ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1475/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constata următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, la data de 23 octombrie 2007, reclamanta G.M.F. a solicitat anularea dispoziției nr. 561 din 8 martie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timișoara și obligarea acestuia ia restituirea în natură a terenului în suprafață de 820 m.p. situat în Timișoara, Str. Iași, înscris în C.F., iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren afectată de amenajări de utilitate publică și restituirea în natură a suprafeței de teren liberă. Prin Sentința civilă nr. 164/ PI din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Timiș, s ecția civilă, a respins contestația, ca tardiv formulată.

Prin Decizia nr. 120/ A din 15 mai 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând că aceasta a formulat contestație împotriva dispoziției emisă de pârât prin care i s-a soluționat notificarea, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, împrejurarea invocată de reclamantă în sensul că a fost plecată din țară neconstituind un motiv obiectiv de repunere în termenul de formulare a contestației. Prin Decizia nr. 5164 din data de 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare G.M.F., în temeiul art. 503 pct. l C. proc.

civ., solicitând anularea hotărârii atacate și fixarea unui termen în vederea soluționării recursului declarat în cauză, iar pe fond, admiterea contestației și desființarea dispoziției nr. 2242 din 30 octombrie 2001 a intimatului, cu obligarea acestuia de a acorda măsurile reparatorii prevăzute de lege; în subsidiar, restituirea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea procesului. În baza art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., contestatoarea G.M.F. a solicitat și repunerea în termenul prevăzut de art. 506 C. proc. civ. pentru introducerea contestației m anulare. Contestatoarea a susținut neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 5 mai 2009, arătând că prezența unui avocat Ia proces nu acoperă lipsa procedurii de citare, întrucât avocatul R.F.

din Baroul Cluj nu o mai putea reprezenta legal în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în lipsa unui contract de asistență juridică. Contestatoarea a arătat că urma să-și angajeze un avocat din Timișoara, însă nu a reușit fiind domiciliată în S.U.A. și, astfel, nu a avut nicio cunoștință despre procesul din fața Înaltei Curți; în consecință, nu a avut posibilitatea sa se prezinte și sa se apere personal sau prin avocat delegat legal la proces, motiv pentru care solicită repunerea în termen pentru promovarea contestației în anulare. În motivarea contestației s-a arătat că a stabilit domiciliul ales în Cluj-Napoca, str. Alba Iulia și a trimis o reclamație la Primăria Timișoara, expediată din S.U.A., la care a primit răspunsul nr. 138 din 10 martie 2015, sosit la domiciliul ales din Cluj-Napoca, Ia data de 20 martie 2015, prin care i s-a comunicat petentei făptui că Primarul municipiului Timișoara a emis o decizie de respingere a notificării.

Contestatoarea a arătat că numai din adresa nr. 138 din 10 martie 2015 a luat la cunoștință de caz, adică de întregul proces, motiv pentru care solicită admiterea repunerii în termen, considerând că termenul de 30 zile a început să curgă din data de 20 martie 2015, când a primit actul la domiciliul ales. În prealabil, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrata la data de 23 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă, reclamanta G.M.F. a solicitat anularea dispoziției nr. 561 din 8 martie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timișoara și obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafață de 820 m.p. situat în Timișoara, Str. Iași înscris în C.F., iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren afectată de amenajări de utilitate publică și restituirea în natură a suprafeței de teren liberă.

Potrivit art. 24 din N.C.P.C. „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare ”. N.C.P.C. a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Timiș Ia data de 23 octombrie 2007. Drept urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile N.C.P.C. invocate de contestatoare (art. 503 pct. 1, art. 506, art. 186 alin. (1) și (2)), aplicabile fiind prevederile Codului procedură civilă în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare și termenul de formulare a acesteia, Înalta Curte constată: Respectarea termenului de formulare a contestației în anulare se analizează cu prioritate, întrucât numai o cerere formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din perspectiva condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Prin decizia de recurs atacată prin prezenta contestație în anulare s-a respins recursul, ca nefondat, ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la îndeplinire pe calea executării silite, termenul de formulare fiind cel reglementat de norma procedurală menționată. Potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării. Prin cererea transmisă pe cale poștală Tribunalului Timișoara, la data de 15 septembrie 2009, petenta a solicitat să îi fie comunicată o copie a deciziei pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul de recurs la data de 5 mai 2009 (filele 62-65 din dosarul de fond). Petentei i-a fost comunicată copia Deciziei nr. 5164 din data de 5 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 28 septembrie 2009, astfel cum rezultă din borderoul de corespondență recomandată întocmit la acea dată de către Tribunalul Timiș - comunicare făcută la adresa din Cluj-Napoca, bd.

Nicolae Titulescu, indicată în cererea formulată (inclusiv pe parcursul derulării întregului proces). Prin urmare, de ia această dată se putea formula contestația în anulare în termen de 15 zile - contestația a fost însă formulată la data de 3 aprilie 2015. Deși sunt elemente care să permită calcularea termenului subiectiv de formulare a cererii, față de data 3 aprilie 2015 (plic de depunere la poștă) este depășit și termenul obiectiv de formulare, care este de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Contestatoarea arată că a luat cunoștință de proces pe data de 20 martie 2015, când a primit la domiciliul ales din Cluj-Napoca, str. Alba Iulia, adresa Primăriei Timișoara și, astfel, până la primirea acesteia a fost In imposibilitate de a cunoaște existența procesului.

Cum s~a arătat mai sus, contestatoarea (în calitate de recurentă reclamantă) a formulat cerere de comunicare a deciziei de recurs, care a fost expediată la adresa indicată drept domiciliu. Totodată, contestatoarea a fost reprezentată de avocatul R.F. la termenul când s-a judecat recursul, respectiv 5 mai 2009, în baza delegației avocațiale depuse la fila 5 din dosar. Din împuternicirea avocațială nr. 398 din data de 9 iunie 2008 reiese că di. avocat R.F. este împuternicit de clienta G.M.F., în baza contractului de asistență juridică din 21 ianuarie 2008, să o reprezinte în fața instanței în toate fazele procesuale, inclusiv în recurs, în procesul cu Primarul municipiului Timișoara. Înalta Curte constată astfel că nu este fondată cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în anulare.

În condițiile în care decizia de recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a fost pronunțată la data de 5 mai 2009, iar contestația a fost formulată la data de 3 aprilie 2015, se constată că s-a depășit termenul procedural de formulare - atât termenul de 15 zile de la data când contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre, cât și termenul de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, Înalta Curte urmând să dispună în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în anulare. Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea G.M.F. împotriva Deciziei nr. 5164 din data de 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2015.