ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din data de 06 decembrie 2022, respectiv de Șef Serviciu al Serviciului Juridic din cadrul Direcției Generale Programe Europene Transport, aceasta să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 238 din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii; au fost suspendate efectele rezultatului soluționării contestației pentru proba selecției dosarelor dar și a soluției de selecție a dosarelor în privința reclamantului A., și, pe cale de consecință fiind înlăturate temporar efectele acestor acte, a fost obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să permită candidatului, reclamantului A., participarea la etapa imediat următoare la concursul organizat potrivit adresei x/16.11.2022 și, în măsura participării la proba scrisă programată pentru data de 6.12.2022, a fost obligat mai departe pârâtul la evaluarea lucrării scrise a acestuia elaborate pentru concursul de ocupare a funcției de șef Serviciu Juridic în cadrul Direcției Generale Programe Europene Transport, cu consecințele descrise prin anunțul de organizare a concursului.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 238 din 5 decembrie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că judecătorul de caz a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, prin prisma faptului că a pronunțat o sentință prin care, drept consecință a celor dispuse i se permitea participarea la concurs, deși nu a solicitat acest lucru prin cererea de chemare în judecată, ci dimpotrivă a solicitat suspendarea întregului concurs, respectiv a etapelor de probă scrisă și a probei de interviu, pe motivul că din modul în care comisia de concurs și cea de soluționare a contestației, au înțeles să interpreteze normele de drept civil incidente în speța de față, îl determinau să creadă că dau dovadă de incompetență, chiar și în modul în care urmau să soluționeze subiectele de la proba scrisă cât și de la proba de interviu. Mai mult, judecătorul, prin modul de soluționare a cauzei pendinte judecății, nu a făcut altceva decât să modifice cererea de chemare în judecată, respectiv din aceea de suspendare a concursului, până la soluționarea pe fond a cauzei ce are ca obiect anularea concursului, cu acela de suspendare a rezultatului dat de comisia de concurs, și menținut și de comisia de soluționare a contestațiilor, lucru pe care nu l-a solicitat în urma sesizării instanței de judecată. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, a arătat că ulterior afișării rezultatelor, a formulat contestație la acesta, în data de 25 noiembrie 2022, contestație în urma căreia comisia cu atribuții în domeniu nu a comunicat niciun răspuns în termenul legal prevăzut și reglementat de art. 64, alin. (1) din Hotărârea de Guvern nr. 611/2008. Ținând cont de aceste reglementări, precum și de faptul că rezultatul la contestația formulată nu a fost afișată în termenul legal, a apreciat că au fost încălcate în mod flagrant prevederile legale incidente în materie, astfel încât în speța dedusă judecății sunt incidente normele de drept civil prevăzute de art. 71 din aceeași lege aflată în discuție. Având în vedere situația de fapt prezentată, recurentul a susținut că orice acțiune de continuare a derulării concursului la care a făcut referire ar fi contravenit în mod neîndoielnic actelor normative în vigoare, printre care amintește Legea fundamentală a țării, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, etc, acte normative pe care atât reprezentanții comisiei de concurs, cât și cei ai comisiei de soluționare a contestațiilor le-au încălcat cu nonșalanță și fără nicio temere. Ținând cont de cele prezentate, a considerat că la momentul promovării acțiunii de chemare în judecată, erau îndeplinite în totalitate condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru promovarea acțiunii, urgența luării acestei măsuri, vremelnicia și neprejudecarea fondului cauzei. Faptul că s-a permis continuarea desfășurării acestui concurs, îl determină să creadă că fie nu s-a înțeles de către acesta gravitatea încălcării normelor de drept aplicabile spetei dedusă judecății, fie că s-a mulțumit a pronunța o decizie care să satisfacă într-un fel ambele părți implicate, lucru care nu s-a realizat din moment ce instanței i-a adus la cunoștință că "declar recurs în fata dumneavoastră, fiind nemulțumit de modul în care v-ați pronunțat asupra cauzei " . Totodată, faptul că nu a transmis dosarul la instanța ierarhic superioară imediat declarării recursului în cauză, în vederea soluționării în regim de urgență a acestei cauze, până la momentul desfășurării concursului în întregime, îl determină să-și rezerve dreptul de a face anumite afirmații vis-a-vis de activitatea dumnealui, lăsând în acest fel la aprecierea instanței de grad ierarhic superior să se pronunțe asupra acestei situații deosebit de grave, prin care s-a încălcat în mod flagrant scopul conferit de legiuitor acestei proceduri de urgentă. În ceea ce privește vremelnicia, respectiv păstrarea unui drept care s-ar fi păgubit prin întârziere, și chiar pentru prevenirea unei pagube iminente, a considerat recurentul că numai în acest mod puteau fi păstrate și respectate așa cum a intenționat legiuitorul la momentul adoptării acestora, aparența de drept, (atât a posibilității de a participa la un concurs potrivit legii, și nu la un concurs formal, cum de altfel s-a și realizat, din moment ce fiecare post scos la concurs avea câte un singur candidat, (care din întâmplare erau cei care exercitau până la acel moment respectiva funcție cu atribuții delegate în acest sens), iar în cazul reclamantului, care intra în competiție cu o persoană care din întâmplare, deși este încadrată pe funcția de consilier juridic în cadrul Serviciului Juridic din cadrul DGPET, deja de 9 luni de zile exercită funcția de Director al Direcției Avizare din cadrul ministerului prin promovare), reprezenta o posibilă concurență. Cu privire ultima condiție avută în vedere de legiuitor, respectiv neprejudecarea fondului cauzei, a aratat că și această condiție era îndeplinită, prin prisma faptului că luarea măsurii de suspendare a concursului organizat pentru promovarea în funcția publică de conducere de Șef Serviciu Ia Serviciul Juridic al Direcției Generale Programe Europene Transport din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii avea scopul de a suspenda continuarea desfășurării acestui concurs, până la momentul la care, în urma promovării acțiunii pe fond cu privire la acesta, se va fi soluționat cauza în mod definitiv, având în vedere că a fost întreprinsă și această acțiune, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Apărările formulate în recurs Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a invocat excepția nulității recursului, întrucât, în opinia sa, criticile nu vizează nelegalitatea sentinței recurate, ci reprezintă motive de netemeinicie a acesteia. De asemenea, a invocat excepția lipsei de interes în promovarea căii de atac, pe motiv că apreciază că reclamantul nu justifică un interes în promovarea recursului, în condițiile în care acțiunea i-a fost admisă în parte, în sensul că au fost suspendate efectele rezultatului soluționării contestației pentru proba selecției dosarului și a soluției de selecție a dosarelor. Astfel, din actele atașate rezultă că Ministerul Transporturilor a pus în executare sentința recurată, însă reclamantul nu s-a prezentat la proba scrisă din 06.12.2022, iar afirmația reclamantului că nu a avut timp să se pregătească pentru concurs nu este un argument care să conducă la constatarea nelegalității concursului. Pe fond, a arătat că, nu se poate reține în cauză incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în mod corect fiind calificată acțiunea ca fiind întemeiată pe art. 14 Legea 554/2004. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul-pârât a arătat că recurentul nu aduce critici de nelegalitate sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului și se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a căii de atac, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare. 1. Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurentul-reclamant privesc nemotivarea sentinței, existența motivelor contradictorii și a motivelor străine de natura cauzei, precum și greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea de Guvern nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., indicate expres în memoriul de recurs. 2. Argumente de drept și de fapt relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care A., în calitate de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din data de 6 decembrie 2022, respectiv de Șef Serviciu al Serviciului Juridic din cadrul Direcției Generale Programe Europene Transport, aceasta să se facă fără somație și fără trecerea unui termen. Prin sentința recurată, instanța de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a dispus suspendarea efectelor rezultatului soluționării contestației pentru proba selecției dosarelor, dar și a soluției de selecție a dosarelor în privința reclamantului A., și, pe cale de consecință fiind înlăturate temporar efectele acestor acte, a obligat pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii să permită candidatului, reclamantului A., participarea la etapa imediat următoare la concursul organizat potrivit adresei x/16.11.2022 și, în măsura participării la proba scrisă programată pentru data de 06.12.2022, obligarea mai departe a pârâtului la evaluarea lucrării scrise a acestuia elaborate pentru concursul de ocupare a funcției de șef Serviciu Juridic în cadrul Direcției Generale Programe Europene Transport, cu consecințele descrise prin anunțul de organizare a concursului. Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs. Înalta Curte urmează să admită excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea căii de atac. Astfel, instanța de control judiciar reține că reclamantul a solicitat suspendarea organizării concursului de promovare pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante din Ministerul Transporturilor și Infrastructurii din data de 6 decembrie 2022. Totodată, se reține că potrivit Raportului final a concursului de promovare pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere vacante, în cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii nr. 46732/13.12.2023 s-au stabilit rezultatele finale ale concursului, concursul fiind finalizat. Prin urmare, finalizarea concursului pentru care s-a solicitat suspendarea nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței de fond, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, însă acest fapt pune problema subzistenței interesului în susținerea recursului exercitat în cauză. Amintește Înalta Curte că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate (…) "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond". Așadar, potrivit textelor de lege enunțate, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune cel mult până la soluționarea definitivă a cauzei în raport de care se solicită această suspendare, legiuitorul instituie reguli procedurale în legătură cu suspendarea executării actului administrativ, inclusiv în ceea ce privește durata efectelor acesteia, în concordanță cu caracterul provizoriu al măsurii și strânsa legătură pe care o are judecarea cererii cu acțiunea în anulare. Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "Acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces." Art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, prevede că una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac. Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze. În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu mai justifică un interes actual în soluționarea recursului de față, atât timp cât concursul a avut loc, fiind finalizat, astfel că nu se poate suspenda retroactiv concursul și nu se poate pune problema readucerii în situația anterioară. Prin urmare, o eventuală soluție de admitere a recursului este lipsită de eficacitate juridică, atât timp cât finalitatea juridică a exercitării căii de atac era suspendarea concursului, respectiv oprirea temporară a pârâtului de la desfășurarea unor activități viitoare și care, în speță, s-au realizat în fapt. Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de recurentul-reclamant. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, va admite excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul recurentului-reclamant ca lipsit de interes.