ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5212/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 3981/85 din 18 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul B.A.V. a chemat în judecată pe pârâții SC I. SA Sibiu și Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să emită dispoziție prin care să se acorde în compensare teren pentru imobilul teren din C.F. Sibiu și despăgubiri bănești pentru construcțiile edificate pe acesta sau să propună acordarea de despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 498 din 1 iunie 2009, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul B.A.V., a obligat pârâta să emită decizie motivată prin care să facă propuneri de acordare de despăgubiri pentru imobilul înscris în C.F.

Sibiu, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantului B.A.V. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este moștenitorul persoanei notificatoare C.E., care era moștenitoarea lui U.E.S. ns. Schulz, aceasta din urmă fiind proprietara tabulară a imobilului revendicat și că, prin urmare reclamantul are calitate de persoană îndreptățită la restituire conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

S-a reținut, totodată, că statul și implicit unitatea deținătoare nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în fața chestiunii de interes general pe care o reprezintă restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretului de naționalizare și că, prin urmare, statul nu și-a îndeplinit obligația de a asigura reclamantului exercitarea efectivă a dreptului său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, încălcând astfel „justul echilibru” ce trebuie să existe între cerințele interesului public și imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. Prin decizia civilă nr. 193A din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de pârâta SC I. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 498/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A.V.

împotriva pârâtei SC I. SA Sibiu și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, dat fiind că imobilul a intrat în patrimoniul SC I. SA Sibiu, care este o societate comercială privatizată din anul 1994, măsurile reparatorii pentru imobilul solicitat puteau fi acordate numai de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, astfel că pârâta SC I. SA Sibiu nu are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește soluția în sensul obligării pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei decizii motivate prin care să facă propuneri de despăgubiri, instanța de apel a reținut că aceasta nu poate fi schimbată întrucât sentința nu a fost apelată sub acest aspect, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului a intrat în puterea de lucru judecat.

Împotriva deciziei civile nr. 193A din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul B.A.V. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și formulând următoarele critici: Astfel cum corect a constatat și instanța de fond, reclamantul este titularul dreptului la restituirea imobilului situat în Sibiu, înscris în C.F., având un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În subsidiar, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ., reclamantul a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării acțiunii introductive în contradictoriu cu ceilalți pârâți – Ministerul Finanțelor Publice, primarul municipiului Sibiu și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului susținând că, deși și-a exercitat dreptul de a solicita restituirea imobilului în termenul special instituit de Legea nr. 10/2001, acestuia i-a fost refuzat dreptul de a solicita măcar despăgubiri pentru imobilul confiscat abuziv de la autorii săi. Recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed.

Așa cum rezultă din situația de fapt reținută, imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, a fost dat în administrarea I.C.R.A., iar în baza Legii nr. 15/1990 și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost intabulat dreptul de proprietate asupra acestuia în favoarea SC I. SA Sibiu, care a dezmembrat imobilul în șapte apartamente și a înstrăinat în anul 1999 imobilul. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

Constatând în mod corect că față de împrejurarea că SC I. SA Sibiu a fost integral privatizată în anul 1994 măsurile reparatorii pentru imobilul solicitat puteau fi acordate numai de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanța de apel reține totuși, în considerentele deciziei pronunțate că nu va putea schimba soluția în sensul obligării pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea unei decizii motivate prin care să facă propuneri de despăgubiri, întrucât sentința nu a fost apelată sub acest aspect. Se constată că în mod greșit ambele instanțe au stabilit că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Este cert stabilit că unitatea deținătoare SC I. SA Sibiu a fost integral privatizată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce aduce în discuție competența Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului în soluționarea notificării. Nu se poate reține că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu ar fi fost legal investită cu soluționarea notificării reclamantului, în condițiile în care ea a fost chemată în judecată în litigiul pendinte tocmai în realizarea dreptului reclamantului de a obține soluționarea notificării de către entitățile cărora Legea nr. 10/2001 le recunoaște această competență, astfel că de la data sesizării instanței, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care a luat cunoștință de notificarea reclamantului trebuie socotită ca legal investită cu soluționarea acesteia.

Așa cum ambele instanțe au reținut, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 1 Protocolul nr. 1 C.E.D.O., reclamantul fiind privat de bunul său în mod abuziv. Fiind vorba de o preluare abuzivă a imobilului în litigiu, reclamantul are un bun în sensul convenției, respectiv o creanță în virtutea căreia poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” de a beneficia de un drept de proprietate.

Astfel fiind, constatându-se că în mod greșit a fost obligată pârâta SC I. SA Sibiu să emită decizie motivată prin care să facă propuneri de acordare de despăgubiri, față de împrejurarea că imobilul a intrat în proprietatea acestei pârâte, care este o societate comercială privatizată din anul 1994, având în vedere și modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 potrivit cărora Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu mai are competența de a acorda măsurile reparatorii în echivalent, ci doar de a emite decizie cu propunerea acordării măsurilor reparatorii, modalitatea de acordare și stabilire a acestora fiind de competența Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea judecării acțiunii introductive pe fondul cauzei în contradictoriu cu ceilalți pârâți (Ministerul Finanțelor Publice, Primarul municipiului Sibiu și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) și dacă în urma probelor ce se vor administra se va stabili că reclamantul este îndreptățit la acordarea despăgubirilor, urmează a se acorda conform dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul B.A.V. împotriva deciziei civile nr. 193A din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 498 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Sibiu, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.