ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 562/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2013 pe rolul Tribunalului Timișoara, secția I civilă, reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul îocal al municipiului Timișoara a solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1470 din 16 august 2013 emisă de primarul municipiului Timișoara și obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 la retrocedarea în natură a imobilului situat în Timișoara, jud. Timiș., în suprafață totală de 24.078 mp, iar în subsidiar, în situația în care o parte din teren este afectată de utilități, obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului ce nu poate fi restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 1206/PI din 22 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civila, pronunțată în Dosarul nr. 11288 din 30 din 26 noiembrie 2013, acțiunea formulata de reclamantul L.H. a fost respinsa. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul L.H., ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Prin Decizia civilă nr, 120 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11288/30/2013, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul L.H. împotriva sentinței civile nr. 1206/PI din 22 mai 2014 a Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul L.H., înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație la data de 11 decembrie 2014, fiind repartizat aleatoriu completului nr. 7. Prin rezoluția din 11 decembrie 2014, înalta Curte de Casație și Justiție - Secția î civilă a dispus, în procedura filtrării recursului, întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursui nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive. Completul de filtru nr. 7, la data de 15 decembrie 2014, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 21-24 dosar recurs. Intimații primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara au depus la dosar punctul de vedere asupra raportului, în termenul de 10 zile de la comunicare, în care au precizat că recursul este inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 634 alin. (1) și (4) C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012. Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 20 februarie 2015, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de madmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar cu privire Ia conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul art. 483 alin. (3) teza a Il-a C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Astfel, prin cererea formulată, reclamantul L.H., în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara a solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 1470 din 16 august 2013 emisă de primarul municipiului Timișoara, pentru încălcarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, hotărârea tribunaiui de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competența curții de apel.

Totodată, art. 7 alin. (1) și (2) Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că; „(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioara. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanța este "supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia civilă nr. 120 din 7 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 11288/30/2013 este definitivă și, în consecință, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul L.H., domiciliat în Timișoara, jud. Timiș, în contradictoriu cu pârâții primarul municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara prin primar și Consiliul local al municipiului Timișoara, toți cu sediul în Timișoara, jud. Timiș împotriva Deciziei nr. 120 din data de 07 octombrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publica astăzi, 20 februarie 2015.