ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5212/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3981/85

din 18 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul B.A.V. a chemat

în judecată pe pârâții SC I. SA Sibiu și Ministerul

Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să fie obligate pârâtele să emită dispoziție prin care

să se acorde în compensare teren pentru imobilul teren din C.F. Sibiu

și despăgubiri bănești pentru construcțiile edificate

pe acesta sau să propună acordarea de despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 498

din 1 iunie 2009, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.A.V., a obligat pârâta să emită decizie motivată

prin care să facă propuneri de acordare de despăgubiri pentru

imobilul înscris în C.F. Sibiu, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive și a respins acțiunea

reclamantului B.A.V.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul persoanei

notificatoare C.E., care era moștenitoarea lui U.E.S. ns. Schulz, aceasta

din urmă fiind proprietara tabulară a imobilului revendicat și

că, prin urmare reclamantul are calitate de persoană

îndreptățită la restituire conform art. 4 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

S-a reținut, totodată,

că statul și implicit unitatea deținătoare nu și-au

îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util

și cu coerență în fața chestiunii de interes general pe

care o reprezintă restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia

sa în virtutea decretului de naționalizare și că, prin urmare,

statul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura reclamantului

exercitarea efectivă a dreptului său de proprietate garantat de art. 1

din Protocolul nr. 1 la Convenție, încălcând astfel „justul

echilibru” ce trebuie să existe între cerințele interesului public

și imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea

bunurilor sale.

Prin decizia civilă nr. 193A

din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de

pârâta SC I. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 498/2009

pronunțată de Tribunalul Sibiu, a schimbat sentința atacată

în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A.V.

împotriva pârâtei SC I. SA Sibiu și a menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că, dat fiind că imobilul a

intrat în patrimoniul SC I. SA Sibiu, care este o societate comercială

privatizată din anul 1994, măsurile reparatorii pentru imobilul

solicitat puteau fi acordate numai de către Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, astfel că pârâta SC I. SA Sibiu nu are

calitate procesuală pasivă în cauză.

În ceea ce privește

soluția în sensul obligării pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului la emiterea unei decizii motivate prin care să

facă propuneri de despăgubiri, instanța de apel a reținut că

aceasta nu poate fi schimbată întrucât sentința nu a fost

apelată sub acest aspect, admiterea excepției lipsei

calității procesuale pasive a Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului a intrat în puterea de lucru judecat.

Împotriva deciziei civile nr. 193A

din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs

reclamantul B.A.V. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și formulând următoarele critici:

Astfel cum corect a constatat

și instanța de fond, reclamantul este titularul dreptului la

restituirea imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F., având un bun în sensul

art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În subsidiar, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., reclamantul a solicitat trimiterea cauzei la instanța

de fond în vederea judecării acțiunii introductive în contradictoriu

cu ceilalți pârâți – Ministerul Finanțelor Publice, primarul

municipiului Sibiu și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

susținând că, deși și-a exercitat dreptul de a solicita

restituirea imobilului în termenul special instituit de Legea nr. 10/2001,

acestuia i-a fost refuzat dreptul de a solicita măcar despăgubiri

pentru imobilul confiscat abuziv de la autorii săi.

Recursul este fondat în sensul

considerentelor ce succed.

Așa cum rezultă din

situația de fapt reținută, imobilul în litigiu a fost preluat de

Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, a fost dat în administrarea

I.C.R.A., iar în baza Legii nr. 15/1990 și a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate a fost intabulat dreptul de proprietate asupra

acestuia în favoarea SC I. SA Sibiu, care a dezmembrat imobilul în șapte

apartamente și a înstrăinat în anul 1999 imobilul.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la

art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor

solicitate.

Constatând în mod corect că

față de împrejurarea că SC I. SA Sibiu a fost integral

privatizată în anul 1994 măsurile reparatorii pentru imobilul

solicitat puteau fi acordate numai de către Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, instanța de apel reține

totuși, în considerentele deciziei pronunțate că nu va putea

schimba soluția în sensul obligării pârâtei Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei decizii motivate prin care

să facă propuneri de despăgubiri, întrucât sentința nu a

fost apelată sub acest aspect.

Se constată că în mod

greșit ambele instanțe au stabilit că Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

Este cert stabilit că unitatea

deținătoare SC I. SA Sibiu a fost integral privatizată înainte

de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce aduce în discuție

competența Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului

în soluționarea notificării.

Nu se poate reține că

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu ar fi fost legal

investită cu soluționarea notificării reclamantului, în

condițiile în care ea a fost chemată în judecată în litigiul

pendinte tocmai în realizarea dreptului reclamantului de a obține

soluționarea notificării de către entitățile

cărora Legea nr. 10/2001 le recunoaște această

competență, astfel că de la data sesizării instanței,

pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a luat

cunoștință de notificarea reclamantului trebuie socotită ca

legal investită cu soluționarea acesteia.

Așa cum ambele instanțe au

reținut, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 1

Protocolul nr. 1 C.E.D.O., reclamantul fiind privat de bunul său în mod

abuziv. Fiind vorba de o preluare abuzivă a imobilului în litigiu,

reclamantul are un bun în sensul convenției, respectiv o creanță

în virtutea căreia poate pretinde cel puțin o „speranță

legitimă” de a beneficia de un drept de proprietate.

Astfel fiind, constatându-se că

în mod greșit a fost obligată pârâta SC I. SA Sibiu să

emită decizie motivată prin care să facă propuneri de

acordare de despăgubiri, față de împrejurarea că imobilul a

intrat în proprietatea acestei pârâte, care este o societate comercială

privatizată din anul 1994, având în vedere și modificările aduse

Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 potrivit cărora Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai are competența de a acorda

măsurile reparatorii în echivalent, ci doar de a emite decizie cu

propunerea acordării măsurilor reparatorii, modalitatea de acordare

și stabilire a acestora fiind de competența Comisiei Centrale pentru

stabilirea despăgubirilor, se impune admiterea recursului, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea

judecării acțiunii introductive pe fondul cauzei în contradictoriu cu

ceilalți pârâți (Ministerul Finanțelor Publice, Primarul

municipiului Sibiu și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului)

și dacă în urma probelor ce se vor administra se va stabili că

reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor,

urmează a se acorda conform  dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul B.A.V. împotriva deciziei civile nr. 193A din 3 decembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia atacată,

precum și sentința civilă nr. 498 din 1 iunie 2009 a

Tribunalului Sibiu, secția civilă, și trimite cauza spre

rejudecare la Tribunalul Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.