ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4122/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 876 din 4 martie 2009 Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea reclamantului G.A., a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 250 din 29 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului Timișoara în ceea ce privește restituirea în natură a terenului de 557 mp, înscrisă în nr. top. 6167 – 6169/2 conform raportului de expertiză. - S-a menținut în rest dispoziția nr. 250 din 29 ianuarie 2008 și s-a respins în parte acțiunea reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Timișoara criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamantului cu consecința menținerii dispoziției nr. 250 din 29 ianuarie 2008 ca legală și temeinică.

În motivarea apelului s-a susținut că prima instanță a dat o interpretare greșită probatoriului administrat, că solicitarea reclamantului de a i se restitui terenul neconstruit compus din curte și grădină aferent imobilului este inadmisibilă deoarece Legea nr. 10/2001 nu obligă Comisia de aplicare, mai mult, terenul fiind aferent construcției trebuie să rămână în folosința actualilor proprietari ai construcțiilor. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 287/A din 23 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara. Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, în esență, următoarele: Prin sentința civilă nr. 872/2007 a Tribunalului Timiș s-a dispus obligarea Municipiului Timișoara prin Primar la soluționarea notificării reclamantului privind imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F.

2296 Timișoara. Urmare a pronunțării acestei hotărâri a fost emisă dispoziția nr. 250 din 29 ianuarie 2008 de către Primarul municipiului Timișoara prin care s-a dispus restituirea în natură și a terenului neconstruit compus din curte și grădină aferent imobilului și pe cale de consecință stabilirea de despăgubiri pentru apartamentele 1, 4, 5 și 6, cu cota parte din părțile comune indivize (nu și din teren) și pentru garajul nr. 2. În raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 10/2001, terenul liber ce excede terenului aferent apartamentelor înstrăinate în baza Legea nr. 112/1995 este supus restituirii în natură persoanelor îndreptățite.

Din raportul de expertiză topografică rezultă că suprafața de 577 mp, reprezintă teren liber, neafectat de construcții, context în care, în mod corect, instanța de fond, a dispus restituirea terenului în natură, fiind în deplină concordanță și cu dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001 și cu principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Timișoara invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul-pârât a reiterat aceleași motive ca și în apel respectiv greșita restituire a terenului neconstruit compus din curte și grădină, aferentă imobilului ca fiind inadmisibilă, întrucât terenul trebuie să rămână în folosința actualilor proprietari.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Se impune precizare că deși recurentul-pârât a înțeles să invoce ca motiv de recurs și art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, cu caracter special de reparație, îl constituie măsurile reparatorii ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv de stat, consacrând prin art. 1 alin. (1) principiul restituirii în natură a acestora. Ca urmare, numai în situațiile în care Legea nr. 10/2001, prin dispoziții exprese, interzice restituirea în natură sau prevede că se pot acorda numai măsurile reparatorii prin echivalent, nu va avea loc o restituire în natură a imobilului.

Așa fiind, se constată că ambele instanțe, cu respectarea principiului restituirii în natură consacrat de Legea nr. 10/2001, au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor acestui act normativ și au constatat, în temeiul art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001, că solicitarea reclamantului pentru restituirea terenului în natură este întemeiată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara, împotriva deciziei nr. 287 A din 23 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iulie 2010.