ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 26/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 222 din 21 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorul C.L.N., a fost anulată decizia nr. A 2563 din 22 martie 2005 emisă de Ministerul Apărării Naționale, care a fost obligat să-i restituie în natură contestatorului imobilul situat în Sibiu, județul Sibiu, înscris în C.F. nr. 9496, nr. top 4009/1/2, 4009/1/1, 4008/2/25/2, 5345/1, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor Externe, precum și cererea contestatorului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul a fost preluat abuziv de stat în baza Decretului nr. 92/1950 și că statul britanic nu a plătit despăgubiri contestatorului în baza Acordului încheiat între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, semnat la Londra, la data de 10 noiembrie 1960. Apelul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 561 din 18 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001, contestatorul nu este îndreptățit la restituirea imobilului sau la acordarea altor măsuri reparatorii, deoarece a primit despăgubiri în baza Acordului încheiat între Guvernul României și Guvernul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, încheiat la Londra, la data de 10 noiembrie 1960; că instanța nu putea constata că pct. 5.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 contravin acestei legi, ci era necesar a fi invocată excepția de nelegalitate ce urma a fi soluționată în contencios administrativ; că a fost greșit respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor Externe și că hotărârea judecătorească nu poate fi pusă în executare deoarece imobilul este ocupat de chiriași.

Recursul este nefondat. Prin decizia nr. A 2563 din 22 martie 2005 emisă de Ministerul Apărării Naționale a fost respinsă notificarea prin care cetățeanul britanic C.L.N. a solicitat restituirea, în natură, a imobilului situat în municipiul Sibiu, județul Sibiu, cu motivarea că există acordul între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, prin care s-a stabilit că cele două guverne nu vor prezenta nici o pretenție în numele său sau al vreunei persoane, deoarece Guvernul României a plătit o sumă de bani, plată care a avut efect liberator pentru Statul Român și pentru persoanele fizice și juridice românești.

Conform art. 5 din Legea nr. 10/2001, nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din lege. Este evident că textul de lege expus se referă exclusiv la persoanele care au primit despăgubiri în condițiile unui acord internațional. Or, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada plății către contestator a unor despăgubiri în baza Acordului între Guvernul României și Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, semnat la Londra la data de 10 noiembrie 1960, menționat la lit. g) din Anexa nr. 1 a Legii nr. 10/2001.

Potrivit principiului supremației legii, instanța a dat prioritate aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar nu Normelor metodologice de aplicare a legii, chiar dacă nu a fost invocată excepția de nelegalitate a acestora. Cererea de chemare în garanție a Ministerului Afacerilor Externe a fost respinsă cu respectarea prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pârâtul nu are posibilitatea de a se îndrepta împotriva acestuia în cazul în care a căzut în pretenții, obiectul litigiului fiind decizia de respingere a notificării emisă de Ministerul Apărării Naționale. Faptul că imobilul este ocupat de chiriași nu constituie un impediment la restituirea în natură a bunului. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. La cererea intimatului C.L.N., conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 14058,60 lei, cheltuieli de judecată suportate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva deciziei nr. 561 din 18 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă pe recurent la plata sumei de 14058,60 lei cheltuieli de judecată față de intimatul C.L.N. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.