ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2014

Asupra recursului

civil de față, constată:

Prin Decizia nr. 1609 din 20 iunie 2012,

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins recursul declarat de

reclamantul C.N.T. împotriva sentinței civile nr. 5756/PI din 05 decembrie 2011

a Tribunalului Timiș.

Pentru a decide

astfel, curtea a reținut următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 3476/30/2009 la data de 03

iunie 2009, reclamantul C.N.T. a chemat în judecată pe pârâta Primăria

Municipiului Timișoara - Direcția Patrimoniu, solicitând instanței ca, în

temeiul Legii nr. 10/2001, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea

dispoziției din 09 aprilie 2009 emisă de Primăria Municipiului Timișoara -

Direcția Patrimoniu și soluționarea notificării din 14 februarie 2002, prin

care a solicitat despăgubiri în echivalent pentru imobilul situat în Timișoara.

Tribunalul Timiș, secția

I civilă, prin sentința nr. 5756/PI din 05 decembrie 2011 a respins, ca

nefondată, contestația formulată în contradictoriu cu intimatul primarul Municipiului

Timișoara.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul C.N.T., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, reclamantul a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală, în condițiile în care nu a existat actul de trecere în proprietatea

statului a imobilului, nu i-au fost comunicate adresele prin care intimata

susține că i-ar fi solicitat acestuia, acte în completarea dosarului său

administrativ, iar Primăria Timișoara nu i-a respectat contestatorului dreptul

prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare

a Legii nr. 10/2001, potrivit căruia, petenții își pot susține punctul de

vedere în fața organelor de conducere ale unității deținătoare.

În esență,

recurentul - reclamant a arătat că imobilul (apartamentul și terenul în

suprafață de 1.373 mp) a fost naționalizat fără titlu de la C.C., ulterior fiind

preluat cu titlu valabil prin Decizia nr. 200 din 30 ianuarie 1976 emisă de

fostul Consiliul Popular al județului Timiș în baza Legii nr. 4/1973, iar apoi,

vândut conform Legii nr. 112/1995. Referitor la calitatea sa de moștenitor,

recurentul a învederat că este nepotul de frate al fostului proprietar tabular,

C.C.

Pârâtul-intimat primarul

Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, calificată de instanță și

reținută la dosar cu valoare de concluzii scrise, pentru nedepunerea acesteia

în termenul prevăzut de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, prin

concluziile scrise, pârâtul a invocat excepția nulității recursului, pentru

nemotivarea căii de atac, excepție ce a fost respinsă de instanță, față de

împrejurarea că motivele invocate se încadrează în cazul reglementat de art. 304

pct. 9 din același cod.

În considerentele Deciziei

civile nr. 1069/2012, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, într-adevăr,

reclamantul nu a depus nici în faza procedurii administrative și nici în prima

fază procesuală, vreun înscris, în original, sau copie legalizată prin care să

facă dovada că este moștenitorul fostului proprietar tabular, respectiv dovada

calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001,

fiindu-i acordate două termene de judecată în acest sens (la data de 09

noiembrie 2009 și 18 ianuarie 2010), apoi cauza fiind suspendată în baza art. 155

1

C. proc. civ. de la 1865, probă care nu a fost făcută nici după repunerea pricinii

pe rol.

S-a concluzionat

astfel că, în mod legal, prima instanță a menținut dispoziția atacată, prin

care a fost respinsă notificarea reclamantului.

Împotriva Deciziei

nr. 1609 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a

declarat un nou recurs, reclamantul C.N.T., care și-a precizat astfel calea de

atac ca fiind recurs (și nu contestație în anulare), conform petiției depusă și

înregistrată la data de 06 iunie 2014 (filele 21 -22 dosar).

Recursul este inadmisibil

și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

Astfel,

din coroborarea textului procedural mai sus evocat, cu dispozițiile art. 377 alin.

(5) C. proc. civ., conform cărora sunt considerate hotărâri irevocabile, în

puterea legii, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate

cu recurs, rezultă că decizia atacată, nu este susceptibilă de exercitarea

controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter

irevocabil.

Această

soluție se impune în respectarea principiilor legalității și unicității căilor

de atac și presupune asigurarea unui cadru procesual determinat de reguli

stricte în desfășurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu

respectarea ierarhiei acestora.

Așa

fiind, față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de

reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.N.T. împotriva Deciziei nr. 1609

din 20 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.