ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2019

Ședința publică din data de 27 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale, a solicitat suspendarea următoarelor acte administrative emise de Ministrul Educației Naționale:

- Ordinul nr. 4997 din data de 25.09.2017 privind numirea doamnei A. în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional superior gradația 5 la Direcția de Inspecție Școlară și Evaluare - Direcția Generală Inspecție și Control din cadrul Ministerului Educației Naționale - Anexa 1;

- Ordinul nr. 4955 din data de 22.09.2017 privind stabilirea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru aparatul propriu al Ministerului Educației Naționale.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4930 din 14 decembrie 2017, a admis cererea de suspendare și a suspendat executarea Ordinului nr. 4997/25.09.2017 și a Ordinului nr. 4955/22.09.2017, ambele emise de pârâtul MEN, până la pronunțarea instanței de fond, ordinul din urmă doar în ceea ce privește funcția în care a fost numită reclamanta A..

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Educației Naționale a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, este nelegală și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes este întemeiată, motiv pentru care va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca rămas fără interes.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea Ordinului nr. 4997 din data de 25.09.2017 privind numirea în funcția publică de execuție de inspector clasa I grad profesional superior gradația 5 la Direcția de Inspecție Școlară și Evaluare - Direcția Generală Inspecție și Control din cadrul Ministerului Educației Naționale - Anexa 1 și a Ordinului nr. 4955 din data de 22.09.2017 privind stabilirea structurii organizatorice și a statului de funcții pentru aparatul propriu al Ministerului Educației Naționale, ambele emise de pârât.

Prin sentința nr. 5420 din 17 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, a anulat în parte Ordinul nr. 4955/22.09.2017, în ceea ce privește anexa nr. 2, poziția 61 și a anulat Ordinul nr. 4997/25.09.2017.

Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția lipsei de interes, excepție care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., o va admite și va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 4930 din 14 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2019.