ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

7 aprilie 2006, la Curtea de Apel București, S.N.P.V. P.L., a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 455 din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, solicitând casarea hotărârii atacate și constatarea

nulității concursurilor, cereri ce au format obiectul dosarului de fond al

Curții de Apel București.

În motivarea recursului s-a

susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii

prealabile apreciind în mod eronat că și în situația constatării nulității de

drept a concursurilor, potrivit art. 50 din H.G. nr. 1209/2003 era necesară

procedura prealabilă.

Aceasta întrucât o astfel de

acțiune este admisibilă în contencios administrativ, și întrucât invocă

nulitatea unui act administrativ nu este necesară procedura prealabilă potrivit

Legii nr. 554/2004.

Verificându-se actele

cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 466

din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile invocată de A.N.F.P. și s-a respins acțiunea, astfel cum a fost

formulată de reclamantul S.N.P.V. P.L.

S-a reținut de instanța de

fond, că prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor

A.N.F.P. și A.N.V. la continuarea concursurilor începute în luna septembrie

2004, pentru care s-au acordat de către președintele A.N.F.P., avize; anularea

avizelor emise în vederea organizării altor concursuri pentru aceleași funcții

publice.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 54/2003 și Legea nr. 188/1999.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că desfășurarea concursurilor a început în luna septembrie

2004, dar acestea au fost suspendate prin sentința nr. 1745 din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel București, în dosarul nr. 3179/2004, suspendarea fiind dispusă până la 31

decembrie 2004, în temeiul O.U.G. nr. 82/2004. Reclamantul a apreciat că aceste

concursuri ar trebui să continue din faza în care se aflau la momentul

suspendării, având în vedere faptul că dosarele concurenților nu au fost

restituite.

La 17 ianuarie 2006

reclamantul, a depus la dosarul de fond al cauzei o cerere precizatoare de

acțiune prin care a cerut a se constata nulitatea de drept a concursurilor

pentru funcția de director executiv la D.R.V.C.D., pentru funcția de șef de

birou vamal.

S-a mai cerut obligarea

pârâtelor de a continua concursurile începute în luna septembrie 2004, pentru

care s-au dat avize, precum și anularea avizelor emise în vederea organizării

concursurilor pentru funcțiile publice vacante de șef birou vamal.

Reclamantul și-a întemeiat

cererea precizatoare pe dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003.

Instanța de fond invocând art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a stabilit că înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată

într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ

unilateral, trebuie să solicite autorității publice competente, în termen de 30

de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a

acestuia.

Reclamantul, a reținut

instanța de fond, nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă care

reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ,

astfel încât a respins acțiunea.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că hotărârea atacată este legală astfel încât recursul

declarat împotriva acesteia fiind neîntemeiat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

Cauza, care este de

contencios administrativ, a fost înregistrată în fond la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, invocându-se de altfel Legea nr.

554/2004.

Împrejurarea că ulterior,

recurentul-reclamant a precizat cererea de chemare în judecată invocând și art.

50 din H.G. nr. 1209/2003, nu schimbă calificarea juridică a cauzei ca fiind de

contencios administrativ, legea ce reglementează cadrul legal de soluționare

fiind Legea nr. 554/2004. H.G. nr. 1209/2003 nu privește soluționarea cauzelor

întemeiate pe acest act normativ sau soluționarea în alte condiții decât cele

reglementate de legea contenciosului administrativ, respectiv că nu s-ar mai

cere realizarea procedurii prealabile formulării acțiunii în contencios

administrativ, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, cum

recurentul-reclamant nu a îndeplinit prevederea art. 7 din Legea nr. 554/2004 în

mod corect instanța de fond a admis excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile și a respins acțiunea, astfel încât recursul fiind neîntemeiat va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.P.V. P.L. împotriva sentinței civile nr. 466 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2007.