ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3225/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin actiunea înregistrată la data de 09.02.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, anularea următoarelor acte administrative emise de Ministrul Educației Naționale: Ordinul nr. 4997 din data de 25.09.2017 privind numirea sa în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional superior gradația 5 la Direcția de inspecție Școlară și Evaluare - Direcția Generală Inspecție și Control din cadrul Ministerului Educației Naționale; Ordinul nr. 4955 din data de 22.09.2017 privind stabilirea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru aparatul propriu al Ministerului Educației Naționale.

Prin sentința civilă nr. 5420 din 17 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte actiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale; a anulat în parte Ordinul MEN nr. 4955/22.09.2017, numai în ceea ce priveste anexa nr. 2, poziția 61, pe care l-a menținut în res; a anulat Ordinul MEN nr. 4997/25.09.2017.

Împotriva sentinței civile nr. 5420 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca neîntemeiate.

Recurentul-pârât arată, în esență, că ordinul atacat nu este un act administrativ cu caracter normativ și că la baza emiterii acestuia se află avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 53886/2017; că la data de 11.12.2017 a fost emisă noua fișă de post a reclamantei și că prin Ordinul MEN nr. 4997/25.09.2017 i-au fost păstrate reclamantei atât încadrarea, cât și atribuțiile din fișa postului.

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția lipsei de interes în invocarea criticilor de nelegalitate, din perspectiva faptului că prima instanță a reținut caracterul de act individual al Ordinului MEN nr. 4955/22.09.2017.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate în dicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Educației Naționale, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speță, fără a fi relevate critici concrete cu privire cele reținute de către prima instanță și fără a prezenta argumentele pentru care consideră că soluția primei instanțe este greșită.

Cu alte cuvinte, recurentul-pârât nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță drept considerente ale sentinței recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe este greșită.

Mai mult, cererea de recurs reprezintă o copie fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond și aflate la filele x din vol. I al dosarului de fond.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Dată fiind soluția pronunțată de către instanța de recurs, respectiv constatarea nulității recursului, apreciază că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5420 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 5420 din 17 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.