ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 562/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 26 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului Timișoara, secția I civilă,

reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul îocal al municipiului Timișoara a

solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1470 din 16 august 2013 emisă de

primarul municipiului Timișoara și obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001

la retrocedarea în natură a imobilului situat în Timișoara, jud. Timiș., în

suprafață totală de 24.078 mp, iar în subsidiar, în situația în care o parte

din teren este afectată de utilități, obligarea pârâților la plata

despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi restituit

în natură.

Prin sentința

civilă nr. 1206/PI din 22 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civila,

pronunțată în Dosarul nr. 11288 din 30 din 26 noiembrie 2013, acțiunea

formulata de reclamantul L.H. a fost respinsa.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamantul L.H., ce a fost înregistrat pe

rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin Decizia

civilă nr, 120 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I

civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11288/30/2013, a fost respins, ca nefondat,

apelul formulat de reclamantul L.H. împotriva sentinței civile nr. 1206/PI din 22

mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.H., înregistrat pe rolul

înaltei Curți de Casație la data de 11 decembrie 2014, fiind repartizat

aleatoriu completului nr. 7.

Prin rezoluția

din 11 decembrie 2014, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția î civilă a

dispus, în procedura filtrării recursului, întocmirea raportului asupra

admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursui nu este

admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de

filtru nr. 7, la data de 15 decembrie 2014, constatând întrunite condițiile

prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului

către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia,

astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a

fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 21-24 dosar recurs.

Intimații

primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul

local al municipiului Timișoara au depus la dosar punctul de vedere asupra

raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare, în care au precizat că

recursul este inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001,

art. 634 alin. (1) și (4) C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr.

76/2012.

Constatându-se

încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 februarie 2015,

fără citarea părților.

Examinând

recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția

de madmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte

urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin

dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că

hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din

dispozitivul ei.

Prin urmare,

revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în

situații identice.

Principiul

legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de

atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de

dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile

C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind

existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi

supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o

cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă

nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și

limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar cu privire Ia

conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Potrivit art. 634

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul art.

483 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de

primă instanță sunt supuse numai apelului.

Litigiul de

față este întemeiat pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, prin

cererea formulată, reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâții primarul

municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul local al

municipiului Timișoara a solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1470 din 16

august 2013 emisă de primarul municipiului Timișoara, pentru încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Potrivit

prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea

tribunaiui de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției

motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este

supusă recursului de competența curții de apel.

Totodată, art. 7

alin. (1) și (2) Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că;

„(1) Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este

"definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta

va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioara.

(2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanța este "supusă

recursului sau că poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea

specială folosește o altă expresie similară."

Față de cele

menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia civilă nr. 120 din 7 octombrie 2014 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11288/30/2013

este definitivă și, în consecință, nu poate fi supusă recursului, fiind

pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul L.H., domiciliat în Timișoara,

jud. Timiș, în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Timișoara,

Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara,

toți cu sediul în Timișoara, jud. Timiș împotriva Deciziei nr. 120 din data de

07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publica astăzi, 20 februarie 2015.