ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1475/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș,

secția

civilă, la data de 23 octombrie 2007, reclamanta G.M.F. a solicitat anularea

dispoziției nr. 561 din 8 martie 2004 emisă de pârâtul Primarul municipiului

Timișoara și obligarea acestuia ia restituirea în natură a terenului în

suprafață de 820 m.p. situat în Timișoara, Str. Iași, înscris în C.F., iar în

subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de

teren afectată de amenajări de utilitate publică și restituirea în natură a

suprafeței de teren liberă.

Prin Sentința civilă nr. 164/ PI din

24 ianuarie 2008, Tribunalul Timiș, s

ecția

civilă, a respins contestația, ca tardiv formulată.

Prin Decizia nr. 120/ A din 15 mai

2008, Curtea de Apel Timișoara,

secția

civilă, a respins apelul declarat de reclamantă, reținând că aceasta a formulat

contestație împotriva dispoziției emisă de pârât prin care i s-a soluționat

notificarea, cu mult peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, împrejurarea invocată de reclamantă în sensul că a fost

plecată din țară neconstituind un motiv obiectiv de repunere în termenul de

formulare a contestației.

Prin Decizia nr. 5164 din data de 5

mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins,

ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a formulat

contestație în anulare G.M.F.,

în

temeiul art. 503 pct. l C. proc. civ., solicitând anularea hotărârii atacate și

fixarea unui termen în vederea soluționării recursului declarat în cauză, iar

pe fond, admiterea contestației și desființarea dispoziției nr. 2242 din 30

octombrie 2001 a intimatului, cu obligarea acestuia de a acorda măsurile

reparatorii prevăzute de lege; în subsidiar, restituirea cauzei la instanța de

fond pentru rejudecarea procesului.

În baza art. 186 alin. (1) și (2) C.

proc. civ., contestatoarea G.M.F. a solicitat și repunerea în termenul prevăzut

de art. 506 C. proc. civ. pentru introducerea contestației m anulare.

Contestatoarea a susținut

neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 5 mai 2009, arătând că

prezența unui avocat Ia proces nu acoperă lipsa procedurii de citare, întrucât

avocatul R.F. din Baroul Cluj nu o mai putea reprezenta legal în fața Înaltei Curți

de Casație și Justiție în lipsa unui contract de asistență juridică.

Contestatoarea a arătat că urma să-și

angajeze un avocat din Timișoara, însă nu a reușit fiind domiciliată în S.U.A.

și, astfel, nu a avut nicio cunoștință despre procesul din fața Înaltei Curți;

în consecință, nu a avut posibilitatea sa se prezinte și sa se apere personal

sau prin avocat delegat legal la proces, motiv pentru care solicită repunerea

în termen pentru promovarea contestației în anulare.

În motivarea contestației s-a arătat

că a stabilit domiciliul ales în Cluj-Napoca, str. Alba Iulia și a trimis o

reclamație la Primăria Timișoara, expediată din S.U.A., la care a primit

răspunsul nr. 138 din 10 martie 2015, sosit la domiciliul ales din Cluj-Napoca,

Ia data de 20 martie 2015, prin care i s-a comunicat petentei făptui că

Primarul municipiului Timișoara a emis o decizie de respingere a notificării.

Contestatoarea

a arătat că numai din adresa nr. 138 din 10 martie 2015 a luat la cunoștință de

caz, adică de întregul proces, motiv pentru care solicită admiterea repunerii

în termen, considerând că termenul de 30 zile a început să curgă din data de 20

martie 2015, când a primit actul la domiciliul ales.

În prealabil,

Înalta Curte constată că prin cererea

înregistrata la data de 23 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Timiș, secția civilă,

reclamanta G.M.F. a solicitat anularea dispoziției nr. 561 din 8 martie 2004

emisă de pârâtul Primarul municipiului Timișoara și obligarea acestuia la

restituirea în natură a terenului în suprafață de 820 m.p. situat în Timișoara,

Str. Iași înscris în C.F., iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru suprafața de teren afectată de amenajări de utilitate publică

și restituirea în natură a suprafeței de teren liberă.

Potrivit art. 24 din N.C.P.C.

„dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare

”.

N.C.P.C. a intrat în vigoare la data

de 15 februarie 2013, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe

rolul Tribunalului Timiș Ia data de 23 octombrie 2007.

Drept urmare, în cauză nu sunt

incidente dispozițiile N.C.P.C. invocate de contestatoare (art. 503 pct. 1, art.

506, art. 186 alin. (1) și (2)), aplicabile fiind prevederile Codului procedură

civilă în vigoare la momentul depunerii cererii de chemare în judecată.

În ceea ce

privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare

și termenul de formulare a acesteia,

Înalta

Curte constată:

Respectarea termenului de formulare a

contestației în anulare se analizează cu prioritate, întrucât numai o cerere

formulată în cadrul termenului procedural poate fi discutată din perspectiva

condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., împotriva hotărârilor irevocabile care nu

se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi

introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Prin decizia

de recurs atacată prin prezenta contestație în anulare s-a respins recursul, ca

nefondat, ceea ce înseamnă că aceasta este o hotărâre care nu se aduce la

îndeplinire pe calea executării silite, termenul de formulare fiind cel

reglementat de norma procedurală menționată.

Potrivit dispozițiilor art. 103 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal

atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată

printr-o împrejurare mai presus de voința ei. în acest din urmă caz, actul de

procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în

același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.

Prin cererea transmisă pe cale poștală

Tribunalului Timișoara, la data de 15 septembrie 2009, petenta a solicitat să

îi fie comunicată o copie a deciziei pronunțate de către Înalta Curte de

Casație și Justiție în dosarul de recurs la data de 5 mai 2009 (filele 62-65 din

dosarul de fond). Petentei i-a fost comunicată copia Deciziei nr. 5164 din data

de 5 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, la data de 28 septembrie 2009, astfel cum

rezultă din borderoul de corespondență recomandată întocmit la acea dată de

către Tribunalul Timiș - comunicare făcută la adresa din Cluj-Napoca, bd.

Nicolae Titulescu, indicată în cererea formulată (inclusiv pe parcursul

derulării întregului proces).

Prin urmare, de ia această dată se

putea formula contestația în anulare în termen de 15 zile - contestația a fost

însă formulată la data de 3 aprilie 2015.

Deși sunt elemente care să permită

calcularea termenului subiectiv de formulare a cererii, față de data 3 aprilie

2015 (plic de depunere la poștă) este depășit și termenul obiectiv de

formulare, care este de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Contestatoarea arată că a luat

cunoștință de proces pe data de 20 martie 2015, când a primit la domiciliul

ales din Cluj-Napoca, str. Alba Iulia, adresa Primăriei Timișoara și, astfel,

până la primirea acesteia a fost In imposibilitate de a cunoaște existența

procesului.

Cum s~a arătat mai sus, contestatoarea

(în calitate de recurentă reclamantă) a formulat cerere de comunicare a

deciziei de recurs, care a fost expediată la adresa indicată drept domiciliu.

Totodată,

contestatoarea a fost reprezentată de avocatul R.F. la termenul când s-a

judecat recursul, respectiv 5 mai 2009, în baza delegației avocațiale depuse la

fila 5 din dosar. Din împuternicirea avocațială nr. 398 din data de 9 iunie 2008

reiese că di. avocat R.F. este împuternicit de clienta G.M.F., în baza

contractului de asistență juridică din 21 ianuarie 2008, să o reprezinte în

fața instanței în toate fazele procesuale, inclusiv în recurs, în procesul cu

Primarul municipiului Timișoara.

Înalta Curte constată astfel că nu

este fondată cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în

anulare.

În condițiile în care decizia de

recurs, care este o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., a fost pronunțată la data de 5 mai 2009, iar contestația a fost

formulată la data de 3 aprilie 2015, se constată că s-a depășit termenul

procedural de formulare - atât termenul de 15 zile de la data când

contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre, cât și termenul de 1 an de la

data când hotărârea a rămas irevocabilă, Înalta Curte urmând să dispună în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de

repunere în termenul de declarare a contestației în anulare.

Respinge, ca tardivă, contestația în

anulare formulată de contestatoarea G.M.F. împotriva Deciziei nr. 5164 din data

de 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iunie 2015.