ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4122/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 876 din 4

martie 2009 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea reclamantului G.A., a

dispus anularea parțială a dispoziției nr. 250 din 29 ianuarie 2008 emisă de

pârâtul Primarul municipiului Timișoara în ceea ce privește restituirea în

natură a terenului de 557 mp, înscrisă în nr. top. 6167 – 6169/2 conform

raportului de expertiză.

- S-a menținut în rest dispoziția

nr. 250 din 29 ianuarie 2008 și s-a respins în parte acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâtul Primarul municipiului Timișoara criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței

civile în sensul respingerii acțiunii reclamantului cu consecința menținerii

dispoziției nr. 250 din 29 ianuarie 2008 ca legală și temeinică.

În motivarea apelului s-a susținut

că prima instanță a dat o interpretare greșită probatoriului administrat, că

solicitarea reclamantului de a i se restitui terenul neconstruit compus din

curte și grădină aferent imobilului este inadmisibilă deoarece Legea nr.

10/2001 nu obligă Comisia de aplicare, mai mult, terenul fiind aferent

construcției trebuie să rămână în folosința actualilor proprietari ai

construcțiilor.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 287/A din 23 noiembrie 2009 a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel, a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă nr. 872/2007 a

Tribunalului Timiș s-a dispus obligarea Municipiului Timișoara prin Primar la

soluționarea notificării reclamantului privind imobilul situat în Timișoara, înscris

în C.F. 2296 Timișoara.

Urmare a pronunțării acestei

hotărâri a fost emisă dispoziția nr. 250 din 29 ianuarie 2008 de către Primarul

municipiului Timișoara prin care s-a dispus restituirea în natură și a

terenului neconstruit compus din curte și grădină aferent imobilului și pe cale

de consecință stabilirea de despăgubiri pentru apartamentele 1, 4, 5 și 6, cu

cota parte din părțile comune indivize (nu și din teren) și pentru garajul nr.

2.

În raport de dispozițiile art. 1

alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 10/2001, terenul liber ce excede terenului

aferent apartamentelor înstrăinate în baza Legea nr. 112/1995 este supus

restituirii în natură persoanelor îndreptățite.

Din raportul de expertiză

topografică rezultă că suprafața de 577 mp, reprezintă teren liber, neafectat

de construcții, context în care, în mod corect, instanța de fond, a dispus

restituirea terenului în natură, fiind în deplină concordanță și cu

dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001

și cu principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate

abuziv.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

recurentul-pârât a reiterat aceleași motive ca și în apel respectiv greșita

restituire a terenului neconstruit compus din curte și grădină, aferentă

imobilului ca fiind inadmisibilă, întrucât terenul trebuie să rămână în

folosința actualilor proprietari.

Examinând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Se impune precizare că deși

recurentul-pârât a înțeles să invoce ca motiv de recurs și art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., criticile se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Obiectul de reglementare al Legii

nr. 10/2001, cu caracter special de reparație, îl constituie măsurile

reparatorii ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv de stat, consacrând

prin art. 1 alin. (1) principiul restituirii în natură a acestora.

Ca urmare, numai în situațiile în

care Legea nr. 10/2001, prin dispoziții exprese, interzice restituirea în

natură sau prevede că se pot acorda numai măsurile reparatorii prin echivalent,

nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.

Așa fiind, se constată că ambele

instanțe, cu respectarea principiului restituirii în natură consacrat de Legea

nr. 10/2001, au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor acestui act normativ

și au constatat, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din

Legea nr. 10/2001, că solicitarea reclamantului pentru restituirea terenului în

natură este întemeiată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, împotriva deciziei nr. 287

A din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

iulie 2010.