ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5498/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 24.11.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Senatul României, admiterea cererii privind anularea concursului organizat în luna octombrie 2020 de pârâtul Senatul României pentru ocuparea funcției publice de parlamentar de conducere, respectiv Director – Direcția Secretariat General din cadrul Senatului României, anularea tuturor actelor emise în legătură cu acest concurs și constatarea lor ca nelegale, obligarea pârâtului la reluarea concursului, constatarea îndeplinirii condițiilor de participare la concurs și admiterea dosarului de concurs, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea aplicării unei amenzi potrivit legii contenciosului administrativ, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 5 octombrie 2021 a fost suspendată judecata cauzei având ca obiect obligație de a face, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

Prin încheierea din 7 iunie 2022 a fost respinsă ca netimbrată și ca nefondată cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

Împotriva încheierilor pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 5, 6, 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecării.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că, în motivarea hotărârilor atacate, sunt reținute de către judecătorul cauzei interpretări eronate în ceea ce privește intervenirea suspendării, precum și menținerea acesteia.

A menționat recurentul că, plecând de la obiectul cererii de chemare în judecată și potrivit argumentării instanței de judecată ce a stat la baza suspendării, cât și a respingerii cererii de repunere pe rol, se poate observa faptul că instanța nu a efectuat un control judecătoresc față de ceea ce a solicitat recurentul, ci a încercat să găsească o justificare pentru a dispune o astfel de măsură procesuală.

A susținut recurentul că instanța a luat cunoștință de solicitările sale de introducere în cauză și a celorlalți participanți, însă i-a cerut din nou să precizeze dacă insistă asupra acestui lucru, precum și să precizeze numele participanților.

În ceea ce privește precizarea numelor celorlalți participanți în vederea citării lor, a arătat recurentul că nu a putut afla aceste nume, având în vedere că instituția organizatoare a concursului nu a menționat aceste date, fiindu-i astfel imposibil să intre în posesia unor date la care nu a avut acces, lucru pe care l-a adus la cunoștință instanței de judecată. Totodată, având în vedere că a solicitat instanței să efectueze verificări și să solicite aceste informații de la pârâtă, a apreciat recurentul că și-a îndeplinit toate obligațiile procesuale impuse de instanță.

În această situație, a menționat recurentul că apare ca fiind nejustificată solicitarea instanței de a transmite la dosarul cauzei înscrisuri înainte de a afla identitatea și celorlalte părți și adresa pentru a putea fi citați corespunzător, mai ales că acest lucru se putea proroga până la identificarea persoanelor.

Totodată, în opinia sa, instanța putea apela și la dispozițiile art. 149 din C. proc. civ., întrucât în cazul în care cererile au fost transmise electronic se poate suplini obligația ce revenea recurentului de grefierul de ședință care este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții care avea această obligație.

Astfel, a susținut recurentul, motivarea instanței se referă cu totul și cu totul la alte motive care sunt contradictorii atât față de susținerile recurentului, cât și față de probele administrate.

A mai arătat recurentul că aspectele învederate contrazic motivarea instanței în sensul că se poate constata neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina sa. A concluzionat recurentul că dreptul de acces la instanță trebuie să fie concret și efectiv.

Intimatul-pârât Senatul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierile recurate în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin încheierea din 5 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din data de 23.06.2021, nedepunând înscrisurile solicitate de instanță, obligații menținute prin încheierile de ședință din 5.08.2021 și 21.09.2021. Astfel, s-a reținut că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor curții, respectiv nu și-a precizat cererea în sensul pretins susținut de reclamant, cu indicarea în mod complet a datelor persoanelor cu care înțelege să se mai judece, deși atât prin adresă, cât și din conținutul înscrisurilor comunicate la domiciliul reclamantului rezultă faptul că există date referitoare la doi concurenți, în condițiile în care reclamantul a obținut dreptul de acces electronic la dosarul cauzei.

Prin încheierea din 7 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca netimbrată și ca nefondată cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Senatul României.

Recurentul a declarat recurs împotriva încheierilor menționate anterior, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Preliminar, Înalta Curte reține că dispozițiile legale a căror interpretare și aplicare în mod greșit se reclamă de către recurent reglementează chestiuni de ordin procedural ce determină temporizarea cursului judecății în cauza supusă soluționării în fața instanței de contencios administrativ, astfel că motivul de casare incident este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., referitor la "încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Verificând încheierile atacate prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ținându-se seama de principiile dreptului la apărare, al disponibilității și contradictorialității ce guvernează procedura civilă, criticile recurentului fiind nefondate.

Astfel, acesta nu s-a conformat obligațiilor stabilite în sarcina sa, neindicând dacă își menține/nu-și menține cererea îndreptată împotriva celorlalți participanți la concurs (B. și C.) și, în ipoteza lărgirii cadrului procesual pasiv, nu a înțeles nici să facă o cerere expresă în acest sens cu indicarea persoanelor cu care mai înțelege să se judece și nici nu a depus fotocopii după actele procedurale necesar a fi comunicate.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că prin încheierea de ședință din 23.06.2021, s-a dispus citarea reclamantului A. cu fotocopie după adresa emisă către pârâtul Senatul României, dar și cu o adresă emisă reclamantului A., prin care i se punea în vedere că, urmare a cererii acestuia de a se judeca și cu ceilalți participanți la concurs și urmare a datelor ce urmează a fi prezentate în cadrul adresei de răspuns a pârâtului, până la termenul acordat din 5.08.2021, reclamantul să indice:

- dacă își menține cererea îndreptată împotriva celorlalți participanți la concurs;

- dacă cere să fie introduși în calitate de pârâți în cauză participanții la concurs;

- în caz afirmativ, să indice numele și prenumele pârâților cu care solicită să se judece și să

- transmită în fotocopii certificate pentru conformitate, toate actele dosarului (cereri/întâmpinări, note scrise, înscrisuri transmise de către pârât sau de către reclamant), pentru a le fi comunicate, în vederea exercitării de către aceștia a dreptului la apărare, în suficiente exemplare (câte un exemplar pentru fiecare pârât și unul pentru instanță),

- sub sancțiunea suspendării cauzei în baza dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ.

La termenul din 5.08.2021, observând neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor dispuse în sarcina sa, deși îl citase conform încheierii din 23.06.2021 sub sancțiunea suspendării cauzei, cu menționarea dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ., instanța a mai acordat un termen pentru ca reclamantul A. să transmită datele și înscrisurile solicitate potrivit încheierii din data de 23.06.2021.

La termenul din 21.09.2021, instanța de fond, observând neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor dispuse în sarcina sa, raportându-se la adresa Senatului României nr. 102 din data de 14.09.2021, de unde rezultă că ar fi mai participat la concursul pretins a fi fost fraudat alți doi concurenți, respectiv B. și C., și pentru a da posibilitatea reclamantului să transmită datele și înscrisurile solicitate potrivit încheierii din data de 23.06.2021, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei, a amânat cauza.

Prin cererea de recurs, a invocat recurentul faptul că instanța de fond a luat cunoștință de solicitările sale de introducere în cauză și a celor participanți, însă i-a cerut din nou să precizeze dacă insistă asupra acestui lucru, precum și să precizeze numele participanților. Referitor la precizarea numelor celorlalți participanți în vederea citării lor, a arătat recurentul că nu a putut afla aceste nume, având în vedere că instituția organizatoare a concursului nu a menționat aceste date, fiindu-i astfel imposibil să intre în posesia unor date la care nu a avut acces, lucru pe care l-a adus la cunoștință instanței de judecată. Totodată, având în vedere că a solicitat instanței să efectueze verificări și să solicite aceste informații de la pârâtă, a apreciat recurentul că și-a îndeplinit toate obligațiile procesuale impuse de instanță.

Înalta Curte reține că, de la termenul de judecată din 23.06.2021, instanța de fond a acordat mai multe termene de judecată pentru a da posibilitatea recurentului-reclamant să-și îndeplinească obligațiile stabilite în sarcina sa, însă acesta nu s-a conformat.

Totodată, simpla mențiune în cadrul cererii introductive a faptului că se solicită de către reclamant "introducerea în cauză a persoanelor care au participat la concurs, a căror identitate nu o cunosc" nu exclude îndeplinirea, conform art. 241 alin. (4) din C. proc. civ., a obligațiilor judiciare puse în sarcina acestuia de a-și preciza cererea din perspectiva cadrului procesual pasiv și de a asigura multiplicarea actelor procedurale necesare comunicării, atâta timp cât instanța de fond a făcut toate diligențele necesare identificării acestor persoane (B. și C.).

A mai invocat recurentul faptul că instanța putea apela și la dispozițiile art. 149 din C. proc. civ., întrucât în cazul în care cererile au fost transmise electronic se poate suplini obligația ce revenea recurentului de către grefierul de ședință care este ținut să întocmească din oficiu copii de pe cerere, pe cheltuiala părții care avea această obligație.

Potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (1) din C. proc. civ.: "Când cererea urmează a fi comunicată, ea se va face în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare..." iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol "Dacă obligația prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanța va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părți îndeplinirea acestei obligații, pe cheltuiala părții care avea această obligație."

Este adevărat că instanța poate îndeplini din oficiu această obligație sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părți îndeplinirea acestei obligații, pe cheltuiala părții care avea această obligație. Însă aceasta este o opțiune a instanței în anumite cazuri excepționale, iar nu o obligație, astfel cum prevede textul de lege mai sus menționat. Obligația principală este a părții și odată ce instanța a pus în vedere acesteia să-și îndeplinească această obligație, sancțiunea neîndeplinirii obligației este luarea măsurii suspendării judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., până la îndeplinirea de parte a obligației respective.

Prin urmare, este corectă concluzia instanței de fond în sensul că sancțiunea suspendării cauzei a fost atrasă de conduita procesuală a reclamantului care a înțeles să nu răspundă solicitărilor instanței.

Instanța de fond a avut în mod corect în vedere dispozițiile art. 9 din C. proc. civ., neputând să se subsumeze drepturilor conferite reclamantului și să citeze alte persoane în cauză, fără ca acestea să fi fost chemate în judecată în mod expres, în condițiile în care, prin cerere se solicită "introducerea în cauză a persoanelor care au participat la concurs, a căror identitate nu o cunosc, pentru a le fi opozabilă hotărârea".

Or, atâta timp cât identitatea acestor persoane a fost adusă la cunoștința reclamantului, nemaifiind actuală afirmația acestuia ("a căror identitate nu o cunosc"), în mod evident recurentul-reclamant avea obligația precizării cererii formulate, pasivitatea acestuia conturând o poziție procesuală lipsită de diligență.

Potrivit dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ., Suspendarea judecății cauzei

(1) Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Dispozițiile art. 189 sunt aplicabile.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua.

În aceste condiții, nefiind îndeplinite de către recurentul-reclamant obligațiile stabilite în sarcina sa, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că nu subzistă niciun motiv pentru care să se revină asupra măsurii suspendării, astfel că cererea de repunere pe rol este nefondată.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", Înalta Curte apreciază că este nefondat.

Examinând considerentele încheierilor, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că încheierile recurate sunt motivate.

Instanța a reținut situația de fapt și a expus pe larg argumentele de fapt și de drept ce au stat la baza soluțiilor adoptate, încheierile nu cuprind motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin urmare, criticile recurentului subsumate motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 5 octombrie 2021 și 7 iunie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierilor din 5 octombrie 2021 și 7 iunie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 noiembrie 2022.