ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune înregistrată la 17 ianuarie 2007, astfel cum a fost precizată ulterior, la 11 mai 2007, reclamantul V.M. a solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. și L.R. să se constate nulitatea concursului organizat la 28 decembrie 2006 pentru ocuparea funcției de șef serviciu la Serviciul managementul formării inițiale și continue a personalului din cadrul D.M.R.U. din cadrul M.I.R.A. În motivarea cererii, reclamantul a susținut încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din anexa 12 din Dispoziția directorului D.M.R.U. din 20 octombrie 2004, privind procedurile și formularele utilizate în activitatea de management în sensul că președinte al Comisiei de concurs a fost numită o persoană care nu coordona serviciul al cărui post a fost scos la concurs, iar ceilalți membrii nu erau specialiști în domeniul de activitate al postului vacant.

În ce privește procedura de desfășurare a concursului, reclamantul a susținut existența unei serii de nelegalități începând cu omisiunea de a se preciza, cu ocazia instructajului care a precedat concursul, punctajul fiecărei din cele cinci întrebări de la interviu, inversarea ordinii acestora pentru fiecare candidat precum și solicitarea unui punct de vedere din partea concurenților pentru trei din cele cinci întrebări în loc de un răspuns precis, toate aspecte care în mod evident au sporit gradul de subiectivitate în apreciere. Prin sentința civilă nr. 3078 din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.

S-a apreciat pentru aceasta că reclamantul nu și-a susținut criticile formulate cu dovezi pertinente, astfel încât în raport de documentația aflată la dosar și în raport de reglementarea legală în vigoare la momentul desfășurării concursului, concursul din 28 decembrie 2006 pentru ocuparea postului de șef serviciu la Serviciul de management de formare inițială și continuă a personalului din cadrul D.M.R.U. din cadrul M.I.R.A., s-a desfășurat cu respectarea întocmai a metodologiei prevăzute de Legea nr. 360/2002 și Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 300/2004. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) anexa 12 la dispoziția directorului D.M.R.U.

din 20 octombrie 2004 în sensul numirii ca președinte al comisiilor de concurs, a unei persoane, alta decât șeful structurii sau compartimentului în care urma să se facă încadrarea; a numirii unor membrii care nu erau specialiști în domeniul de activitate al postului vacant și care nu făceau parte nici din eșalonul superior; încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice și a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 84/1995 a reclamantului, prin aceea că L.R., câștigătorul concursului nu a lucrat în domeniul de activitate al postului pentru care a concurat și nu a absolvit cursuri organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic; nu s-au avut în vedere ambiguitatea formulării întrebărilor de concurs și nici faptul că o parte dintre acestea nu se regăsesc în tematică; nu s-a apreciat gradul sporit de subiectivitate - dovedit prin faptul că nu s-au cerut răspunsuri precise la toate întrebările, pentru unele fiind solicitat numai un punct de vedere din partea candidatului și în fine, nu s-a avut în vedere nici faptul că borderourile cu consemnarea notelor s-au prezentat cu întârziere nejustificată.

Recurentul a apreciat că prin modul de soluționare, instanța fondului i-a încălcat o serie de drepturi procesuale, cu referire specială la dreptul de administrare a unor dovezi, care i-au fost respinse, în opinia sa nejustificat. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică. Reținând recursul astfel cum a fost formulat, se constată în principal că în fapt recurentul a reiterat motivele pentru care a solicitat prin acțiunea introductivă anularea rezultatelor concursului din 28 decembrie 2006, fără a aduce în sprijinul susținerilor sale și alte argumente sau dovezi. Astfel fiind și având în vedere materialul probator aflat la dosar, se apreciază ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Nu numai că la alcătuirea comisiei de concurs s-au respectat dispozițiile legale din metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului, dar în mod evident și din motive cunoscute de recurent, șef al acestei comisii nu putea fi directorul general adjunct cu atribuții pe linia formării profesionale inițiale și continue, B.D.L., acesta aflându-se într-o relație de rudenie cu recurentul. Persoana numită în locul acestuia însă s-a constatat a fi îndeplinit condițiile atât în ce privește autoritatea profesională cât și cea morală fiind desemnată de conducerea D.G.U.R.U. În ce privește membrii comisiei de concurs, s-a dovedit pentru fiecare dintre ei experiența profesională îndelungată din 1987, 1992 sau 1998 în domeniul managementului resurselor umane.

Din acest punct de vedere, susținerea recurentului potrivit căreia s-ar fi impus numirea unor specialiști din eșalonul unității în mod corect s-a apreciat ca nefondat, pe de o parte având în vedere pregătirea profesională a celor numiți, iar pe de altă parte absența la nivelul M.I.R.A. a unui eșalon superior. În ce privește legalitatea procedurii de desfășurare a concursului, corect s-a reținut parcurgerea tuturor etapelor începând cu postarea pe site-ul M.I.R.A. și afișarea la sediul unităților a informațiilor legate de acest concurs; participarea pe tot parcursul desfășurării concursului, în calitate de asistent, a președintelui C.D.C.N.P., întocmirea procesului - verbal de prezentare a concursului și a modului de desfășurare a acestuia informare cu privire la punctajul întrebărilor, și la care de remarcat nu au existat niciun fel de obiecțiuni.

În ce privește modalitatea de răspuns la întrebările din interviu, cu referire la emiterea unor opinii personale ale candidaților privind aspecte legate de activitatea specifică postului, ca și modul de notare, legal și temeinic instanța a reținut că fiind atribute exclusive ale comisiei care a avut la îndemână gradul de interviu. În fine, nefondată urmează a fi apreciată și critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și Legea nr. 84/1995, republicată, funcția scoasă la concurs nefiind o funcție didactică iar D.G.M.R.U. o unitate de învățământ.

În ce privește încălcarea dreptului procesual de apărare în sensul respingerii de către instanța fondului a unor probe solicitate de recurentul reclamant, de reținut că lipsa de pertinență a acestora a fost corect apreciată de către Curtea de Apel București dovadă fiind și faptul că în recurs, motivele de casare au constat în fapt în reiterarea tuturor motivelor din acțiune fără a fi susținute de alte dovezi decât cele existente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M. împotriva sentinței civile nr. 3078 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.