ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3330/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la 17 ianuarie 2007, astfel

cum a fost precizată ulterior, la 11 mai 2007, reclamantul V.M. a solicitat în

contradictoriu cu M.I.R.A. și L.R. să se constate nulitatea concursului

organizat la 28 decembrie 2006 pentru ocuparea funcției de șef serviciu la

Serviciul managementul formării inițiale și continue a personalului din cadrul

D.M.R.U. din cadrul M.I.R.A.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) din

anexa 12 din Dispoziția directorului D.M.R.U. din 20 octombrie 2004, privind

procedurile și formularele utilizate în activitatea de management în sensul că

președinte al Comisiei de concurs a fost numită o persoană care nu coordona

serviciul al cărui post a fost scos la concurs, iar ceilalți membrii nu erau

specialiști în domeniul de activitate al postului vacant.

În ce privește procedura de

desfășurare a concursului, reclamantul a susținut existența unei serii de

nelegalități începând cu omisiunea de a se preciza, cu ocazia instructajului

care a precedat concursul, punctajul fiecărei din cele cinci întrebări de la

interviu, inversarea ordinii acestora pentru fiecare candidat precum și

solicitarea unui punct de vedere din partea concurenților pentru trei din cele

cinci întrebări în loc de un răspuns precis, toate aspecte care în mod evident

au sporit gradul de subiectivitate în apreciere.

Prin sentința civilă nr. 3078

din 28 noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, a respins acțiunea ca nefondată.

S-a apreciat pentru aceasta

că reclamantul nu și-a susținut criticile formulate cu dovezi pertinente,

astfel încât în raport de documentația aflată la dosar și în raport de

reglementarea legală în vigoare la momentul desfășurării concursului, concursul

din 28 decembrie 2006 pentru ocuparea postului de șef serviciu la Serviciul de

management de formare inițială și continuă a personalului din cadrul D.M.R.U.

din cadrul M.I.R.A., s-a desfășurat cu respectarea întocmai a metodologiei

prevăzute de Legea nr. 360/2002 și Ordinul ministrului internelor și reformei

administrative nr. 300/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a invocat

nerespectarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (2) anexa 12 la

dispoziția directorului D.M.R.U. din 20 octombrie 2004 în sensul numirii ca

președinte al comisiilor de concurs, a unei persoane, alta decât șeful

structurii sau compartimentului în care urma să se facă încadrarea; a numirii

unor membrii care nu erau specialiști în domeniul de activitate al postului

vacant și care nu făceau parte nici din eșalonul superior; încălcarea

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 128/1997 privind statutul cadrelor

didactice și a dispozițiilor art. 68 din Legea nr. 84/1995 a reclamantului,

prin aceea că L.R., câștigătorul concursului nu a lucrat în domeniul de

activitate al postului pentru care a concurat și nu a absolvit cursuri

organizate de Departamentul pentru pregătirea personalului didactic; nu s-au

avut în vedere ambiguitatea formulării întrebărilor de concurs și nici faptul

că o parte dintre acestea nu se regăsesc în tematică; nu s-a apreciat gradul

sporit de subiectivitate - dovedit prin faptul că nu s-au cerut răspunsuri

precise la toate întrebările, pentru unele fiind solicitat numai un punct de

vedere din partea candidatului și în fine, nu s-a avut în vedere nici faptul că

borderourile cu consemnarea notelor s-au prezentat cu întârziere nejustificată.

Recurentul a apreciat că

prin modul de soluționare, instanța fondului i-a încălcat o serie de drepturi

procesuale, cu referire specială la dreptul de administrare a unor dovezi, care

i-au fost respinse, în opinia sa nejustificat.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că

acestea nu se justifică.

Reținând recursul astfel cum

a fost formulat, se constată în principal că în fapt recurentul a reiterat

motivele pentru care a solicitat prin acțiunea introductivă anularea

rezultatelor concursului din 28 decembrie 2006, fără a aduce în sprijinul

susținerilor sale și alte argumente sau dovezi.

Astfel fiind și având în

vedere materialul probator aflat la dosar, se apreciază ca fiind legală și temeinică

hotărârea instanței de fond.

Nu numai că la alcătuirea

comisiei de concurs s-au respectat dispozițiile legale din metodologia privind organizarea

și desfășurarea concursului, dar în mod evident și din motive cunoscute de

recurent, șef al acestei comisii nu putea fi directorul general adjunct cu

atribuții pe linia formării profesionale inițiale și continue, B.D.L., acesta

aflându-se într-o relație de rudenie cu recurentul. Persoana numită în locul

acestuia însă s-a constatat a fi îndeplinit condițiile atât în ce privește

autoritatea profesională cât și cea morală fiind desemnată de conducerea D.G.U.R.U.

În ce privește membrii

comisiei de concurs, s-a dovedit pentru fiecare dintre ei experiența

profesională îndelungată din 1987, 1992 sau 1998 în domeniul managementului

resurselor umane. Din acest punct de vedere, susținerea recurentului potrivit

căreia s-ar fi impus numirea unor specialiști din eșalonul unității în mod

corect s-a apreciat ca nefondat, pe de o parte având în vedere pregătirea

profesională a celor numiți, iar pe de altă parte absența la nivelul M.I.R.A. a

unui eșalon superior.

În ce privește legalitatea

procedurii de desfășurare a concursului, corect s-a reținut parcurgerea tuturor

etapelor începând cu postarea pe site-ul M.I.R.A. și afișarea la sediul

unităților a informațiilor legate de acest concurs; participarea pe tot

parcursul desfășurării concursului, în calitate de asistent, a președintelui C.D.C.N.P.,

întocmirea procesului - verbal de prezentare a concursului și a modului de

desfășurare a acestuia informare cu privire la punctajul întrebărilor, și la

care de remarcat nu au existat niciun fel de obiecțiuni.

În ce privește modalitatea

de răspuns la întrebările din interviu, cu referire la emiterea unor opinii

personale ale candidaților privind aspecte legate de activitatea specifică

postului, ca și modul de notare, legal și temeinic instanța a reținut că fiind

atribute exclusive ale comisiei care a avut la îndemână gradul de interviu.

În fine, nefondată urmează a

fi apreciată și critica vizând încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic și Legea nr. 84/1995,

republicată, funcția scoasă la concurs nefiind o funcție didactică iar D.G.M.R.U.

o unitate de învățământ.

În ce privește încălcarea

dreptului procesual de apărare în sensul respingerii de către instanța fondului

a unor probe solicitate de recurentul reclamant, de reținut că lipsa de

pertinență a acestora a fost corect apreciată de către Curtea de Apel București

dovadă fiind și faptul că în recurs, motivele de casare au constat în fapt în

reiterarea tuturor motivelor din acțiune fără a fi susținute de alte dovezi

decât cele existente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.M. împotriva sentinței civile nr. 3078 din 28 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.