ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17 martie 2006,

reclamantul L.V. a chemat în judecată A.N.V., solicitând anularea raportului de

evaluare profesională pentru perioada 1 decembrie 2004 – 1 decembrie 2005,

având calificativul bun și menținerea calificativului inițial acordat foarte

bine.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că în perioada 1 decembrie 2004 – 7 februarie 2005 a îndeplinit funcție de conducere, iar ulterior, până la 2 noiembrie 2005 aceea de consilier

juridic în cadrul D.R.V.B. Reclamantul a precizat că evaluarea performanțelor

profesionale nu a fost efectuată de persoana competentă, a avut în vedere

criteriile de performanță specifice doar funcției de execuție, obiectivele

stabilite nu s-au referit la întreaga perioadă lucrată, iar aprecierea

realizării sarcinilor de serviciu nu este conformă realității și atribuțiilor

din fișa postului.

Prin sentința civilă nr.

2871 din 13 noiembrie 2006 Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Instanța a reținut că nu a rezultat din probe că reclamantul a avut o

funcție publică de conducere, care să fi determinat modificarea raporturilor de

serviciu.

Astfel fiind, în raport de

prevederile art. 4 alin. (2) lit. a) din anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003, evaluarea performanțelor profesionale ale reclamantului a fost în mod

legal efectuată de funcționarul public cu funcție de conducere care coordonează

compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

Instanța a constatat că și

celelalte susțineri sunt neîntemeiate, la dosar fiind depus un singur raport de

evaluare, cu calificativul bun, înscris semnat și de reclamant, obiectivele

inserate corespunzând atribuțiilor prevăzute în fișa postului.

Referitor la notarea propriu

- zisă s-a reținut că Instanța nu poate schimba calificativul acordat de

evaluator, neavând o asemenea competență, potrivit art. 4 alin. (1) și alin. (2)

din anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul L.V., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, și invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4,5,7 și 9 și art.

304

1

C. proc. civ.

Astfel, reclamantul a

învederat că Instanța nu a avut rol activ, nesolicitând pârâtei prezentarea

tuturor înscrisurilor necesare, iar considerentele hotărârii, care nu este

semnată, sunt contradictorii și ilogice.

Reclamantul a mai arătat că,

față de cele două funcții publice deținute în anul 2005, era necesar ca pârâta

să întocmească două rapoarte de evaluare profesională distincte. De asemenea,

perioada evaluată excede celei reale, iar la stabilirea calificativului s-au

produs încălcări ale normelor în vigoare.

Reclamantul a invocat și

netemeinicia calificativului bun, în condițiile în care și-a îndeplinit în cele

mai bune condiții sarcinile de serviciu încredințate și inițial, activitatea sa

fusese notată ca foarte bună, calificativ modificat fără vreo explicație.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Astfel, este neîntemeiată

critica privind lipsa de rol activ a Instanței și a semnăturilor hotărârii. Atât

sentința, cât și încheierile premergătoare poartă semnătura judecătorului și a

grefierului, iar pe parcursul judecății s-au solicitat actele ce au stat la

baza emiterii raportului de evaluare contestat, în care sens s-a depus fișa

postului ocupat de reclamant.

Curtea constată că Instanța

a reținut în mod corect legalitatea actului administrativ, întocmit cu

respectarea prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici și ale H.G. nr. 1209/2003 de aprobare a metodologiei de evaluare a

performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici.

În acest sens, s-a avut în

vedere împrejurarea că reclamantul a ocupat temporar funcția de director, doar

la începutul perioadei evaluate, 1 decembrie 2004 – 7 februarie 2005 după care

a exercitat funcția publică de bază de consilier juridic asistent, motiv pentru

care în mod justificat, evaluarea anuală în ansamblu a fost efectuată de

persoana cu funcție de conducere din compartimenul serviciului juridic din

cadrul D.R.V.B.

Astfel cum a reținut Instanța

de Fond, nu s-a făcut dovada existenței unui alt raport de evaluare, conținând

un alt calificativ, cel depus la dosar prevăzând obiectivele analizate în

concordanță cu atribuțiile prevăzute în fișa postului și din acest punct de

vedere fiind respectate dispozițiile anexei nr. 3 din H.G. nr. 1209/2003.

Cât privește valoarea

notelor acordate, evaluarea propriu - zisă a performanțelor profesionale ale funcționarului

public este de competența exclusivă a funcționarului public de conducere ierarhic

superior, în care sens s-a reținut justificat în sentință că Instanța nu se

poate substitui persoanei abilitate în baza art. 4 din anexa 3 a H.G. nr. 1209/2003.

Având în vedere cele expuse

mai sus, Curtea a respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de L.V. împotriva sentinței civile nr. nr. 2871 din 13 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 aprilie 2007.