ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1441/2023

Ședința publică din data de 13 iunie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Decizia nr. 55/2022 a președintelui C.. de constituire a comisiei pentru organizarea concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere, respectiv a comisiei pentru soluționarea contestațiilor la concursul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a nr. 628/2022;

b) Actul/decizia/hotărârea unilaterală și nejustificată a C.., în calitate de organizator, de modificare a calendarului concursului, astfel cum a fost stabilit prin anunțurile publicate la 09 iunie 2022;

c) Actul/decizia/hotărârea unilaterală și nejustificată a C.., în calitate de organizator, prin comisia de concurs desemnată, de stabilire a subiectelor la proba scrisă a concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere, din altă tematică și altă bibliografie decât cele stabilite prin anunțurile publicate la 09 iunie 2022, respectiv de transformare a probei scrise (teoretice) în probă practică (subiectele au vizat practici/metodologii la nivelul unităților școlare și al inspectoratelor școlare, fără legătură cu atribuțiile prevăzute de H.G. nr. 155/2022 pentru postul vacantat) și de evaluare la proba scrisă din 04 iulie 2022;

d) Refuzul nejustificat al președintelui C.. de a-i răspunde în termenul legal de 30 de zile la contestația înregistrată sub nr. x/07.07.2022;

e) Actul prin care i s-a refuzat nejustificat de către comisia de soluționare a contestației, respectiv de către conducerea C.., în calitate de organizator, de a da curs, pe fond, contestației pe care a înregistrat-o cu nr. x/07.07.2022, în condiții legale, document premergător validării rezultatelor concursului;

f) Actul/decizia de validare a rezultatelor concursului pentru ocuparea posturilor vacante de conducere din cadrul Agenției Române pentru Asigurarea Calității în Educație, astfel cum au fost ele publicate pe site-ul https:/x.eu, respectiv raportul final al concursului de validare a rezultatelor obținute de candidați;

g) Decizia de angajare a doamnei B. - candidat declarat admis la concursul - pe funcția de director general pentru asigurarea calității la Direcția Generală pentru Asigurarea Calității din cadrul C..;

h) orice acte subsecvente (procese-verbale, acte de constatare, note, referate, rapoarte) legate de organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului vacant de director general pentru asigurarea calității la C.., precum și de validare a rezultatelor acestui concurs;

În drept, a invocat art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

La termenul din 12.12.2022, reclamanta a depus o cerere adițională prin care a solicitat și anularea deciziei/hotărârii comisiei de contestații, consemnată în procesul-verbal din 07.07.2022, prin care comisia de contestații desemnată prin decizia nr. x/22.06.2022 i-a respins contestația formulată împotriva rezultatului obținut la proba scrisă din cadrul concursului pentru ocuparea postului vacant de director general, din 4.07.2022.

Prin sentința civilă nr. 2363/12.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele hotărârii de declinare a competenței s-a reținut că prezentul litigiu este unul de muncă, guvernat de dispozițiile art. 538 din O.U.G. nr. 57/2019, astfel cum se completează cu Legea nr. 53/2003, întrucât are ca obiect legalitatea organizării unui concurs a cărui finalitate o reprezintă ocuparea unor funcții contractuale în cadrul C.. prin încheierea unor contracte individuale de muncă. Art. 267 din Codul muncii recunoaște și altor persoane calitatea de parte în conflictele de muncă, în măsura în care este titularul unui drept sau obligații în temeiul Codului muncii ori a altor legi, iar prin participarea la concurs reclamanta a dobândit astfel de drepturi și obligații. De asemenea, s-a mai statuat că nu există nicio dispoziție legală care să atribuie curții de apel în primă instanță competența de soluționare a acestui litigiu atunci când contractul de muncă nu este încă încheiat între părțile din prezenta cauză.

Invocarea Legii nr. 554/2004 prin cererea de chemare în judecată nu atribuie prezentului litigiu caracterul necesar pentru stabilirea competenței prezentei instanțe, din moment ce potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ. judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății.

În argumentarea soluției, a reținut că prezenta acțiune are ca obiect anularea actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului, așa încât eventuala admitere a cererii de chemare în judecată nu ar conduce la încheierea unui contract individual de muncă pentru funcția de conducere pentru care a fost organizat concursul (în favoarea reclamantei sau a altei persoane).

De asemenea, s-a apreciat că dispozițiile art. 538 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată în virtutea calității de "personal contractual" în cadrul pârâtei, ci din poziția de candidat nemulțumit de modalitatea în care a fost soluționată contestația împotriva rezultatelor concursului, care poate avea sau nu calitatea de personal contractual.

Mai mult, dispozițiile specifice care reglementează procedura de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant corespunzător unei funcții contractuale (art. 58 din Regulamentul cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin Hotărârea nr. 1336/28.10.2022, în vigoare de la 08.11.2022), stabilesc în mod clar faptul că eventualele contestații formulate de candidații nemulțumiți sunt de competența instanței de contencios administrativ.

Tribunalul a mai arătat că solicitarea de anulare a actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General în cadrul Direcției pentru Asigurarea Calității, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât reclamanta, considerându-se vătămată într-un drept al său prin acest act administrativ, s-a adresat instanței pentru anularea actului.

Având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și față de domiciliul reclamantei, caracterul nepatrimonial al acțiunii, precum și caracterul de organ central al autorității care a emis actele contestate, tribunalul a apreciat că instanța competentă material, funcțional și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Litigiul are ca obiect o acțiune formulată de reclamanta A., prin care a solicitat anularea actelor emise de către pârâta Agenția Română pentru Asigurarea Calității în Învățământul Preuniversitar în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de Director General în cadrul Direcției pentru Asigurarea Calității.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de calificarea diferită a instanțelor aflate în conflict asupra cererii deduse judecății, respectiv dacă obiectul acesteia se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competența jurisdicției conflictelor de muncă și de asigurări sociale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

"Actul administrativ" este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din același act normativ ca fiind acel act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 prevăd că litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta A. a susținut nelegalitatea actelor emise de pârâtă în procedura de organizare a concursului pentru ocuparea postului vacant de director general pentru asigurarea calității, în temeiul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, din dispozițiile specifice care reglementează procedura de organizare a unui concurs pentru ocuparea unui post vacant corespunzător unei funcții contractuale, reiese faptul că eventualele contestații formulate de candidații nemulțumiți sunt de competența instanței de contencios administrativ.

Așadar, din interpretarea prevederilor legale anterior evocate, Înalta Curte reține că solicitarea de anulare a actelor emise de către pârâtă în procedura de organizare a concursului, ce face obiectul prezentului litigiu, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât reclamanta, considerându-se vătămată într-un drept al său prin acest act administrativ, s-a adresat instanței pentru anularea lui.

Actele sau faptele deduse judecății pot fi calificate de instanță atunci când părțile le conferă acestora încadrări eronate în drept, o astfel de operațiune, aplicată în scopul aflării adevărului fiind întotdeauna limitată de voința exprimată a reclamantului.

Tocmai de aceea, calificarea cererii și stabilirea jurisdicției speciale subsecvente trebuie pusă în discuția părților, iar în măsura în care reclamantul își menține încadrarea inițială în drept, instanța rămâne sesizată potrivit deciziei titularului acțiunii.

Cu alte cuvinte, cât timp disponibilitatea are rang de principiu fundamental în procesul civil, judecătorul nu poate schimba cauza acțiunii deduse judecății, ci este ținut ca, observând cauza acțiunii, astfel cum a fost construită de titularul cererii introductive, în speță reclamanta întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile din legea contenciosului administrativ, să îi aplice textul de lege incident, competența materială fiind stabilită prin raportare la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2023.