ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1843/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Galați a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei H.A. formulată în contradictoriu cu M.C.C . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitatea sa de director al Inspectoratului Județean pentru Cultură al Județului Brăila, a solicitat constatarea nulității raportului de evaluare a performanțelor profesionale individuale cât și a adresei din 18 ianuarie 2008, prin care a fost soluționată contestația sa împotriva raportului de evaluare. Instanța de fond a reținut că înscrisul atacat nu este un act administrativ întrucât nu reprezintă un raport de evaluare, ci este vorba numai despre o etapă a procedurii de evaluare, operațiune cu caracter preparator și fără consecințe juridice.

S-a menționat și împrejurarea că prin adresa nr. X, de asemenea contestată de reclamantă, a fost admis punctul de vedere al acesteia și a fost dispusă reluarea evaluării, instanța de fond reținând că este vorba de un răspuns pozitiv al autorității pârâte care nu a produs o vătămare reclamantei. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că evaluarea performanțelor sale profesionale, ca funcționar public de conducere, pentru anul 2007, nu s-a făcut în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1203/2003, respectiv ale Metodologiei de evaluare prevăzută în Anexa 3 a acestui act, fiindu-i încălcat dreptul la o evaluare corectă, imparțială, obiectivă, legală și echidistantă.

Indicând în mod expres prevederile din H.G. nr. 1209/2003 apreciate ca fiind încălcate în procesul de evaluare (art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1) și (2) lit. e) și art. 3 alin. (2), toate din cuprinsul Anexei 3 la H.G. nr. 1209/2003), recurenta-reclamantă a menționat că nici soluționarea contestației sale la raportul de evaluare nu s-a făcut în termenul legal, potrivit acelorași prevederi ale H.G. nr. 1209/2003. S-au indicat totodată, fără directă referire și fără legătură cu conținutul sentinței atacate, încălcări ale art. 6 alin. (1) lit. a) și respectiv de art. 7 alin. (1) lit. a) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003, referitor la notarea realizată.

Recurenta – reclamantă a susținut, față de adresa nr. X din 18 ianuarie 2008, primită la data de 24 ianuarie 2008, că aceasta nu reprezintă din punct de vedere legal, soluționarea contestației, fiind o simplă înștiințare, prin care, chiar evaluatorul recunoaște nerespectarea dispozițiilor legale întrucât menționează că procedurile de evaluarea urmează a fi reluate. În fine, recurenta a arătat, că potrivit H.G.

nr. 1209/2003, și Legii nr. 188/1999, procedura evaluării performanțelor individuale ale funcției publice nu presupune o etapa intermediară și nici acte pregătitoare evaluării, fiind indicate numai 3 etape, respectiv, completarea raportului de către evaluator, interviul și contrasemnarea raportului de evaluare, apreciind că prin stabilirea notei finale de 3,50 și pe baza acesteia a calificativului „Bine” i-au fost produse efecte juridice defavorabile în planul carierei profesionale și publice, astfel că se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii sale. Recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare arătate. Recurenta - reclamantă a investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea nulității raportului său de evaluare profesională, efectuată potrivit H.G.

nr. 1209/2003 ca și a adresei nr. X din 18 ianuarie 2008, despre care a susținut că reprezintă actul administrativ prin care i-a fost respinsă contestația împotriva respectivului raport de evaluare. Examinând conținutul adresei nr. XX din 18 ianuarie 2008 emisă de M.C.C. , Înalta Curte reține că aceasta este în fapt o corespondență adresată recurentei-reclamante prin care i se comunică că urmare aspectelor sesizate în legătură cu derularea procedurilor de evaluare a performanțelor profesionale individuale pentru anul 2007, s-a decis reluarea procedurilor de evaluare cu respectarea dispozițiilor legale, la o dată ce îi va fi ulterior comunicată.

Înalta Curte, reține așadar, în acord cu cele stabilite și de instanța de fond că interesul recurentei-reclamante în solicitarea de anulare a raportului de evaluare nu subzistă față de poziția autorității, exprimată prin adresa nr. X din 18 ianuarie 2008, în sensul reluării procedurilor de evaluare, tocmai urmare a contestației depuse și aspectelor sesizate de recurenta-reclamantă. Poziția autorității emitente echivalează practic cu revocarea actului în discuție, respectiv a raportului de evaluare contestat, care nu poate fi generator de efecte juridice și ca atare nu poate avea un caracter vătămător pentru recurentă.

De altfel, după cum corect s-a reținut, acest prim document a cărui anulare s-a solicitat de către recurentă, și care a și fost „revocat” de către autoritate, chiar dacă terminologia folosită a fost diferită, nu era raportul final de evaluare, propriu-zis, ci numai formularul standard intitulat „raport de evaluare a performanțelor individuale”, parțial completat, este adevărat, dar care, în contextul art. 5 și art. 6 alin. (2) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 nu reprezintă decât prima din cele 3 etape pe care le implică procedura de evaluare, și anume, completarea raportului de către evaluator.

Cum nu a rezultat din actele dosarului și după cum o confirmă de altfel și conținutul adresei nr. X, de asemenea contestată, că celelalte două etape, respectiv interviul și contrasemnarea raportului de evaluare, prevăzute în același text de lege, sus-arătat, nu au fost parcurse, rezultă și că cererea recurentei-reclamantei este prematură, obiectul contestației vizând numai una dintre operațiunile cu caracter preparator în cadrul procedurii de evaluare în mod evident, nefinalizată la data sesizării instanței. În fine, corectă este aprecierea instanței de fond și drept urmare sunt neîntemeiate criticile recurentei pe acest aspect, în sensul că cererea de anulare și a adresei nr. X din 18 ianuarie 2008 este lipsită de coerență dar și de interes practic, câtă vreme, prin acea adresă, favorabilă reclamantei, s-a comunicat reluarea procedurii tocmai la solicitarea și urmare a sesizărilor primite de la recurenta-reclamantă.

Rezultă așadar că raportat la stadiul procedurilor și la conținutul documentelor prezentate instanței, nu este finalizată procedura de evaluare și nici nu a fost emis, în sensul H.G. nr. 1209/2003 [1], cu referire la art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, un act administrativ cu efect vătămător, pentru drepturile recurentei-reclamante, astfel încât în mod corect și cu deplina respectare a legii a fost respinsă acțiunea acesteia, de către instanța de fond. Pentru considerentele arătate nu pot fi primite așadar criticile formulate de recurentă împotriva sentinței pronunțate, circumscrise motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și în consecință, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. se va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.A. împotriva sentinței nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.