ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1843/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curții de

Apel Galați a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei H.A. formulată în

contradictoriu cu

M.C.C

.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitatea sa de director

al Inspectoratului Județean pentru Cultură al Județului Brăila, a solicitat

constatarea nulității raportului de evaluare a performanțelor profesionale

individuale cât și a adresei din 18 ianuarie 2008, prin care a fost soluționată

contestația sa împotriva raportului de evaluare.

Instanța de fond a reținut

că înscrisul atacat nu este un act administrativ întrucât nu reprezintă un

raport de evaluare, ci este vorba numai despre o etapă a procedurii de

evaluare, operațiune cu caracter preparator și fără consecințe juridice. S-a

menționat și împrejurarea că prin adresa nr. X, de asemenea contestată de

reclamantă, a fost admis punctul de vedere al acesteia și a fost dispusă

reluarea evaluării, instanța de fond reținând că este vorba de un răspuns

pozitiv al autorității pârâte care nu a produs o vătămare reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs

dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut că evaluarea performanțelor sale

profesionale, ca funcționar public de conducere, pentru anul 2007, nu s-a făcut

în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1203/2003, respectiv ale Metodologiei

de evaluare prevăzută în Anexa 3 a acestui act, fiindu-i încălcat dreptul la o

evaluare corectă, imparțială, obiectivă, legală și echidistantă.

Indicând în mod expres

prevederile din H.G. nr. 1209/2003 apreciate ca fiind încălcate în procesul de

evaluare (art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) și (2), art. 10 alin. (1)

și (2) lit. e) și art. 3 alin. (2), toate din cuprinsul Anexei 3 la H.G. nr. 1209/2003),

recurenta-reclamantă a menționat că nici soluționarea contestației sale la

raportul de evaluare nu s-a făcut în termenul legal, potrivit acelorași prevederi

ale H.G. nr. 1209/2003.

S-au indicat totodată, fără

directă referire și fără legătură cu conținutul sentinței atacate, încălcări

ale art. 6 alin. (1) lit. a) și respectiv de art. 7 alin. (1) lit. a) din Anexa

3 la H.G. nr. 1209/2003, referitor la notarea realizată.

Recurenta – reclamantă a

susținut, față de adresa nr. X din 18 ianuarie 2008, primită la data de 24

ianuarie 2008, că aceasta nu reprezintă din punct de vedere legal, soluționarea

contestației, fiind o simplă înștiințare, prin care, chiar evaluatorul

recunoaște nerespectarea dispozițiilor legale întrucât menționează că

procedurile de evaluarea urmează a fi reluate.

În fine, recurenta a arătat,

că potrivit H.G. nr. 1209/2003, și Legii nr. 188/1999, procedura evaluării

performanțelor individuale ale funcției publice nu presupune o etapa

intermediară și nici acte pregătitoare evaluării, fiind indicate numai 3 etape,

respectiv, completarea raportului de către evaluator, interviul și contrasemnarea

raportului de evaluare, apreciind că prin stabilirea notei finale de 3,50 și pe

baza acesteia a calificativului „Bine” i-au fost produse efecte juridice

defavorabile în planul carierei profesionale și publice, astfel că se impune

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii

sale.

Recursul nu este fondat

pentru considerentele în continuare arătate.

Recurenta - reclamantă a

investit instanța de fond cu o acțiune în constatarea nulității raportului său

de evaluare profesională, efectuată potrivit H.G. nr. 1209/2003 ca și a adresei

nr. X din 18 ianuarie 2008, despre care a susținut că reprezintă actul

administrativ prin care i-a fost respinsă contestația împotriva respectivului

raport de evaluare.

Examinând conținutul adresei

nr. XX din 18 ianuarie 2008 emisă de

M.C.C.

, Înalta Curte reține că aceasta este în fapt o

corespondență adresată recurentei-reclamante prin care i se comunică că urmare

aspectelor sesizate în legătură cu derularea procedurilor de evaluare a

performanțelor profesionale individuale pentru anul 2007, s-a decis reluarea

procedurilor de evaluare cu respectarea dispozițiilor legale, la o dată ce îi va

fi ulterior comunicată.

Înalta Curte, reține așadar,

în acord cu cele stabilite și de instanța de fond că interesul

recurentei-reclamante în solicitarea de anulare a raportului de evaluare nu

subzistă față de poziția autorității, exprimată prin adresa nr. X din 18

ianuarie 2008, în sensul reluării procedurilor de evaluare, tocmai urmare a

contestației depuse și aspectelor sesizate de recurenta-reclamantă.

Poziția autorității emitente

echivalează practic cu revocarea actului în discuție, respectiv a raportului de

evaluare contestat, care nu poate fi generator de efecte juridice și ca atare

nu poate avea un caracter vătămător pentru recurentă.

De altfel, după cum corect

s-a reținut, acest prim document a cărui anulare s-a solicitat de către

recurentă, și care a și fost „revocat” de către autoritate, chiar dacă

terminologia folosită a fost diferită, nu era raportul final de evaluare,

propriu-zis, ci numai formularul standard intitulat „raport de evaluare a

performanțelor individuale”, parțial completat, este adevărat, dar care, în

contextul art. 5 și art. 6 alin. (2) din Anexa 3 la H.G. nr. 1209/2003 nu

reprezintă decât prima din cele 3 etape pe care le implică procedura de

evaluare, și anume, completarea raportului de către evaluator.

Cum nu a rezultat din actele

dosarului și după cum o confirmă de altfel și conținutul adresei nr. X, de

asemenea contestată, că celelalte două etape, respectiv interviul și contrasemnarea

raportului de evaluare, prevăzute în același text de lege, sus-arătat, nu au

fost parcurse, rezultă și că cererea recurentei-reclamantei este prematură,

obiectul contestației vizând numai una dintre operațiunile cu caracter preparator

în cadrul procedurii de evaluare în mod evident, nefinalizată la data sesizării

instanței.

În fine, corectă este

aprecierea instanței de fond și drept urmare sunt neîntemeiate criticile

recurentei pe acest aspect, în sensul că cererea de anulare și a adresei nr. X

din 18 ianuarie 2008 este lipsită de coerență dar și de interes practic, câtă

vreme, prin acea adresă, favorabilă reclamantei, s-a comunicat reluarea

procedurii tocmai la solicitarea și urmare a sesizărilor primite de la

recurenta-reclamantă.

Rezultă așadar că raportat

la stadiul procedurilor și la conținutul documentelor prezentate instanței, nu

este finalizată procedura de evaluare și nici nu a fost emis, în sensul H.G. nr.

1209/2003 [1], cu

referire la art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, un act administrativ cu

efect vătămător, pentru drepturile recurentei-reclamante, astfel încât în mod

corect și cu deplina respectare a legii a fost respinsă acțiunea acesteia, de

către instanța de fond.

Pentru considerentele

arătate nu pot fi primite așadar criticile formulate de recurentă împotriva

sentinței pronunțate, circumscrise motivului de recurs prevăzut art. 304 pct. 9

C. proc. civ., și în consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va

respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de H.A. împotriva sentinței nr. 80 din 18 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 31 martie 2009.