ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7206/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 476/2003,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva deciziei civile nr.1241 din 25 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Alba Iulia și pe cale de consecință:

A casat decizia menționată,

în sensul respingerii recursului declarat de numita R.(M.) E. împotriva

sentinței civile nr. 1810/2002, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, care a fost

menținută.

Prin hotărârea dată, ca

efect al recursului în anulare, a fost menținută hotărârea tribunalului, prin

care s-a respins acțiunea reclamantei, introdusă împotriva Primarului

municipiului Brad și a Primăriei Brad, având ca obiect, anularea concursului

organizat la data de 16 aprilie 2002, pentru ocuparea postului de funcționar în

cadrul Secretariatului primăriei.

Împotriva acestei hotărâri,

numita R.E. a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat

respingerea recursului în anulare și menținerea deciziei curții de apel.

În motivarea contestației,

au fost invocate aspecte legate de fondul pricinii și au fost enumerate mai

multe texte de lege.

Examinând contestația în

anulare, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor

art. 317 și 318 C. proc. civ., se constată că aceasta este inadmisibilă și

totodată, nefondată.

Sub aspectul

inadmisibilității, se constată că, de vreme ce art. 317 C. proc. civ.,

stabilește posibilitatea formulării unei astfel de căi extraordinare de atac

împotriva hotărârilor irevocabile, date în apel sau recurs, este evident că ea

nu poate fi folosită și în cazul hotărârilor pronunțate în cazul recursurilor

în anulare. A admite contrariul, ar însemna a se accepta atacarea unei căi

extraordinare, printr-o altă cale extraordinară procedurală și totodată, ar

însemna imposibilitatea epuizării fazelor de examinare procesuală ale unui

litigiu.

Sub aspectul fondului

contestației, se constată că prin acțiunea formulată, contestatoarea nu a

invocat existența nici unuia din motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C.

proc. civ. În condițiile în care, nici unul din motivele prevăzute de textele

legale menționate, nu sunt îndeplinite, aspectele legate de fondul cauzei nu

pot fi puse în discuție și nici analizate.

Verificând din oficiu,

conform art. 306 C. proc. civ., calea de atac promovată, se constată că nu sunt

îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale menționate (art. 317 și

318 C. proc. civ.), pentru eventuala reformare a hotărârii pronunțate în cadrul

recursului în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de R.E. împotriva deciziei nr.476 din 6 februarie 2004 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2004.