ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2025

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 14.02.2022 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2022, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Ministerul Educației, Ministrul Educației și B, a solicitat să se dispună anularea: A. Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat - Anexă la Ordinul Ministrului Educației nr. 4597/2021, respectiv a Ordinului nr. 4597/2021 si a actelor subsecvente acestuia - neatacate cu plângere prealabilă; B. actele administrative, emanând de la pârâta ISMB în legătură cu organizarea, desfășurarea și evaluarea concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, mai precis în cadrul Colegiului Național „C", respectiv: - Decizia de constituire a Comisiei naționale de monitorizare și coordonare a concursului -neatacată cu plângere prealabilă; - Decizia nr. 4202/10.11.2021, emisă de Inspectorul Școlar General al Inspectoratului Școlar al Municipiului București prin care s-a constituit Comisia de evaluare a probei de interviu nr. 8 pentru ocuparea funcției de director/director adjunct de la Colegiul National „C"; - Decizia prin care a fost validat concursul de ocupare a funcțiilor de director/ director adjunct din cadrul Colegiului Național „C"/ Hotărârea Consiliului de Administrație al ISMB în acest sens și - Decizia de numire a dlui B în funcția de director al Colegiului National „C"; - Răspunsurile ISMB nr. (...)/ 21.12.2021 și nr. (...)/ 01.02.2022 la plângerile prealabile formulate împotriva Deciziilor contestate; - Anularea Deciziilor contestate, cu consecințele juridice decurgând din aplicarea acestei sancțiuni, respectiv anularea întregului concurs, invalidarea rezultatelor și implicit a numirii dl. B în funcția de director al Colegiului Național „C", precum și obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1225 din 2 iulie 2024, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității invocate de pârâtul ISMB, ca neîntemeiate. A respins excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtul Ministerul Educației. A admis în parte acțiunea. A dispus invalidarea parțială a concursului de ocupare a funcției de director din cadrul Colegiului Național „C” și reluarea concursului cu reorganizarea și susținerea probei interviului de candidații înscriși la concurs pentru funcția de director al Colegiului Național „C”. A anulat Decizia de numire a dlui B în funcția de director al Colegiului Național „C”. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. A obligat pârâtul ISMB la plata către reclamantă a sumei de 5300 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă (contravaloarea taxei judiciare de timbru și onorariu de avocat) în limitele soluției de admitere a acțiunii.

Cererile de recurs Împotriva Sentinței nr. 1225 din 2 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs principal pârâții Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar al Municipiului București. 3.1. Pârâtul Ministerul Educației și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței recurate în ceea ce privește admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, iar, pe fond, în rejudecare, respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât. În susținerea recursului, se arată că pentru ocuparea funcțiilor de director și de director adjunct din unitățile de învățământ de stat, concursul se organizează de Inspectoratele Școlare Județene/ Inspectoratul Școlar al Mun. București, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul M.Ed. nr. 4597/2021, coroborate cu disp. art. 257 din Legea educației naționale nr.1/2011, cu modificările și completările ulterioare. În acest context, susține recurentul-pârât, Ministerul Educației nu are calitate de instituție care organizează concursul și nu este nici emitentul actelor de numire ale directorilor/ directorilor adjuncți ai unităților de învățământ preuniversitar. Potrivit disp. art. 7 alin. (1) din Metodologie, numai inspectoratul școlar are calitatea de instituție care organizează concursul. De asemenea, numirea ca urmare a promovării concursului în funcțiile de director și director adjunct pentru unitățile de învățământ de stat se realizează prin decizie a inspectorului școlar, în conformitate cu hotărârea consiliului de administrație pentru o perioadă de 4 ani. Între recurentul-pârât și directorii/ directorii adjuncți ai unităților de învățământ preuniversitar nu există niciun fel de raport juridic direct. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât susține că responsabilitatea organizării și desfășurării concursului în discuție aparține inspectorilor școlari generali, președinților comisiilor de evaluare a probelor din cadrul concursului și președinților comisiilor de soluționare a contestațiilor. 3.2. Pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, prin cererea de recurs, a invocat motivul de casare prevăzut de ar. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. În susținerea recursului, recurentul-pârât arată că nu există nicio prevedere legală care să atragă nulitatea interviului în cazul în care atât membrii comisii de evaluare, cât și observatorii utilizează telefoane sau alte echipamente electronice în timpul desfășurării activității comisiei. De asemenea, procedura nu prevede nicio sancțiune în cazul utilizării telefoanelor de către membrii comisiei. Potrivit disp. art. 20 alin. (2) din Procedura Ministerului Educației nr. 34362/ 25.10.2021, eventualele vicii de procedură sau de organizare se verifică și se remediază, neexistând premisa anulării/ nulității acestora. Instanța de fond, în mod greșit, a reținut că prin folosirea telefoanelor de către membrii comisiei de interior s-a creat o vătămare evidentă a intereselor (instanța nu precizează ale cui interese) și nu se arată care sunt candidații care au beneficiat de informații, astfel încât presupusele informații să conducă la o anulare a rezultatelor la proba de interviu. În mod greșit și fără a exista dovezi, instanța de fond a precizat că există suspiciunea ca, după extragerea subiectului, acesta ar fi putut fi cunoscut altor candidați prin utilizarea telefoanelor mobile. Recurentul-pârât consideră că cele susținute de instanța de fond nu se subsumează disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/20204, nu rezultă că vătămarea este suferită de reclamantă, ci se referă la o pretinsă vătămare fără să se indice subiectul vătămării, iar vătămarea nu este dovedită. Prin anularea probei de interviu și reluarea acesteia, nu se creează o situație mai favorabilă reclamantei, având în vedere notele obținute de aceasta și de pârâtul B la proba scrisă, astfel că reclamanta nu justifică un interes personal, nu arată care este dreptul pretins și vătămarea efectivă suferită de aceasta.

Apărările formulate cu privire la recursurile principale. Reclamanta A a formulat întâmpinare la recursurile formulate de pârâte, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de pârâta Inspectoratul Școlar al Municipiului București, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Recursul incident Reclamanta A a formulat recurs incident, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului incident și în cadrul rejudecării fondului cauzei, schimbarea în parte a hotărârii recurate, în sensul: l) admiterii cererii de anulare a Metodologiei, respectiv a actelor și operațiunilor subsecvente acesteia; 2) anulării Deciziilor de numire/ înființare a comisiei naționale de monitorizare și coordonare a concursului; 3) anulării Deciziei de constituire a comisiei probei cu interviul de la CNSS, precum și menținerea, în parte, ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu privire la soluțiile de respingere a excepțiilor procesuale invocate și cu privire la invalidarea probei cu interviul a concursului pentru ocuparea funcției de director al CNSS și anularea tuturor actelor administrative și operațiunilor subsecvente acesteia - inclusiv a operațiunii de validare a concursului și a deciziei de numire a pârâtului B în funcția de director al CNSS. Totodată, având în vedere că prima instanță a admis parțial cererea de chemare în judecată a reclamantei în raport de unul dintre cele 3 motive de nelegalitate ale concursului invocate, apreciind că nu se mai impune analizarea tuturor, câtă vreme unul dintre cele 3 a fost admis, solicită ca în rejudecare, având în vedere recursul ISMB, să se aibă în vedere toate cele 3 motive de nelegalitate invocate cu privire la organizarea și desfășurarea concursului - nerespectarea ordinii alfabetice, încălcarea interdicției de folosire a telefoanelor mobile și a altor dispozitive electronice de către membrii comisiei de interviu pe perioada activității comisiei și încălcarea normelor reglementând modalitatea de înregistrare a probei, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea recursului incident, se arată că prima instanță a respins cererea de anulare a Metodologiei cu motivarea inexistenței unor argumente care să conducă la încălcarea garanțiilor concursului prin emiterea acestui act ce cuprinde cadrul formal de organizare a concursului. Recurenta-reclamantă susține că pretinsul „cadru formal” este incomplet și suficient de general cât să lase loc echivocului (suspiciunea de fraudă ce planează asupra organizării și desfășurării concursului), de care s-a profitat prin actele subsecvente și procedurile operaționale. În ceea ce privește critica referitoare la nelegala constituire a Comisiei naționale de monitorizare și coordonare a concursurilor, contrar motivării primei instanțe, în sensul că dl. D era consilier de ministru, nu secretar de stat, dar a fost delegat cu atribuțiile în materia echității, delegarea din urmă fiind suficientă, recurenta-reclamantă susține că Metodologia prevede expres că vicepreședintele Comisiei trebuie să fie secretar de stat și să aibă atribuții în asigurarea echității, condițiile fiind cumulative, fiind încălcate astfel disp. art. 5 din Metodologia OME nr. 4597/2021. Referitor la nelegala constituire a comisiei de interviu, recurenta-reclamantă susține încălcarea disp. art. 5 alin. (1) lit. c din Metodologie, întrucât în comisia de interviu de la Colegiul Național C nu a existat niciun reprezentant al departamentului de resurse umane din cadrul companiilor mijlocii, mari și foarte mari sau un reprezentant al unei companii specializate în recrutarea resurselor umane sau un cadru didactic din învățământul superior cu competențe în management instituțional și/ sau management educațional. E, membru numit al comisiei, nu are competențele cerute de lege și nu putea fi încadrat nici la celelalte două categorii enumerate în Metodologice. Instanța de fond a înlăturat o probă importantă, respectiv adresa nr. 448/SI/ 17.11.2021 a Comisiei de monitorizare prin care s-a arătat că multiple comisii de interviu nu sunt legal constituite. Prima instanță a apreciat greșit că funcția de director de departament este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția de la lit. c, deoarece această funcție nu presupune existența unor competențe de management instituțional, ci doar competențe de management, în raport de fișa postului. În ceea ce privește subcategoria de management educațional, pentru identitate de raționament, atribuțiile în acest domeniu nu se pot prezuma doar pentru că o persană este cadru didactic și director de departament. În continuare, recurenta-reclamantă arată că, deși prima instanță a analizat exclusiv motivul de nelegalitate privind încălcarea interdicției de folosire a telefoanelor mobile/ dispozitivelor electronice de către membrii comisiei, pe perioada activității comisiei, celelalte motive de nelegalitate pe care le reia, consideră că pot fi relevante într-o eventuală rejudecare a cauzei.

Apărările formulate cu privire la recursul incident. Pârâții Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar al Municipiului București au formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia, ca nefondat. Reclamanta A a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului Ministerul Educației.

Aspecte procesuale Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a calificat excepția inadmisibilității, invocată de reclamantă ca fiind o apărare de fond. II. Soluția instanței de recurs Analiza motivelor de casare Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Educației Recursul formulat este nefondat, iar prima instanță a respins, în mod corect, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației. Înalta Curte reține că obiectul acțiunii este constituit din cererile de anulare a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat – Anexă la Ordinul nr. 4597/2021 și a unor acte administrative emise de Inspectoratul Școlar al Municipiului București. Prin urmare, există identitate între subiectele raportului juridic litigios, reclamanta indicând calitatea de pârât a Ministerului Educației în privința cererii de anulare a Ordinului Ministrului Educației nr. 4597/2021 și a Anexei la acesta, astfel că pârâtul stă în proces în calitatea de emitent al actului administrativ normativ contestat. Faptul că pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București are în competență organizarea concursului de ocupare a funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ de stat nu influențează calitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, fiecare parte fiind chemată în proces ca urmare a existenței unei identități între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, în speță anularea unor acte administrative emise de Ministerul Educației și de Inspectoratul Școlar al Municipiului București. 2. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București Înalta Curte constată că prima instanță a respins cererea de anulare a Metodologiei de concurs – Anexă la Ordinul nr. 4597/2021 și respectiv a Ordinului nr. 4597/2021, a respins cererea de anulare a Deciziei de constituire a Comisiei naționale de monitorizare și coordonare a concursului, precum și anularea Deciziei nr. 4202/ 10.11.2021 emisă de ISMB, prin care s-a constituit Comisia de evaluare a probei cu interviu nr. 8 pentru ocuparea funcției de director/ director adjunct de la Colegiul Național „C”. În ceea ce privește constatarea modului de desfășurare a probei interviului și solicitarea de anulare a deciziei prin care a fost validat concursul și a deciziei de numire în funcția de director a lui B, prima instanță a respins ca neîntemeiate criticile privitoare la nelegala adoptare a Procedurii operaționale, însă a constatat ca fiind întemeiată critica ce vizează modul de desfășurare a probei de interviu, ca urmare a nerespectării art. 8.4.27 din procedura ISMB – „atât membrii comisei de evaluare, cât și observatorii nu vor utiliza telefoanele sau alte echipamente electronice în timpul desfășurării activității comisiei”. A reținut judecătorul primei instanțe că urmare a imaginilor captate pe suportul optic depus la dosar, se observă că toți membrii comisiei au utilizat telefoanele mobile în timpul probei cu interviul reclamantei și al candidatului B. A considerat instanța de fond că vătămarea în această situație este evidentă, câtă vreme subiectul în cadrul probei cu interviu era unic, existând posibilitatea să se transmită informația altor candidați și că nu mai este necesar să fie analizate celelalte critici privitoare la nerespectarea ordinii alfabetice la intrarea candidaților la proba interviului, a dispozițiilor legale privind modalitatea de înregistrare audio-video a concursului sau nerespectarea calendarului, urmând ca instanța de recurs să analizeze criticile de nelegalitate în raport de soluția și considerentele sentinței recurate. Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins vătămat sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Contenciosul administrativ subiectiv presupune vătămarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim privat, iar instanța de contencios administrativ este datoare să verifice dacă prin actul administrativ tipic sau asimilat, ce face obiectul acțiunii, s-a adus atingere unei situații juridice subiective. Judecătorul fondului, considerând că vătămarea drepturilor subiective ale reclamantei este prezumată prin simplul fapt al utilizării de către membrii comisiei de concurs (proba interviu) a telefoanelor mobile, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Anularea unui act administrativ poate fi pronunțată de instanța de contencios administrativ numai dacă actul respectiv are efecte vătămătoare asupra dreptului subiectiv sau interesului legitim afirmat de reclamant, or judecătorul fondului analizează o posibilă vătămare a reclamantei în drepturile sale și nu producerea unei vătămări. Sancțiunea anulării actului administrativ atacat intervine ca urmare a înfrângerii principiului legalității la emiterea acestuia, or, în speță, motivul invocat de reclamantă este insuficient pentru a se dispune anularea în întregime a probei interviului și obligarea autorității să reia desfășurarea probei. Procedura emisă de recurentul-pârât Inspectoratul Școlar al Municipiului București pentru proba de interviu are în vedere un ansamblu de norme, iar în cazul în care se constată vicierea acesteia, se verifică eventualele sesizări și se remediază, fără ca simpla nerespectare a prevederilor din procedură să conducă la o nulitate de drept a întregii probe. Instanța de fond avea obligația să analizeze motivele de nelegalitate ale probei cu interviul în discuție, în ansamblul lor, iar în baza probelor administrate, să stabilească dacă nerespectarea dispozițiilor legale invocate de reclamantă este atât de gravă încât singurul remediu este anularea probei. Prin urmare, se constată că este fondat recursul pârâtului Inspectoratul Școlar al Mun. București, invalidarea parțială a concursului, obligarea acestuia la reluarea probei interviului și anularea deciziei de numire a pârâtului B în funcția de director al Colegiului Național „C” sunt pronunțate cu aplicarea greșită a disp. art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. În speță se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei pentru ca instanța de fond să analizeze și celelalte motive de nelegalitate ale actului atacat, invocate de reclamantă, respectiv nerespectarea ordinii alfabetice a candidaților a modalității de înregistrare audio-video a concursului sau a calendarului probei pentru a stabili dacă a existat o vătămare a reclamantei în drepturile sale, iar această vătămare să conducă la sancțiunea anulării actului administrativ atacat. 3. În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A Critica privind nelegalitatea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat – Anexă la Ordinul Ministerului Educației nr.4597/2021 are în vedere reglementarea unicității subiectului de concurs și participarea în comisia de concurs a directorului unității de învățământ. Recurenta-reclamantă se arată nemulțumită de soluția instanței de fond întrucât aceasta nu a avut în vedere că metodologiile ulterioare de concurs au exclus din componența comisiei, ca membru, pe directorul instituției, de unde rezultă că OME nr. 4597/2021 nu a prezentat suficiente garanții de transparență. Înalta Curte reține că cele învederate de recurenta-reclamantă nu reprezintă veritabile motive de casare în sensul cerut de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci exprimă simpla nemulțumire a părții, în raport cu hotărârea instanței de fond. De altfel, prima instanță a constatat lipsa unor critici concrete în ceea ce privește încălcarea garanțiilor de transparență, corectitudine, legalitate, iar în recurs trimiterea la o metodologie ulterioară nu are drept consecință că vechea metodologie a încălcat principiile enunțate prin acțiunea introductivă. Referitor la nelegala constituire a Comisiei naționale de monitorizare și coordonare a concursurilor, recurenta-reclamantă susține încălcarea disp. art. 5 alin. (1) lit. a din Metodologia aprobată prin OME nr. 5453/2021, în sensul că vicepreședintele trebuie să fie secretar de stat și să aibă atribuții în asigurarea echității și egalității de șanse în învățământul preuniversitar, or dl F era consilier al ministrului și nu secretar de stat. Critica este nefondată, în mod corect a reținut prima instanță că vicepreședintele numit, deși îndeplinea funcția de consilier al ministrului educației, în lipsa numirii unui secretar de stat cu atribuțiile sus-menționate, a fost delegat pe funcția de secretar de stat, cu atribuțiile în materia asigurării echității și egalității de șanse. Recurenta-reclamantă susține și aplicarea greșită a disp. art. 5 alin. (1) lit. c din Metodologie, prin numirea în calitate de membru în comisia de interviu al dlui G ce nu are atribuții de management instituțional și/ sau educațional, deși avea calitatea de cadru didactic universitar. Recurenta-reclamantă consideră și că dispozițiile legale arătate au fost interpretate greșit de prima instanță, deși adresa nr. 448/SI/ 17.11.2021 a realizat o interpretare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c din Metodologie. În mod corect a constatat prima instanță că interpretarea textului făcută prin adresa Comisiei nu este obligatorie pentru instanța de judecată. Astfel, din comisia de evaluare a probei cu interviu urma să facă parte și „un cadru didactic din învățământul superior cu competențe în managementul instituțional și/ sau management educațional”. Conform interpretării gramaticale a textului, cadrul didactic din învățământul superior poate să aibă competențe atât în management instituțional, cât și în management educațional. Dar cadrul didactic din învățământul superior poate să aibă competențe în management instituțional sau în management educațional. Inclusiv adresa invocată de recurenta-reclamantă susține această interpretare, dar arată și ceea ce se înțelege prin competențe în management instituțional/ educațional și anume persoane care au ocupat/ ocupă funcții de conducere, în speță, director de departament. Recurenta-reclamantă prezintă structurile unor Direcții-management instituțional din cadrul Ministerului Finanțelor din România, Ministerului Apărării și Ministerului Justiției din Republica Moldova. Textul normei incidente nu cere ca membrul comisiei-cadru didactic din învățământul superior să fie conducătorul unui astfel de departament, noțiunile de management instituțional/ educațional fiind folosite în sens larg, conform definiției acestora, respectiv conducerea unei instituții, organizații, societăți, universități sau orice alt tip de entitate (pentru managementul instituțional) și coordonarea structurilor educaționale de către managerii din învățământ, de la ministru, profesori universitari, până la directorii de școli din învățământul preuniversitar (pentru managementul educațional). Norma legală nu cere prezentarea unor diplome de studii universitare sau master în domeniile sus-menționate, competențele de management instituțional/ educațional putând fi date și de funcția de conducere a cadrului didactic din învățământul superior. Ținând seama că, spre exemplu, managementul educațional poate fi privit și ca știința de a pregăti resursele umane, lit. c a art. 5 alin. (1) din Metodologie se completează cu cele stipulate la lit. a și b), unde este permis ca membru în comisia de interviu să participe un reprezentant al departamentului resurse umane din cadrul companiilor mijlocii, mari și foarte mari (lit.a) sau un reprezentant al unei companii specializate în recrutarea resurselor umane (lit.b). Astfel, lit. c a art. 5 alin. (1) din Metodologie reprezintă o alternativă din domeniul educației pentru constituirea comisiei, prin participarea unui cadru didactic universitar cu competențe manageriale instituționale și/ sau educaționale. Față de cele arătate, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul principal formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar al Municipiului București, se va casa în parte sentința atacată în privința invalidării parțiale a concursului în discuție, reluarea acestuia cu reorganizarea și susținerea probei interviului, anulării deciziei de numire a pârâtului B în funcția de director al C.N. „C”, obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță cu privire la aspectele menționate în considerentele deciziei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Urmează să se respingă ca nefondate, recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Educației și recursul incident declarat de reclamanta A.