ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 26/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 222 din 21

februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a

fost admisă contestația formulată de contestatorul C.L.N., a fost anulată

decizia nr. A 2563 din 22 martie 2005 emisă de Ministerul Apărării Naționale,

care a fost obligat să-i restituie în natură contestatorului imobilul situat în

Sibiu, județul Sibiu, înscris în C.F. nr. 9496, nr. top 4009/1/2, 4009/1/1,

4008/2/25/2, 5345/1, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a

Ministerului Afacerilor Externe, precum și cererea contestatorului privind

obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr.

92/1950 și că statul britanic nu a plătit despăgubiri contestatorului în baza

Acordului încheiat între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii

Britanii și Irlandei de Nord, semnat la Londra, la data de 10 noiembrie 1960.

Apelul declarat de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței tribunalului a fost respins,

ca nefondat, prin decizia nr. 561 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Ministerul Apărării, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și susținând, în esență, că potrivit art. 5 din Legea nr.

10/2001, contestatorul nu este îndreptățit la restituirea imobilului sau la

acordarea altor măsuri reparatorii, deoarece a primit despăgubiri în baza

Acordului încheiat între Guvernul României și Guvernul Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord, încheiat la Londra, la data de 10 noiembrie 1960; că

instanța nu putea constata că pct. 5.1 din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001 contravin acestei legi, ci era necesar a fi invocată excepția

de nelegalitate ce urma a fi soluționată în contencios administrativ; că a fost

greșit respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor

Externe și că hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare deoarece

imobilul este ocupat de chiriași.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. A 2563 din 22

martie 2005 emisă de Ministerul Apărării Naționale a fost respinsă notificarea

prin care cetățeanul britanic C.L.N. a solicitat restituirea, în natură, a

imobilului situat în municipiul Sibiu, județul Sibiu, cu motivarea că există

acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de Nord, prin care s-a stabilit că cele două guverne nu vor prezenta

nici o pretenție în numele său sau al vreunei persoane, deoarece Guvernul

României a plătit o sumă de bani, plată care a avut efect liberator pentru

Statul Român și pentru persoanele fizice și juridice românești.

Conform art. 5 din Legea nr.

10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii

în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor

internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor

financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1, care face parte integrantă

din lege.

Este evident că textul de lege expus

se referă exclusiv la persoanele care au primit despăgubiri în condițiile unui

acord internațional.

Or, în prezenta cauză nu s-a făcut

dovada plății către contestator a unor despăgubiri în baza Acordului între

Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de

Nord, semnat la Londra la data de 10 noiembrie 1960, menționat la lit. g) din

Anexa nr. 1 a Legii nr. 10/2001.

Potrivit principiului supremației

legii, instanța a dat prioritate aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar

nu Normelor metodologice de aplicare a legii, chiar dacă nu a fost invocată

excepția de nelegalitate a acestora.

Cererea de chemare în garanție a

Ministerului Afacerilor Externe a fost respinsă cu respectarea prevederilor

art. 60 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pârâtul nu are posibilitatea de a se

îndrepta împotriva acestuia în cazul în care a căzut în pretenții, obiectul

litigiului fiind decizia de respingere a notificării emisă de Ministerul

Apărării Naționale.

Faptul că imobilul este ocupat de

chiriași nu constituie un impediment la restituirea în natură a bunului.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

La cererea intimatului C.L.N.,

conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei

de 14058,60 lei, cheltuieli de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Apărării Naționale

împotriva deciziei nr. 561 din 18

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de

14058,60 lei cheltuieli de judecată față de intimatul C.L.N.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.