ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 9 iunie 2006, reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâta C.C.R., solicitând anularea Fișei de evaluare a activității profesionale pe anul 2005 și acordarea calificativului „foarte bine". În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, toate actele de control întocmite în cursul anului 2005 au fost apreciate cu calificativul „foarte bine", cu excepția actului de control de la Primăria Buzău care a fost notat cu „ nesatisfăcător" și în urma căruia a fost sancționat disciplinar cu „avertisment scris". Tribunalul Buzău s-a pronunțat în sensul anulării deciziei de sancționare, în consecință aceasta nu poate fi luată în considerare.

Notarea cu calificativul „satisfăcător" este nelegală în condițiile în care există colegi apreciați cu calificativul „foarte bine", deși în anul 2005 nu au constatat nici un prejudiciu. Prin sentința nr. 19 din 8 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7070/42/2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea, a anulat fișa de evaluare profesională pe anul 2005 în ceea ce-l privește pe reclamant și Hotărârea nr. 66 din 3 mai 2006, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind acordarea calificativului „foarte bine" pentru anul 2005, a obligat pârâta la 1004,15 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, fișa de evaluare a reclamantului nu conține criteriile cuprinse în normele metodologice de evaluare a activității profesionale a salariaților C.C., cum sunt: nivelul cunoașterii prevederilor constituționale, disponibilitatea creativă, capacitatea de a lucra în echipă, disponibilitatea la sarcini față de domeniile cu caracter de noutate și devotamentul față de instituție. Un alt aspect de nelegalitate al fișei de acordare a calificativului a fost reținută și necuprinderea descrierilor constatărilor în actele încheiate a abaterilor de la lege, care să fie însoțite de documente doveditoare fundamentate pe dispozițiile legale încălcate așa cum prevede punctul 5.5 din fișa de evaluare.

Reclamantul, în toată perioada de activitate din anul 1993 a obținut calificativul de „foarte bine", s-a preocupat de perfecționarea sa profesională absolvind două cursuri. Referitor la activitatea profesională a reclamantului, chiar pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar arată că a participat la 13 acțiuni de control din care majoritatea au fost întocmite fără deficiente. Martorul audiat în cauză, coleg cu reclamantul a declarat că îl cunoaște pe acesta ca un salariat competent, căruia în ședințele de lucru ale C.C. unde funcționează nu i s-a adus reproșuri cu privire la activitatea desfășurată la folosirea programului de lucru sau raporturile profesionale și activitatea de lucru în echipă, situație de natură a nu se justifica aprecierea cu calificativul nesatisfăcător de la pct. 5.5 - 5.6 din fișa de apreciere.

Instanța de Fond a considerat că nu a fost dovedit nici calificativul acordat la celelalte puncte din fișa de apreciere. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C.C.R. pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. Se arată că în mod greșit Instanța de Fond a considerat că Normele metodologice de evaluare a activității profesionale a salariaților Curții de Conturi nr. 15539 din 27 octombrie 2000 enumera limitativ criteriile în baza cărora se face evaluarea anuală a performanțelor profesionale a salariaților, întrucât pot fi avute în vedere și alte criterii care pot contribui în mod obiectiv la evaluarea profesională a salariatului.

Greșit a interpretat Instanța de Fond faptul că fișa de evaluare nu cuprinde descrierea constatărilor în actele încheiate, deoarece acestea au fost descrise în documente ce au stat la baza întocmirii fișei, fiind imposibil de consemnat toate aspectele de fond în amănunt, însă ele au fost descrise clar și precis de către evaluator printr-un înscris separat. Din actele dosarului rezultă că reclamantul nu cunoaște prevederi elementare în materia controlului financiar, cum ar fi definiția și modul în care trebuie prezentată în actul de control abaterea financiară, ce anume trebuie să se consemneze în rapoartele de control intermediar și în rapoartele de control cum și căror persoane se aplică sancțiunile contravenționale, elementele ce trebuie îndeplinite pentru a se putea aplica răspunderea civilă delictuală etc. Calificativul „satisfăcător" este justificat de analizarea fiecărui criteriu de evaluare raportat la activitatea desfășurată de reclamant.

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, aprecierea activității pe anul 2005 fiind incorectă. Toate actele de control întocmite în anul 2005 au fost apreciate cu calificativul „foarte bine", cu excepția actului de control de la Primăria Buzău, iar recurenta nu a probat nici una din acuzele aduse. Recursul este fondat și va fi admis. În speță sunt îndeplinite prevederile art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3), C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmând a se casa sentința recurată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe, fiind necesară administrarea de probe noi. Instanța de Fond s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantului în lipsa unor înscrisuri esențiale.

Astfel, deși s-a invocat împrejurarea participării reclamantului la 13 acțiuni de control în cursul anului 2005, la dosar nu s-au depus acte doveditoare în acest sens. Nu au fost depuse constatările acestor controale și evaluarea lor. De asemenea, aprecierile asupra contribuției sau lipsei de contribuție a reclamantului la efectuarea controalelor nu au fost susținute de probe, nu s-au depus la dosar constatările scrise ale celor care aveau obligația de a le efectua. S-a omis a se descrie în concret, pentru fiecare act în parte concluzia legată de nivelul cunoștințelor profesionale ale reclamantului. Se constată astfel, că în speță nu s-a depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului atacat, urmând ca la rejudecarea cauzei, Instanța de Fond să o aibă în vedere.

Constatându-se îndeplinite prevederile art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ., pentru a fi cercetat fondul cauzei prin depunerea la dosar a tuturor înscrisurilor doveditoare, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.R. împotriva sentinței nr. 19 din 8 februarie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 7070/42/2006 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu N.A. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.