ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3497/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Constată că la data de 24 octombrie 2008

contestatoarea Z.O. s-a adresat instanței, formulând contestație împotriva Dispoziției

nr. 2172 din 24 septembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara prin

care s-a modificat Dispoziția nr. 535 din 13 februarie 2007 emisă de aceeași

instituție și solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu

cu intimatul Primarul Municipiului Timișoara, să se dispună anularea

Dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008 cu obligarea Primăriei Municipiului

Timișoara de a emite o nouă dispoziție prin care să se modifice art. 3 din Dispoziția

nr. 535 din 13 februarie 2007, în sensul admiterii notificării și constatării

calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent în

condițiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 3/8 din

terenul în suprafață de 1202 mp situat în Municipiul Timișoara, înscris în C.F.

Timișoara nr. 2024.

În motivarea contestației s-a arătat

că prin Dispoziția nr. 2172 din 24 septembrie 2008 s-a dispus modificarea

Dispoziției nr. 535 din 13 februarie 2007, în sensul respingerii notificării cu

privire la acordarea despăgubirilor pentru cota de 3/8 din imobilul înscris în C.F.

nr. 2024 Timișoara, motivat de faptul că nu a făcut dovada calității de

persoană îndreptățită.

A susținut că această ultimă

dispoziție este nelegală întrucât la emiterea ei s-au încălcat dispozițiile art.

3 și art. 4 din lege, precum și dispozițiile sentinței civile nr. 1243/PI din 4

iunie 2007 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia

civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia

civilă nr. 4231 din 19 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală.

Prin sentința civilă nr. 1036/PI din

27 martie 2009 Tribunalului Timiș a admis acțiunea formulată de contestatoarea Z.O.

și a dispus anularea Dispoziției nr. 2172 din 24 septembrie 2008 emisă de

Primarul Municipiului Timișoara și a constatat calitatea de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 16 Titlul VII din Legea nr.

247/2005, pentru cota de 3/8 din terenul situat în Municipiul Timișoara,

județul Timiș, în suprafață de 1202 mp, identificat topografic cu nr. 5393/2 în

C.F. nr. 13682 Timișoara, urmare a operațiunilor tehnice de dezmembrare și

transcriere la care a fost supusă parcela inițială de 1312 mp având descrierea

de „grădină”, identificată topografic cu nr. 5393 în C.F. nr. 2024 Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare legală a autoarei D.R.,

are calitate de persoană îndreptățită la cota de 3/8 din imobilul aflat în

litigiu, așa cum s-a statuat cu putere de lucru judecat prin sentința civilă

nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă și irevocabilă

prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara și decizia civilă nr. 4131 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

S-a constatat că în cauză sunt

aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 215 din 19

octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local

al Municipiului Timișoara.

S-a reținut de către instanța de

apel că sunt neîntemeiate motivele de apel formulate de pârâți, în mod corect

prima instanță stabilind că reclamanta Z.O., în baza dispozițiilor art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001 și a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în

cauză în legătură cu notificările nr. 346 și 347 din 1 august 2001, are

calitatea de persoană îndreptățită la restituire pentru cota de 3/8 din

imobilul aflat în litigiu.

Împotriva deciziei respective, la

data de 23 decembrie 2009, au declarat recurs pârâții Primarul Municipiului

Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara, criticând-o ca fiind

nelegală și solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului ce

l-au formulat împotriva hotărârii primei instanțe, care să fie schimbată în

tot, respingându-se contestația împotriva dispoziției nr. 2172 din 24

septembrie 2008.

Prin motivele de recurs depuse odată cu cererea

s-a susținut că în mod greșit le-a fost respins apelul formulat împotriva

hotărârii primei instanțe, în condițiile în care au fost aplicate greșit

prevederile Legii nr. 10/2001, datorită interpretării eronate a sentinței civile

nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 a Tribunalului Timiș.

Astfel, s-a arătat că reclamanta Z.O.

este fiica lui D.R., coproprietară a cotei de 3/8 din imobilul aflat în litigiu

care a decedat în anul 2005 și care, până la data decesului, nu a formulat

notificare în baza Legii nr. 10/2001, astfel încât la data notificării

reclamanta nu avea calitatea de a cere cota respectivă.

În legătură cu sentința civilă nr.

1243/PI/2007 a Tribunalului Timiș s-a arătat că Primarul Municipiului Timișoara

a fost obligat în soluționeze pe fond notificările nr. 346 și 347/2001 privind

cota de 3/8 din imobil, însă nu s-a precizat modalitatea de soluționare a

notificărilor în ceea ce privește cota respectivă, fără a se pronunța în sensul

acordării sau neacordării despăgubirilor.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de

pârâți prin prisma motivelor invocate ce pot fi încadrate numai în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat și-l va

respinge ca atare, avându-se în vedere următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 535 din 3

februarie 2007 emisă de Primarul Municipiului Timișoara (art. 3) s-a respins

notificarea petentei Z.O. în ceea ce privește cota de 3/8 din imobilul situat

în Municipiul Timișoara, înscris în C.F. Timișoara, întrucât la momentul

exproprierii a fost proprietatea numitei D.R., iar notificatoarea nu a depus

acte doveditoare din care să rezulte că este îndreptățită la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001, pentru cota respectivă.

Această dispoziție a fost contestată

în instanță de către notificatoarea Z.O., Tribunalul Timiș pronunțând sentința

civilă nr. 1243/PI din 4 iunie 2007 prin care s-a admis în parte contestația, s-a

anulat art. 3 din dispoziția nr. 535 din 13 februarie 2007 și a fost obligat

intimatul Primarul Municipiului Timișoara să emită o nouă dispoziție motivată,

prin care să se soluționeze în fond notificările nr. 346 din 1 august 2001 și

nr. 347 din 1 august 2001 privind cota de 3/8 din imobilul înscris în C.F. nr.

2024 Timișoara nr. top 27289.

Această hotărâre a devenit

definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 465 din 25 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș și decizia civilă nr. 4131 din 19 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Susținerile recurenților, că aceste

hotărâri judecătorești au fost interpretate greșit de către instanța de apel

sunt eronate, întrucât prin acestea s-a statuat în mod clar, cu putere de lucru

judecat, că petenta Z.O. este moștenitoarea legală a autoarei D.R. și că are

calitatea de persoană îndreptățită la restituire în condițiile Legii nr.

10/2001, pentru cota de 3/8 din imobilul teren înscris în C.F. 2024 Timișoara.

S-a stabilit prin aceleași hotărâri

judecătorești că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază

și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite”.

Prin emiterea noii dispoziții cu nr.

2172 din 24 septembrie 2008, Primarul Municipiului Timișoara a ignorat

considerentele acestor hotărâri judecătorești, reținând din nou că petenta Z.O.

nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul Legii nr.

10/2001 pentru cota de 3/8 din imobilul aflat în litigiu, astfel încât în mod

corect instanțele au dispus anularea acesteia și modificarea art. 3 din

dispoziția inițială cu nr. 535/2007.

Față de cele arătate, se constată că

nu subzistă motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

iar în ceea ce privește pct. 8 se va reține că a fost invocat doar formal de

către recurenți, întrucât nu au dezvoltat nici-o critică care să se circumscrie

acestui motiv de modificare.

În consecință, în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâți.

Se va respinge, în același timp,

cererea intimatei Z.O. de acordare a cheltuielilor de judecată, cerere

formulată prin întâmpinarea depusă pe data de 6 mai 2010, întrucât la dosarul

cauzei nu au fost depuse acte justificative în dovedirea cheltuielilor

solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții

Primarul municipiului Timișoara și Primăria municipiului Timișoara împotriva

deciziei nr. 215 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată formulată de intimata Z.O., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie

2010.