ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3497/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Constată că la data de 24 octombrie 2008 contestatoarea Z.O. s-a adresat instanței, formulând contestație împotriva Dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara prin care s-a modificat Dispoziția nr. 535 din 13 februarie 2007 emisă de aceeași instituție și solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Timișoara, să se dispună anularea Dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008 cu obligarea Primăriei Municipiului Timișoara de a emite o nouă dispoziție prin care să se modifice art. 3 din Dispoziția nr. 535 din 13 februarie 2007, în sensul admiterii notificării și constatării calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 3/8 din terenul în suprafață de 1202 mp situat în Municipiul Timișoara, înscris în C.F.

Timișoara nr. 2024. În motivarea contestației s-a arătat că prin Dispoziția nr. 2172 din 24 septembrie 2008 s-a dispus modificarea Dispoziției nr. 535 din 13 februarie 2007, în sensul respingerii notificării cu privire la acordarea despăgubirilor pentru cota de 3/8 din imobilul înscris în C.F. nr. 2024 Timișoara, motivat de faptul că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. A susținut că această ultimă dispoziție este nelegală întrucât la emiterea ei s-au încălcat dispozițiile art. 3 și art. 4 din lege, precum și dispozițiile sentinței civile nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 4231 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Prin sentința civilă nr. 1036/PI din 27 martie 2009 Tribunalului Timiș a admis acțiunea formulată de contestatoarea Z.O. și a dispus anularea Dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și a constatat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 3/8 din terenul situat în Municipiul Timișoara, județul Timiș, în suprafață de 1202 mp, identificat topografic cu nr. 5393/2 în C.F. nr. 13682 Timișoara, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare și transcriere la care a fost supusă parcela inițială de 1312 mp având descrierea de „grădină”, identificată topografic cu nr. 5393 în C.F.

nr. 2024 Timișoara. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a autoarei D.R., are calitate de persoană îndreptățită la cota de 3/8 din imobilul aflat în litigiu, așa cum s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 4131 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. S-a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 215 din 19 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.

S-a reținut de către instanța de apel că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de pârâți, în mod corect prima instanță stabilind că reclamanta Z.O., în baza dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în cauză în legătură cu notificările nr. 346 și 347 din 1 august 2001, are calitatea de persoană îndreptățită la restituire pentru cota de 3/8 din imobilul aflat în litigiu.

Împotriva deciziei respective, la data de 23 decembrie 2009, au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, criticând-o ca fiind nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului ce l-au formulat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în tot, respingându-se contestația împotriva dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008. Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea s-a susținut că în mod greșit le-a fost respins apelul formulat împotriva hotărârii primei instanțe, în condițiile în care au fost aplicate greșit prevederile Legii nr. 10/2001, datorită interpretării eronate a sentinței civile nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 a Tribunalului Timiș.

Astfel, s-a arătat că reclamanta Z.O. este fiica lui D.R., coproprietară a cotei de 3/8 din imobilul aflat în litigiu care a decedat în anul 2005 și care, până la data decesului, nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât la data notificării reclamanta nu avea calitatea de a cere cota respectivă. În legătură cu sentința civilă nr. 1243/PI/2007 a Tribunalului Timiș s-a arătat că Primarul Municipiului Timișoara a fost obligat în soluționeze pe fond notificările nr. 346 și 347/2001 privind cota de 3/8 din imobil, însă nu s-a precizat modalitatea de soluționare a notificărilor în ceea ce privește cota respectivă, fără a se pronunța în sensul acordării sau neacordării despăgubirilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Analizând recursul declarat de pârâți prin prisma motivelor invocate ce pot fi încadrate numai în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat și-l va respinge ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente: Prin Dispoziția nr. 535 din 3 februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Timișoara (art. 3) s-a respins notificarea petentei Z.O. în ceea ce privește cota de 3/8 din imobilul situat în Municipiul Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, întrucât la momentul exproprierii a fost proprietatea numitei D.R., iar notificatoarea nu a depus acte doveditoare din care să rezulte că este îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru cota respectivă.

Această dispoziție a fost contestată în instanță de către notificatoarea Z.O., Tribunalul Timiș pronunțând sentința civilă nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 prin care s-a admis în parte contestația, s-a anulat art. 3 din dispoziția nr. 535 din 13 februarie 2007 și a fost obligat intimatul Primarul Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție motivată, prin care să se soluționeze în fond notificările nr. 346 din 1 august 2001 și nr. 347 din 1 august 2001 privind cota de 3/8 din imobilul înscris în C.F. nr. 2024 Timișoara nr. top 27289. Această hotărâre a devenit definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș și decizia civilă nr. 4131 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Susținerile recurenților, că aceste hotărâri judecătorești au fost interpretate greșit de către instanța de apel sunt eronate, întrucât prin acestea s-a statuat în mod clar, cu putere de lucru judecat, că petenta Z.O. este moștenitoarea legală a autoarei D.R. și că are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în condițiile Legii nr. 10/2001, pentru cota de 3/8 din imobilul teren înscris în C.F. 2024 Timișoara. S-a stabilit prin aceleași hotărâri judecătorești că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”. Prin emiterea noii dispoziții cu nr. 2172 din 24 septembrie 2008, Primarul Municipiului Timișoara a ignorat considerentele acestor hotărâri judecătorești, reținând din nou că petenta Z.O.

nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 pentru cota de 3/8 din imobilul aflat în litigiu, astfel încât în mod corect instanțele au dispus anularea acesteia și modificarea art. 3 din dispoziția inițială cu nr. 535/2007. Față de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în ceea ce privește pct. 8 se va reține că a fost invocat doar formal de către recurenți, întrucât nu au dezvoltat nici-o critică care să se circumscrie acestui motiv de modificare. În consecință, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâți.

Se va respinge, în același timp, cererea intimatei Z.O. de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere formulată prin întâmpinarea depusă pe data de 6 mai 2010, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse acte justificative în dovedirea cheltuielilor solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 215 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Z.O., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2010.