru acest concurs, A.N.A.F. a avut în

vedere prevederile derogatorii ale art. 2 din O.U.G. nr. 51/2005, aprobată prin

Legea nr. 130/2005, în conformitate cu care condițiile de desfășurare a

concursurilor organizate de autoritățile și instituțiile prevăzute la art. 1,

cum este și cazul Consiliului Local Timișoara, se publică în Monitorul Oficial

al României partea a III-a cu cel puțin 15 zile înainte de data desfășurării

concursului.

Or, pârâta a respectat acest termen,

pentru concursul organizat la 7 septembrie 2005, proba scrisă, fiind asigurată

publicitatea în Monitorul

o

ficial

prin anunțul din 11 august 2005.

Nici cel de-al doilea motiv de

nelegalitate nu a fost corect reținut de instanța de fond, Ordinul nr. 3550 din

11 august 2005 prin care s-au constituit comisia de concurs și cea de

soluționare a contestațiilor, fiind întocmit cu respectarea prevederilor H.G. nr.

1209/2003, respectiv pe baza Regulamentului de organizare și desfășurare a

concursurilor, prevăzut în anexa 1 din această hotărâre.

Astfel, instanța de fond a constatat

nelegalitatea concursului față de componența celor două comisii, reținând că

membrii acestora nu erau funcționari publici din cadrul Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici. Or, pârâta a precizat faptul că a desemnat în comisii

ca reprezentanți ai săi, prin aplicarea regulilor generale privind mandatul de

reprezentare, funcționari publici din cadrul Prefecturii Județului Timiș cu

respectarea prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1209/2003

privind deținerea de cel puțin un membru a funcției de director executiv,

funcție echivalentă celei pentru care s-a organizat concursul.

Curtea constată că au fost respectate

prevederile legale în privința organizării concursului din 7 septembrie 2005,

reclamanta, clasată a treia, fiind declarată respinsă după proba scrisă, ca și

după soluționarea contestației, omisiunea semnării procesului-verbal de notare

de către unul dintre cei 5 membri ai comisiei de contestație neconstituind,

potrivit H.G. nr. 1209/2003, motiv de anulare a concursului.

Referitor la notarea lucrării scrise a

reclamantei, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că nu este competentă

să modifice notele acordate de comisia de concurs, neputându-se substitui

persoanelor cărora le revine, în baza normelor legale în vigoare, atribuția de

a realiza evaluarea tezelor și acordarea notelor.

Potrivit legii, este supusă controlului

judiciar numai procedura de organizare și desfășurare a concursului, fără ca

instanța de judecată să poată realiza ea însăși evaluarea lucrărilor și să

acorde note, activități ce constituie prerogativa exclusivă a comisiilor de

concurs.

Din acest punct de vedere, apar ca

nefondate criticile formulate de reclamantă referitoare la anularea notei și

acordarea altui punctaj, cu consecința de a fi ea declarată câștigătoarea

concursului.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea,

constatând că au fost respectate dispozițiile legale privind organizarea și

desfășurarea concursului din 5 septembrie 2005 pentru funcția publică de

director executiv la Direcția edilitară din cadrul Consiliului Local Timișoara,

va dispune, respingând recursul reclamantei și admițând recursul formulat de

pârâtă, casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.M.

împotriva sentinței nr. 245 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva

sentinței nr. 245 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, casează sentința atacată și pe fond

respinge acțiunea formulată de reclamanta M.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009