ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 447/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 9 septembrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul M.V. a

chemat în judecată pe pârâta C.N.A.S. București, solicitând obligarea

Președintelui C.N.A.S. de a-i acorda calificativul „excepțional” pentru

activitatea desfășurată în anul 2002, salariu de merit pe întregul an 2003,

stimulente aferente lunii decembrie 2002 și la plata sumei de 3 miliarde lei

daune materiale și morale.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în anul 2002 a fost conducătorul C.A.S. Bihor și că prin

raportul de evaluare i s-a acordat calificativul „bine”, cu încălcarea H.G. nr.

1084/2001 privind metodologia de evaluare a performanțelor profesionale

individuale ale funcționarilor publici.

Evaluarea s-a făcut după 7

luni de la modificarea raporturilor de serviciu, cu încălcarea art. 7 din Anexa

nr. 1 a H.G. nr. 1084/2001.

Prin sentința nr. 410/CA din

13 octombrie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis în parte acțiunea reclamantului

M.V., a obligat pârâta C.N.A.S. București, prin președinte, să procedeze la

stabilirea calificativului activității reclamantului, pe anul 2002, cu

respectarea normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 1084/2001.

A obligat pârâta să

plătească reclamantului, suma de 50.000.000 lei daune morale și 500.000 lei,

cheltuieli de judecată parțiale.

A respins capetele de cerere

pentru acordarea salariului de merit și acordarea de stimulente.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Oradea a reținut, în esență, că evaluarea performanțelor

profesionale individuale ale reclamantului s-a făcut cu încălcarea Metodologiei

de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor

publici, a normelor de contestare a calificativelor acordate, aprobată prin H.G.

nr. 1084/2001, respectiv a dreptului reclamantului de a participa la un

interviu cu evaluatorul, de a-și expune poziția în legătură cu consemnările făcute

de evaluator și de a-i fi comunicat raportul de evaluare, numai după

contrasemnarea de către funcționarul public ierarhic superior evaluatorului.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, pârâta C.N.A.S. București și reclamantul M.V.

Recurenta-pârâtă C.N.A.S. București

a susținut că evaluarea reclamantului a respectat principiile de bază

instituite de Legea nr. 188/1999 și de H.G. nr. 1084/2001 și au avut la bază

activitatea completă desfășurată de reclamant pe parcursul anului 2002 și că la

obținerea acestor rezultate au stat și cele constatate în cadrul activităților de

verificare și control efectuate de direcția de specialitate din cadrul C.N.A.S.

A mai susținut că reclamantul

a obținut calificativul „bun”, rezultat ce nu-i afectează sub nici o formă

drepturile salariale sau de avansare în grad și că nu i-au fost încălcate

drepturile de natură a-i produce acestuia, daune materiale.

Recurentul-reclamant M.V. a

susținut în motivarea recursului, că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică,

pentru că nu a avut în vedere că intimata-pârâtă nu a respectat procedura

prevăzută de art. 39 din H.G. nr. 1084/2001.

Recursurile sunt nefondate,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește recursul

declarat de recurentul-reclamant M.V., se reține că acesta a îndeplinit funcția

de Director general al C.A.S. Bihor, până la 24 decembrie 2002.

Având în vedere că

raporturile de serviciu ale reclamantului s-au modificat înăuntrul perioadei de

evaluare, funcționarul public ierarhic superior trebuia să realizeze evaluarea

în termen de cel mult 15 zile de la modificarea raporturilor de serviciu [art. 7

alin. (3) lit. b) din Normele metodologice] prevăzute în H.G. nr. 1084/2001.

Raportul de evaluare, care a

făcut obiectul cauzei, s-a întocmit de Președintele C.N.A.S. și a cuprins

notarea criteriilor de performanță. Actul astfel întocmit, a fost semnat de

evaluator și comunicat reclamantului, sub semnătură, fără ca în prealabil să

fie adus la cunoștința lui în cadrul unui interviu, fără a se lua punctul lui

de vedere în cadrul unui schimb de informații, pentru care calificativul comunicat

reclamantului încalcă drepturile prevăzute de lege în favoarea lui.

Motivul de recurs privind acordarea

calificativului excepțional nu poate fi reținut de Curte, având în vedere că recurenta-pârâtă

a stabilit calificativul, cu respectarea Metodologiei de evaluare, aprobată

prin H.G. nr. 1084/2001.

Totodată, Curtea este

desemnată să verifice rezultatul evaluării în condițiile art. 36 din Normele metodologice

și nu să se substituie autorității publice, și în acordarea calificativului,

fără parcurgerea procedurii de evaluare.

Această procedură trebuie

efectuată de C.N.A.S., cu respectarea principiilor prevăzute la art. 2 din

Normele metodologice prevăzute în H.G. nr. 1084/2001.

Totodată, Curtea constată că

recurentul-reclamant avea dreptul la o apreciere obiectivă a performanțelor

profesionale, în condițiile art. 2 din Normele metodologice prevăzute în H.G. nr.

1084/2001, dreptul de a afla opinia evaluatorului și de a-și expune punctul de vedere

cu privire la acestea.

Or, comunicarea notei de evaluare,

cu nerespectarea acestor drepturi, a condus la crearea unui prejudiciu moral, reclamantului.

Instanța de fond a stabilit,

deci, o corectă situație de fapt și a interpretat în mod judicios prevederile legii,

astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție respinge ambele recursuri, ca

nefondate, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.V. și de C.N.A.S., împotriva sentinței nr. 410/CA din data de 13

octombrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 ianuarie 2005.