ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 374/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara, sub nr. 1318 din 21 februarie 2003, reclamantul F.V. a solicitat anularea calificativului acordat de către Directorul general al Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara, ca urmare a evaluării performanțelor profesionale pe anul 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în cursul anului 2002 și-a desfășurat activitatea în cadrul Administrației Finanțelor Publice Brad, în funcția de director adjunct, îndeplinindu-și integral sarcinile de serviciu privind coordonarea și îndrumarea compartimentelor din subordine; în raport cu activitatea desfășurată, calificativul „bun” ce i-a fost acordat pentru anul 2002, este de natură subiectivă și îl afectează din punct de vedere profesional.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că raportul de evaluare a performanțelor profesionale ale reclamantului a fost întocmit cu respectarea metodologiei aprobată prin H.G. nr. 1084/2001; în ceea ce privește natura criteriilor de performanță profesională, instanța nu se poate subroga persoanei evaluatorului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a susținut că notele de 2 și 3 acordate la criteriile de performanță nu sunt obiective în raport cu calificativul de „foarte bun” și „excepțional” pe care acesta l-a avut timp de 33 de ani.

Intimata-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, arătând că notarea criteriilor de performanță și stabilirea criteriului final de evaluare s-au făcut în conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 1084/2001, iar nota obținută, respectiv, 3,45, este corespunzătoare calificativului „bun” și exprimă nivelul îndeplinirii criteriului de performanță în realizarea obiectivelor individuale stabilite. Prin decizia nr. 1693 din 3 octombrie 2003, instanța de recurs, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins recursul declarat de reclamantul F.V., ca nefondat.

La pronunțarea deciziei, instanța de recurs a reținut că notarea criteriilor de performanță și stabilirea criteriului final de evaluare au fost făcute în concordanță cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 1084/2001; în ceea ce privește acordarea notelor, aceasta se face în funcție de gradul de importanță al criteriilor de performanță stabilite și constituie atributul autorității publice. Împotriva sentinței nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, precum și împotriva deciziei nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs, F.V. Recursul este inadmisibil, după cum se va arăta în cele ce urmează.

În ceea ce privește contestarea rezultatului evaluării performanțelor profesionale, situația contestatorului se încadrează la Cap. 4 „contestarea calificativelor acordate” art. 36 lit. b) din H.G. nr. 1084/2001, în sensul că aceasta se face la instanța de contencios administrativ. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel. Cu privire la soluționarea recursului împotriva sentinței pronunțată de tribunal în primă instanță, sunt aplicabile prevederile art. 299 C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, potrivit căruia, în situația în care hotărârile instanțelor judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea sau, după caz, de competența instanței expres prevăzute de lege.

Cum prin decizia nr. 1693 din 3 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, a fost soluționat recursul declarat de reclamantul F.V. împotriva sentinței nr. 1522/CA din 11 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, un al doilea recurs împotriva aceleiași sentințe este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.V., împotriva sentinței civile nr. 1522/CA din 11 iunie 2003, a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei civile nr. 1693 din 3 octombrie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2005.