ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 9 septembrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul M.V. a chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S. București, solicitând obligarea Președintelui C.N.A.S. de a-i acorda calificativul „excepțional” pentru activitatea desfășurată în anul 2002, salariu de merit pe întregul an 2003, stimulente aferente lunii decembrie 2002 și la plata sumei de 3 miliarde lei daune materiale și morale. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2002 a fost conducătorul C.A.S. Bihor și că prin raportul de evaluare i s-a acordat calificativul „bine”, cu încălcarea H.G. nr. 1084/2001 privind metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici.

Evaluarea s-a făcut după 7 luni de la modificarea raporturilor de serviciu, cu încălcarea art. 7 din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 1084/2001. Prin sentința nr. 410/CA din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea reclamantului M.V., a obligat pârâta C.N.A.S. București, prin președinte, să procedeze la stabilirea calificativului activității reclamantului, pe anul 2002, cu respectarea normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1084/2001. A obligat pârâta să plătească reclamantului, suma de 50.000.000 lei daune morale și 500.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale. A respins capetele de cerere pentru acordarea salariului de merit și acordarea de stimulente.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că evaluarea performanțelor profesionale individuale ale reclamantului s-a făcut cu încălcarea Metodologiei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, a normelor de contestare a calificativelor acordate, aprobată prin H.G. nr. 1084/2001, respectiv a dreptului reclamantului de a participa la un interviu cu evaluatorul, de a-și expune poziția în legătură cu consemnările făcute de evaluator și de a-i fi comunicat raportul de evaluare, numai după contrasemnarea de către funcționarul public ierarhic superior evaluatorului. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâta C.N.A.S. București și reclamantul M.V.

Recurenta-pârâtă C.N.A.S. București a susținut că evaluarea reclamantului a respectat principiile de bază instituite de Legea nr. 188/1999 și de H.G. nr. 1084/2001 și au avut la bază activitatea completă desfășurată de reclamant pe parcursul anului 2002 și că la obținerea acestor rezultate au stat și cele constatate în cadrul activităților de verificare și control efectuate de direcția de specialitate din cadrul C.N.A.S. A mai susținut că reclamantul a obținut calificativul „bun”, rezultat ce nu-i afectează sub nici o formă drepturile salariale sau de avansare în grad și că nu i-au fost încălcate drepturile de natură a-i produce acestuia, daune materiale. Recurentul-reclamant M.V. a susținut în motivarea recursului, că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică, pentru că nu a avut în vedere că intimata-pârâtă nu a respectat procedura prevăzută de art. 39 din H.G.

nr. 1084/2001. Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant M.V., se reține că acesta a îndeplinit funcția de Director general al C.A.S. Bihor, până la 24 decembrie 2002. Având în vedere că raporturile de serviciu ale reclamantului s-au modificat înăuntrul perioadei de evaluare, funcționarul public ierarhic superior trebuia să realizeze evaluarea în termen de cel mult 15 zile de la modificarea raporturilor de serviciu [art. 7 alin. (3) lit. b) din Normele metodologice] prevăzute în H.G. nr. 1084/2001. Raportul de evaluare, care a făcut obiectul cauzei, s-a întocmit de Președintele C.N.A.S. și a cuprins notarea criteriilor de performanță.

Actul astfel întocmit, a fost semnat de evaluator și comunicat reclamantului, sub semnătură, fără ca în prealabil să fie adus la cunoștința lui în cadrul unui interviu, fără a se lua punctul lui de vedere în cadrul unui schimb de informații, pentru care calificativul comunicat reclamantului încalcă drepturile prevăzute de lege în favoarea lui. Motivul de recurs privind acordarea calificativului excepțional nu poate fi reținut de Curte, având în vedere că recurenta-pârâtă a stabilit calificativul, cu respectarea Metodologiei de evaluare, aprobată prin H.G. nr. 1084/2001. Totodată, Curtea este desemnată să verifice rezultatul evaluării în condițiile art. 36 din Normele metodologice și nu să se substituie autorității publice, și în acordarea calificativului, fără parcurgerea procedurii de evaluare.

Această procedură trebuie efectuată de C.N.A.S., cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 din Normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 1084/2001. Totodată, Curtea constată că recurentul-reclamant avea dreptul la o apreciere obiectivă a performanțelor profesionale, în condițiile art. 2 din Normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 1084/2001, dreptul de a afla opinia evaluatorului și de a-și expune punctul de vedere cu privire la acestea. Or, comunicarea notei de evaluare, cu nerespectarea acestor drepturi, a condus la crearea unui prejudiciu moral, reclamantului. Instanța de fond a stabilit, deci, o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție respinge ambele recursuri, ca nefondate, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.V. și de C.N.A.S., împotriva sentinței nr. 410/CA din data de 13 octombrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.