ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2006, la Curtea de Apel București, S.N.P.V. P.L., a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 455 din 28 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, solicitând casarea hotărârii atacate și constatarea nulității concursurilor, cereri ce au format obiectul dosarului de fond al Curții de Apel București. În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile apreciind în mod eronat că și în situația constatării nulității de drept a concursurilor, potrivit art. 50 din H.G. nr. 1209/2003 era necesară procedura prealabilă.

Aceasta întrucât o astfel de acțiune este admisibilă în contencios administrativ, și întrucât invocă nulitatea unui act administrativ nu este necesară procedura prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004. Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 466 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de A.N.F.P. și s-a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată de reclamantul S.N.P.V. P.L. S-a reținut de instanța de fond, că prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor A.N.F.P.

și A.N.V. la continuarea concursurilor începute în luna septembrie 2004, pentru care s-au acordat de către președintele A.N.F.P., avize; anularea avizelor emise în vederea organizării altor concursuri pentru aceleași funcții publice. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 54/2003 și Legea nr. 188/1999. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că desfășurarea concursurilor a început în luna septembrie 2004, dar acestea au fost suspendate prin sentința nr. 1745 din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel București, în dosarul nr. 3179/2004, suspendarea fiind dispusă până la 31 decembrie 2004, în temeiul O.U.G. nr. 82/2004. Reclamantul a apreciat că aceste concursuri ar trebui să continue din faza în care se aflau la momentul suspendării, având în vedere faptul că dosarele concurenților nu au fost restituite.

La 17 ianuarie 2006 reclamantul, a depus la dosarul de fond al cauzei o cerere precizatoare de acțiune prin care a cerut a se constata nulitatea de drept a concursurilor pentru funcția de director executiv la D.R.V.C.D., pentru funcția de șef de birou vamal. S-a mai cerut obligarea pârâtelor de a continua concursurile începute în luna septembrie 2004, pentru care s-au dat avize, precum și anularea avizelor emise în vederea organizării concursurilor pentru funcțiile publice vacante de șef birou vamal. Reclamantul și-a întemeiat cererea precizatoare pe dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003.

Instanța de fond invocând art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a stabilit că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice competente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Reclamantul, a reținut instanța de fond, nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă care reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, astfel încât a respins acțiunea. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea atacată este legală astfel încât recursul declarat împotriva acesteia fiind neîntemeiat va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ. Cauza, care este de contencios administrativ, a fost înregistrată în fond la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, invocându-se de altfel Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că ulterior, recurentul-reclamant a precizat cererea de chemare în judecată invocând și art. 50 din H.G. nr. 1209/2003, nu schimbă calificarea juridică a cauzei ca fiind de contencios administrativ, legea ce reglementează cadrul legal de soluționare fiind Legea nr. 554/2004. H.G. nr. 1209/2003 nu privește soluționarea cauzelor întemeiate pe acest act normativ sau soluționarea în alte condiții decât cele reglementate de legea contenciosului administrativ, respectiv că nu s-ar mai cere realizarea procedurii prealabile formulării acțiunii în contencios administrativ, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, cum recurentul-reclamant nu a îndeplinit prevederea art. 7 din Legea nr. 554/2004 în mod corect instanța de fond a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins acțiunea, astfel încât recursul fiind neîntemeiat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.P.V. P.L. împotriva sentinței civile nr. 466 din 28 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2007.