ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 1318 din 21 februarie 2003, reclamantul F.V. a solicitat anularea calificativului acordat de către Directorul

general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara, ca urmare a

evaluării performanțelor profesionale pe anul 2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, în cursul anului 2002 și-a desfășurat activitatea în

cadrul Administrației Finanțelor Publice Brad, în funcția de director adjunct,

îndeplinindu-și integral sarcinile de serviciu privind coordonarea și

îndrumarea compartimentelor din subordine; în raport cu activitatea

desfășurată, calificativul „bun” ce i-a fost acordat pentru anul 2002, este de

natură subiectivă și îl afectează din punct de vedere profesional.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1522/CA din 11

iunie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a performanțelor

profesionale ale reclamantului a fost întocmit cu respectarea metodologiei aprobată

prin H.G. nr. 1084/2001; în ceea ce privește natura criteriilor de performanță

profesională, instanța nu se poate subroga persoanei evaluatorului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant

a susținut că notele de 2 și 3 acordate la criteriile de performanță nu sunt obiective

în raport cu calificativul de „foarte bun” și „excepțional” pe care acesta l-a avut

timp de 33 de ani.

Intimata-pârâtă Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, prin întâmpinarea depusă la dosarul

cauzei, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de

fond, ca legală și temeinică, arătând că notarea criteriilor de performanță și

stabilirea criteriului final de evaluare s-au făcut în conformitate cu

prevederile art. 5 din H.G. nr. 1084/2001, iar nota obținută, respectiv, 3,45,

este corespunzătoare calificativului „bun” și exprimă nivelul îndeplinirii

criteriului de performanță în realizarea obiectivelor individuale stabilite.

Prin decizia nr. 1693 din 3 octombrie

2003, instanța de recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins recursul declarat de reclamantul F.V., ca nefondat.

La pronunțarea deciziei,

instanța de recurs a reținut că notarea criteriilor de performanță și

stabilirea criteriului final de evaluare au fost făcute în concordanță cu

prevederile art. 5 din H.G. nr. 1084/2001; în ceea ce privește acordarea

notelor, aceasta se face în funcție de gradul de importanță al criteriilor de

performanță stabilite și constituie atributul autorității publice.

Împotriva sentinței nr. 1522/CA

din 11 iunie 2003, a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios

administrativ, precum și împotriva deciziei nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a

declarat recurs, F.V.

Recursul este inadmisibil,

după cum se va arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește

contestarea rezultatului evaluării performanțelor profesionale, situația

contestatorului se încadrează la Cap. 4 „contestarea calificativelor acordate” art.

36 lit. b) din H.G. nr. 1084/2001, în sensul că aceasta se face la instanța de contencios

administrativ.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c)

C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță, procesele și cererile în

materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența

curților de apel.

Cu privire la soluționarea

recursului împotriva sentinței pronunțată de tribunal în primă instanță, sunt

aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat

prin Legea nr. 195/2004, potrivit căruia, în situația în care hotărârile

instanțelor judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi

de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat

hotărârea sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege.

Cum prin decizia nr. 1693

din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, rămasă irevocabilă, a fost soluționat recursul declarat de

reclamantul F.V. împotriva sentinței nr. 1522/CA din 11 iunie 2003 a

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, un al

doilea recurs împotriva aceleiași sentințe este inadmisibil, urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de F.V., împotriva sentinței civile nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a

Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și a

deciziei civile nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.