ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1340/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

7450/2002, precizată, reclamantul B.I., în contradictoriu cu C.N.A.S.

București, a solicitat anularea adresei nr. 2317 din 20 mai 2002, prin care

Președintele C.N.A.S. i-a respins contestația formulată împotriva evaluării

pregătirii profesionale a acestuia, cuprinsă în fișa de evaluare, corespunzător

dispozițiilor Ordinului nr. 20 din 29 ianuarie 2002 al C.N.A.S.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că ocupă funcția publică de șef de serviciu în cadrul Serviciului Audit

Intern a C.J.A.S. Buzău și conform art. 60 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

s-au întocmit fișele de evaluare a performanțelor profesionale individuale

pentru funcționarii publici.

A mai învederat că potrivit H.G. nr.

1084/2001, pentru anul 2001, funcționarilor publici din instituțiile publice,

numiți în condițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor

publici, le-au fost aplicate prevederile Metodologiei pentru stabilirea

normelor de evaluare a performanțelor profesionale individuale și de aplicare a

criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, aprobate prin H.G.

nr. 749/1998, iar în aplicarea acestor prevederi, președintele C.N.A.S. a emis

Ordinul nr. 20 din 29 ianuarie 2002 și precizările la adresa nr. 277 din 28

ianuarie 2002, necesare în activitatea de evaluare.

Notarea și calificativul primit de

reclamant nu s-a făcut potrivit ordinului sus–menționat, ceea ce este de natură

a-i vătăma drepturile legitime.

Prin sentința nr. 144 din 15

octombrie 2002, s-a admis acțiunea precizată și s-a anulat adresa nr. 2317 din

29 aprilie 2002 a Președintelui C.N.A.S. și fișa de evaluare a petiționarului,

cu obligarea pârâtei de a întocmi această fișă conform Ordinului nr. 20/2002 al

C.N.A.S.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

a vut în vedere:

Din fișa de evaluare a reclamantului

rezultă că la evaluarea anterioară, a fost „excepțional”, iar la sfârșitul

anului 2001 a obținut punctajul maxim – 5, astfel că nu s-a justificat notarea

Șefului ierarhic al conducătorului de compartiment care i-a acordat petentului

3 și respectiv, 4 puncte, corespunzătoare calificativului „bun”.

Contestațiile, conform art. 3 din

Ordinul nr. 20/2001 al C.N.A.S., privind evaluarea și punctajul total, se

soluționează de președintele C.N.A.S., „în prezența părților”, ceea ce în speță

nu s-a realizat, reclamantului fiindu-i comunicată soluția de respingere a

contestației, cu adresa nr. 2317 din 20 mai 2002 a C.N.A.S.

Susținerea pârâtului, în sensul că

rezultatul obținut cu calificativul de „bun” nu-l vatămă pe reclamant, a fost

infirmată, întrucât potrivit prevederilor art. 15 din H.G. nr. 1084/2001,

rezultatele obținute la evaluarea anuală a performanților profesionale

individuale conferă funcționarilor publici dreptul să avanseze în grad și clasă

și să primească reompense morale și materiale pentru rezultatele deosebite ale

activității lor.

Calificativul de evaluare a

reclamantului, s-a stabilit prin încălcarea dispozițiilor art. 12 din H.G. nr.

1084/2001 și ale art. 3 din Ordinul nr. 20/2001.

Împotriva sentinței a formulat recurs

C.N.A.S., criticând-o astfel:

Instanța de fond în mod eronat a

reținut că s-au încălcat prevederile H.G. nr. 1084/2001, deși conform art. 5

alin. (1) din actul normativ citat pentru anul 2001, au fost aplicabile

prevederile Metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a

performanțelor profesionale individuale și de aplicare a criteriilor de

stabilire a salariilor de bază între limite, aprobată prin H.G. nr. 749/1998.

Notarea s-a făcut conform art. 5

alin. (2) din H.G. nr. 1084/2001, pe baza criteriilor prevăzute de H.G. nr.

749/1998.

Contestatorul nu a suferit nici o

vătămare a drepturilor sale legitime, întrucât în anul 2002 nu i s-au modificat

drepturile salariale.

Punctajul pe care l-a obținut, îi dă

dreptul la recompense morale și materiale.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Chiar dacă instanța de fond a avut

în vedere prevederile H.G. nr. 1084/2001, se constată că și H.G. nr. 749/1998,

prevede același punctaj pentru performanțele profesionale individuale – art.

18, ca și obligația că în cazul formulării contestației privind evaluarea,

cererea se rezolvă de către conducătorul imediat superior persoanei care a

decis asupra evaluării finale contestate, în termen de 10 zile, în prezența

părților, ceea ce nu s-a făcut, reclamantul nefiind convocat.

Prin procedeul aplicat s-a încălcat

pct. 3 din Ordinul nr. 20/2001 al C.N.A.S., astfel încât respingerea

contestației este nelegală.

Așa cum rezultă din adresa nr.

ET/2317 din 20 mai 2002, prin care i s-a comunicat intimatului că punctajul

total la evaluarea profesională a fost de 3,40, echivalat cu calificativul

„bun”, s-au avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (1) H.G. nr. 1084/2001,

art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 749/1998, ca și art.2 alin. (2) din Ordinul

Președintelui C.N.A.S., constatându-se, așa cum s-a menționat mai sus, că nu

s-a respectat procedura de soluționare a contestației, conform metodologiei.

Afirmația că intimatul nu ar suferi

nici o vătămare ca urmare a calificativului „bun”, nu este reală, întrucât, așa

cum rezultă din prevederile art. 13 din H.G. nr. 749/1998, procedura de

măsurare și evaluare a performanțelor profesionale individuale se realizează pe

baza unor norme de evaluare, care reprezintă un cumul de tehnici de măsurare a

performanțelor profesionale individuale, pe baza cărora să poată fi stabilit

ori de câte ori este necesar, nivelul salariilor de bază individuale, între

limite, potrivit legii.

Este indiscutabil că în afara

salarizării, calificativul obținut influențează avansarea în grad și clasă; de

asemenea, recompensele morale și materiale pentru rezultate deosebite în

activitatea profesională, conform art. 18 din H.G. nr. 1084/2001.

Așa fiind și pentru considerentele

expuse, se va respinge recursul, ca nefondat.

Conform art. 274 C. proc. civ., va

obliga C.N.A.S. București, la 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs,

onorariu de avocat și taxele de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

C.N.A.S., împotriva sentinței nr. 144 din 15 octombrie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă pe recurenta-pârâtă C.N.A.S.,

la plata sumei de 5.000.000 lei, cheltuieli de judecată, către

intimatul–reclamant B.I.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2003.