ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 640/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2005, reclamanta T.C.

a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și pentru opozabilitate, Inspectoratul Școlar al municipiului București, solicitând anularea Ordinului Ministerului Educației și Cercetării cu nr. 4452 din 5 august 2004, prin constatarea nulității absolute a acestuia; anularea procesului-verbal încheiat la 5 august 2004, de Comisia de evaluare și notare a probei „curriculum vitae”, la concursul pentru funcția de director la Școala cu clasele I-VIII nr. 150, sector 5, București, comisie organizată în baza ordinului Ministerului Educației și Cercetării menționat în cele ce preced, anularea adresei Ministerului Educației și Cercetării, către Inspectoratul Școlar al municipiului București cu nr. 31611 din 7 septembrie 2004, de punere în aplicare a respectivului proces-verbal și obligarea pârâților să repună reclamanta în situația avută anterior emiterii actelor a căror anulare o solicită.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, deși, inițial, a obținut la proba de evaluare curriculum vitae și la interviu, punctajul cel mai mare, fiind, astfel, declarată câștigătoare, ulterior, când a solicitat Inspectoratului Școlar al municipiului București, organizatorul concursului, să emită decizia de numire a sa în postul de director, i s-a comunicat cu adresa nr. 9096 din 39 iunie 2004, că a fost contestat concursul și că litigiul se află pe rolul Tribunalului București, secția conflicte și litigii de muncă, motiv pentru care postul de director este ocupat cu delegație de altă persoană, conform art. 13 alin. (7) din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004.

A mai arătat reclamanta că pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, cu adresa nr. 31611 din 7 septembrie 2004, a trimis Inspectoratului Școlar București, un proces-verbal al comisiei de evaluare și notare a probei de curriculum vitae la concursul organizat în 20 mai 2004, prin care se constată că punctajul ce i s-a acordat la această probă, nu a fost corect stabilit, în sensul că la pct. 2 B - participarea la stagii de formare perfecționare în management educațional (Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004) a primit greșit 1 pct., deși nu absolvise cursul la data susținerii concursului, urmând, astfel, să i se acorde 0 puncte.

Totodată, reclamanta a arătat că în dosarul nr. 5203/2004, al Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, având ca obiect litigiul generat de aflarea adresei nr. 31611/2004 și a procesului-verbal din 5 august 2004, încheiat de o comisie de reexaminare înființată de Ministerul Educației și Cercetării, a aflat despre emiterea Ordinului nr. 4452 din 5 august 2004, prin care s-a înființat comisia sus-menționată.

În opinia reclamantei se impune anularea tuturor actelor emise de Ministerul Educației și Cercetării, ca fiind nelegale, întrucât: Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4452 din 5 august 2004 este contrar prevederilor art. 13 alin. (2) din Metodologia Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297 din 25 februarie 2004, înființarea unei comisii de evaluare și notare a CV-ului în cadrul ministerului, pentru concursurile organizate conform Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004 este ilegală și se suprapune nejustificat cu comisia de contestații înființată conform aceleiași metodologii.

Conform art. 13 din metodologie, contestațiile privind desfășurarea concursului, se soluționează de o comisie constituită conform art. 13 alin. (2), hotărârea se comunică și se atacă pe calea contenciosului administrativ (art. 13 - 3, 4 și 5). Din conținutul ordinului Ministerului Educației și Cercetării și Tineretului, a cărui anulare o solicită, rezultă că a fost înființată o comisie, urmare a unor sesizări privind corectitudinea concursului din 20 mai 2004, în cadrul ministerului și în mod tendențios sesizarea nu s-a trimis la comisia de contestații, înființându-se în mod greșit o comisie în cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Urmare a acestui ordin, comisia a încheiat procesul-verbal din 5 august 2004, ce a fost comunicat Inspectoratului Școlar al municipiului București, cu adresa nr. 31611 din 7 septembrie 2004, în vederea modificării rezultatului concursului.

Consideră că procesul-verbal întocmit în 5 august 2004, de comisia de evaluare și notare a probei de curriculum vitae, la concursul pentru ocuparea funcției de director, este nelegal, pentru următoarele considerente: - conform art. 13 din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004, rezultatele concursului nu pot fi modificate, decât prin decizia comisiei de contestații, sau o hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță de contencios administrativ. Ca atare, pârâta nu poate schimba rezultatele concursului; - procesul-verbal încheiat la 5 august 2004, de „comisia de evaluare și notare a probei de curriculum vitae pentru funcția de director” din cadrul Ministerului Educației și Cercetării nu constituie decizie, în sensul art. 13 alin. (2) din ordinul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului sus-menționat.

Comisia a fost înființată urmare a unei sesizări privind desfășurarea concursului formulată de observatorul M.P., iar aceasta făcea parte din comisie, ceea ce este nelegal și contrar tuturor prevederilor Ordinului Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004. Reclamanta a fost corect punctată cu 1 punct la proba de curriculum vitae, respectându-se punctajul din Anexa nr. 1 al Ordinului Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3297/2004, iar la data întocmirii procesului-verbal din 5 august 2004, finalizase prin examen și cursul de Management educațional. Pe cale de consecință, adresa Ministerului Educației și Cercetării nr. 31611 din 7 septembrie 2004, de punere în aplicare a procesului-verbal al comisiei din 5 august 2004, către Inspectoratul Școlar al municipiului București, este lovită de nulitate absolută, urmând a fi anulată.

La data de 20 aprilie 2005, O.Ș. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând respingerea acțiunii, pe motiv că în mod incorect a fost acordat reclamantei, un punct la criteriul 2 pct. B, întrucât aceasta nu a prezentat documentul de finalizare a cursului „Managementul educațional”. Pârâtul Ministerul Educației și Cercetării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) din metodologie pentru înființarea comisiei, iar punctarea la criteriul 2 pct. B s-a făcut numai pentru cei care au absolvit cursul de management educațional. Prin încheierea din 16 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al municipiului București și cererea de intervenție în interes propriu.

Aceeași instanță, prin sentința civilă nr. 1076 din 6 iunie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Aceasta, întrucât, pe de o parte, că înființarea comisiei de evaluare prin Ordinul nr. 4452/2004, s-a realizat în mod legal, în baza art. 2 alin. (3) din Metodologie, iar nu în temeiul art. 13. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că cel care a adus incidentul la cunoștință, Inspectoratului General al municipiului București care, la rândul său, l-a comunicat ministerului de resort, nu a făcut parte din comisia de evaluare, fiind doar observator.

Instanța de fond a mai reținut că data la care se raportează finalizarea cursului, este data înscrierii la concurs, iar nu data întocmirii procesului-verbal din 5 august 2004. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta T.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. După reiterarea situației de fapt prezentată în acțiunea sa, recurenta-reclamantă, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 2 alin. (3) din Metodologie.

Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în opinia recurentei, în condițiile în care Metodologia a înțeles să acorde calitatea de a contesta rezultatul unui concurs, numai participanților la concurs și numai pentru rezultatele proprii, nu se poate aprecia că prin formularea generală din art. 2 s-ar acorda această posibilitate, și altor persoane, în cauză observatorului P.M. În plus, arată recurenta-reclamantă, nu este lipsit de importanță că și în prezent director al școlii este singurul candidat care nu a promovat concursul, respectiv fostul lider sindical. Mai mult decât atât, recurenta-reclamantă susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cerinței de la criteriul 2 B, care se referă la participarea la cursuri de formare-perfecționare în management educațional, și nu la absolvirea acestora.

În cauză, astfel cum s-a arătat, la data de 24 octombrie 2005 s-a înregistrat cererea de intervenție accesorie formulată de O.Ș., în interesul Ministerului Educației și Cercetării și al Inspectoratului Școlar al municipiului București, cerere admisă, în principiu, prin încheierea de dezbateri. Examinându-se cauza, în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu întreg probatoriul administrat, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul declarat în cauză este nefondat, iar cererea de intervenție accesorie, întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Metodologia din 25 februarie 2004, de organizare și desfășurare a concursului pentru funcțiile de director și director adjunct la unitățile de învățământ preuniversitar, [elaborată în baza prevederilor art. 145 alin. (1), (6), (7) și (9) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale prevederilor art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4), art. 22 alin. (1) și ale art. 23 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare], cazurile care nu sunt prevăzute în prezenta metodologie se soluționează numai de către Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin Direcția generală evaluare, prognoze, strategii și programe pentru învățământ preuniversitar, potrivit legislației în vigoare.

Totodată, prin art. 13 din metodologie, sunt reglementate modul de soluționare a eventualelor contestații, precum și dreptul persoanei de a se adresa instanțelor judecătorești. Prin urmare, contrar opiniei recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3) din metodologie, iar nu cele ale art. 13. Dacă s-ar admite teza recurentei-reclamante, în sensul că situația în care observatorul constată nereguli în desfășurarea concursului și se adresează autorităților competente, nu se încadrează în acest text, s-ar goli de conținut și eficiență, tocmai rolul acestuia în respectiva activitate.

De altfel, chiar recurenta-reclamantă susține că observatorul „nu poate contesta concursul”, dar nu recunoaște că participarea acestuia la concurs se poate finaliza în sensul sesizării autorităților, situație ce se încadrează, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în dispozițiile art. 2 alin. (3) din metodologie. Cu privire la motivul de recurs referitor la pretinsa depunctare a recurentei-reclamante, se constată, pe de o parte, că instanța de fond a fost preocupată și a analizat acest aspect, contrar celor susținute în motivele de recurs. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că și interpretarea dată de instanța de fond, prevederilor pct. 2 B din Anexa nr. 1 a metodologiei (Evaluarea curriculum vitae), este corectă.

Astfel, prin art. 5 din metodologie se stabilește conținutul dosarului de înscriere la concurs, iar la pct. 2 B din criteriile de evaluare curriculum vitae sunt prevăzute participările la stagii de formare (perfecționare în managementul educațional la nivel județean/al municipiului București și la nivel național/străinătate), precum și punctajul corespunzător. Din coroborarea acestor prevederi rezultă fără putere de tăgadă că la dosarul înscrierii la concurs este obligatorie depunerea documentului prin care se atestă această participare, ori este cunoscut că un astfel de document se eliberează la finalizarea unui curs.

În cauză, se constată că la data înscrierii la concurs, cursul era în plină desfășurare, finalizarea acestuia fiind atestată cu certificat prin examen, prin evaluarea portofoliului în data de 16 iulie 2004 (conform adresei nr. 31611 din 5 august 2004, deci cu mult chiar după susținerea concursului la 20 mai 2004. În aceste condiții se constată că și motivele cererii de intervenție accesorie sunt întemeiate, pentru considerentele expuse în cele ce preced. Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, iar critica formulată acesteia, nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 20 și 28 din legea contenciosului administrativ, precum și cele ale art. 312 C. proc.

civ. și se va admite cererea de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinței civile nr. 1076 din 6 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite cererea de intervenție formulată de O.Ș., în interesul Ministerului Educației și Cercetării și Inspectoratului Școlar al municipiului București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.