ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 206/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2615/2/2006,

reclamantul G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul

Concurenței, anularea rapoartelor de evaluare pentru perioadele 01 decembrie 2003-01

decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005 și obligarea

pârâtului la plata c/v în RON a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune

morale, pentru prejudiciul adus prin denigrarea competenței profesionale.

În

motivarea în fapt a

cererii, reclamantul a arătat că rapoartele de evaluare pentru perioadele 01

decembrie 2003-01 decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005,

prin care i s-a acordat calificativul „satisfăcător”, i-au fost aduse le cunoștință

la data de 13 ianuarie 2006, iar că la data de 18 ianuarie 2006 a contestat

aceste rapoarte atât în ceea ce privește rezultatul, cât și procedura de

evaluare.

Reclamantul a mai

arătat că autoritatea pârâtă a răspuns la contestația formulată prin adresa nr.

DJC 18 din 31 ianuarie 2006, în sensul că aceasta este prematur introdusă, cu

toate că, în opinia sa, raportul de evaluare a fost contestat în termenul de 5

zile calendaristice de la luarea la cunoștință a calificativului, în

conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Anexa 3 la H.G. nr.

1209/2003. A mai opinat reclamantul că lipsa contrasemnării de către

Președintele Consiliului Concurenței a raportului de evaluare reprezintă o altă

ilegalitate comisă de evaluatori și că, deși pe una din copiile de pe evaluări

apare semnătura președintelui Consiliului Concurenței, nu este menționată data,

astfel încât rămâne relevantă data la care a luat la cunoștință de

calificativului acordat.

S-a mai arătat că în

data de 01 februarie 2006, respectiv 02 februarie 2006, cele două rapoarte de

evaluare au fost recomunicate și ca atare, la data de 03 februarie 2006, a

contestat încă o dată aceste rapoarte, arătând, în ceea ce privește perioada de

evaluare, că față de prevederile art. 3 alin. (2) din Metodologie, primul

raport de evaluare ar fi trebuit întocmit în perioada 01 decembrie 2004-31

decembrie 2004, or, în realitate acesta a fost întocmit la data de 13 ianuarie

2006, situația regăsindu-se și pentru perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie

2005.

În ceea ce privește

evaluatorul, având în vedere prevederile art. 3 alin. (3) lit. b) din

Metodologie, evaluarea nu s-a făcut de funcționari publici în subordinea cărora

a lucrat în perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, persoana care a făcut

evaluarea nefiind în măsură, nici din punct de vedere legal și nici din punct

de vedere practic, să evalueze activitatea sa pe perioada 01 decembrie 2004-01

decembrie 2005.

Referitor la

procedura de evaluare, reclamantul a arătat că, potrivit art. 5 din

Metodologie, aceasta se desfășoară în trei etape: completarea raportului de

către evaluator, interviul cu persoana evaluată și contrasemnarea de către

funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, or, în cazul de față nu a

existat un interviu, iar raportul de evaluare nu a fost contrasemnat.

În

ceea ce privește

metoda de evaluare, reclamantul a precizat că este inexplicabilă discrepanța

dintre evaluările în discuție și evaluările efectuate în trecut cu privire la

activitatea sa, în sensul că, în decurs de câteva luni, performanța sa

profesională a scăzut potrivit evaluărilor, de la calificativul „excepțional”,

la „ satisfăcător”, constatările și rezultatul evaluărilor contestate fiind cu

atât mai puțin explicabil cu cât în cele două perioade evaluate nu au existat

lucrări întocmite de acesta care să nu fi fost însușite de conducerea

autorității.

A mai arătat

reclamantul că rapoartele de evaluare conțin informații contradictorii, fiind

paradoxal ca la criteriul „însușirea și implicarea legislației” activitatea sa

să fie notată cu 4, însă la criteriul de performanță „respectul față de lege și

loialitate față de interesele instituției” nota să fie „1”, situația

exemplificată regăsindu-se, în opinia reclamantului, și la alte obiective.

În

ceea ce privește

criteriul „abilități în utilizarea calculatorului și a altor echipamente

informatice”, reclamantul a arătat că, în momentul în care a început să-și

desfășoare activitatea în cadrul Consiliului Concurenței, nu a existat cerința

„utilizarea calculatorului” pentru ocuparea postului în speță, ulterior

cerându-i-se să dovedească abilitări în utilizarea calculatorului, fără a se

menționa însă programele de operare pe care ar trebui să le utilizeze și

nivelul pe care ar trebui să îl aibă cunoștințele sale.

În

plus, în cadrul

autorității pârâte a fost organizat un curs de operare PC abia în anul 2005,

iar reclamantului i-a fost predat un calculator în vederea utilizării la finele

anului respectiv, astfel încât, în opinia sa, nu putea să fie evaluată

abilitatea folosirii calculatorului în perioadele 01 decembrie 2003-01

decembrie 2004, respectiv 01 decembrie 2004-01 decembrie 2005.

Prin sentința civilă

nr. 3674 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut, în esență, că împrejurarea relativă la

neefectuarea evaluărilor în perioadele prevăzute de art. 3 alin. (1) și alin.

(2) din H.G. nr. 1209/2003 nu poate duce la nulitatea rapoartelor de evaluare,

având în vedere, pe de o parte, că legea nu prevede expres o asemenea

sancțiune, iar pe de altă parte, că funcționarul public nu avea un raport de

evaluare întocmit pentru perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004, fiind

astfel prejudiciat din punct de vedere al performanțelor profesionale

individuale și a posibilităților de promovare, aceasta fiind situația tuturor

funcționarilor publici din cadrul autorității pârâte, care au fost reîncadrați

începând cu data de 01 august 2004, în funcțiile prevăzute de noua structură

organizatorică.

Totodată, prima

instanță a apreciat că evaluarea din perioada 01 decembrie 2004-01 decembrie

2005, a fost efectuată în mod corect de director adjunct D.P., în conformitate

cu prevederile art. 4 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003, acesta fiind

funcționarul public cu funcție de conducere care coordonează compartimentul în

cadrul căruia își desfășoară activitatea reclamantul.

Prima instanță a

constatat, de asemenea, că în raport cu criticile reclamantului, procedura de

evaluare a fost respectată, rapoartele de evaluare fiind aduse la cunoștința

reclamantului, care a formulat obiecțiuni și le-a semnat, ulterior rapoartele

în speță fiind înaintate spre contrasemnare.

Totodată, în ce

privește metoda de evaluare, s-a apreciat că cele două rapoarte acopereau

împreună activitatea profesională a reclamantului pe parcursul a doi ani

consecutivi, fiind efectuate de către doi evaluatori diferiți, cu funcții

publice de conducere superioare funcției ocupate de reclamant, care au apreciat

în mod similar performanțele individuale ale acestuia.

S-a mai reținut că

aprecierea gradului de îndeplinire a obiectivului de performanță aparține

evaluatorului, instanța neputându-se substitui acestuia, respectiv autorității

pârâte, având doar posibilitatea de a sancționa excesul de putere, în speță

nefiind identificate elemente care să conducă la o atare concluzie.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs G.G., criticând soluția pronunțată pentru

netemeinicie și nelegalitate, prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct.

9 și art. 304

1

C. proc. civ., opinând că hotărârea atacată a fost

dată cu greșita aplicare a legii, respectiv a H.G. nr. 1209/2003.

Prin motivele de

recurs, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a respins în mod

greșit primul capăt de cerere relativ la anularea rapoartelor de evaluare

întocmite, fiind evident că evaluarea performanțelor sale individuale a fost

făcută în mod arbitrariu de către cei doi evaluatori, cu încălcarea

dispozițiilor H.G. nr. 1209/2003.

Astfel, opinează

recurentul, sub aspectul respectării metodologiei de evaluare, prima instanță a

apreciat și interpretat incorect dispozițiile legale privind determinarea

obiectivelor individuale și evaluarea îndeplinirii acestora, în speță art. 1 și

art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 3 din H.G. nr. 1209/2003, evaluarea sa pentru

perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004 făcându-se pe baza unei fișe a

postului comunicată la data de 16 septembrie 2004, așadar cu mai puțin de trei

luni înainte de expirarea perioadei evaluate.

Totodată, arată

recurentul-reclamant, intimatul ar fi trebuit ca, pe baza noii fișe a postului,

să revizuiască obiectivele individuale stabilite prin evaluarea anterioară,

conform procedurii stabilite de art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 3 a H.G. nr.

1209/2003, o atare revizuire neavând însă loc.

Evaluarea

performanțelor individuale profesionale se face în raport de anumite obiective

individuale prevăzute cu termene de realizare, or, cunoașterea a două limbi

străine, presupune un termen de realizare realist, care, în opinia

recurentului, nu a existat.

Mai mult, precizează

recurentul, odată cu întocmirea noii fișe a postului nu i-a fost comunicat

faptul că au fost schimbate și obiectivele individuale, astfel încât, în opinia

sa, apare ca nelegală și incorectă evaluarea pe baza unor criterii din fișa

postului care nu au fost transformate în obiective individuale, așa cum prevede

legea.

În

ce privește perioada

în care trebuiau întocmite rapoartele de evaluare, recurentul apreciază că deși

normele legale sunt suficient de clare în acest sens, instanța de fond nu le-a

luat în considerare, pronunțându-se în mod greșit și reținând că nu există o

încălcare procedurală din acest punct de vedere.

În

fapt, precizează

recurentul, rapoartele de evaluare contestate au fost întocmite în aceeași zi,

respectiv 13 ianuarie 2006, depășindu-se termenul prevăzut de art. 3 alin. (2)

din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003, în cazul primei evaluări cu mai mult de

un an, fapt ce arată că evaluarea performanțelor sale are un caracter arbitrar.

Flagrant în cazul de

față, apreciază recurentul, este faptul că ambele rapoarte i-au fost comunicate

în aceeași zi, motiv pentru care în mod evident a fost pus în imposibilitate de

a respecta, cel puțin pentru a doua perioadă de evaluare, obiectivele propuse

prin primul raport.

De asemenea, susține

recurentul, instanța a apreciat în mod greșit că D.P. era competent să

întocmească evaluarea competențelor sale profesionale, în condițiile în care în

perioada septembrie, octombrie 2004-septembrie 2005 activitatea a fost

desfășurată în subordinea unei alte persoane, iar că, în realitate, etapa

interviului nu a existat, instanța reținând în mod greșit că din acest punct de

vedere au fost respectate prevederile legale.

În

ce privește

temeinicia rapoartelor de evaluare, recurentul opinează că interpretarea

instanței de fond în sensul că aprecierea gradului de îndeplinire a

obiectivului de performanță aparține evaluatorului, astfel încât nu se poate

substitui acestuia, este total eronată, instanța fiind ținută să analizeze

cauza sub toate aspectele, inclusiv în ce privește temeinicia calificativelor

acordate de evaluatori.

Astfel, începând cu

anul 1998 și până în anul 2003 calificativele obținute au fost numai de „foarte

bun” și „excepțional”, în perioada evaluată neexistând lucrări neînsușite de

conducere, iar pârâtul neproducând dovezi din care să rezulte că rapoartele

contestate au fost întocmite corect și că notele acordate sunt întemeiate.

În

raport cu această

situație, recurentul apreciază că ambele rapoarte se sprijină exclusiv pe

percepția subiectivă a evaluatorilor, neexistând vreun document care să

confirme calificativele acordate, iar că relevante în ce privește conduita sa

profesională și relațiile cu colegii de serviciu sunt depozițiile martorilor.

În

ce privește

abilitățile de operare pe calculator, recurentul subliniază că a primit

calculator personal abia în luna decembrie a anului 2005, astfel încât

evaluarea corectă a acestei cerințe putea fi făcută numai ulterior acestei

date.

În

ce privește cel de-al

doilea capăt de cerere, recurentul precizează că, prin rapoartele de evaluare

în speță, i-a fost blocat accesul la o funcție superioară și la un salariu mai

bun, fiindu-i afectate astfel situația profesională, socială și familială,

precum și prestigiul profesional față de colegii săi, având totodată de

suportat consecințe negative sub aspect psihic.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Criticile recurentului-reclamant

privitoare la pretinsa apreciere și interpretare greșită a prevederilor H.G.

nr. 1209/2003, sunt neîntemeiate.

Astfel, în

conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 3 a H.G. nr.

1209/2003, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor

publici se realizează prin raportarea criteriilor de performanță la gradul de

îndeplinire a obiectivelor individuale pentru perioada evaluată.

Obiectivele

individuale se stabilesc, în conformitate cu prevederea art. 1 din același act

normativ, în baza atribuțiilor prevăzute în fișa postului.

Totodată, potrivit

dispozițiilor art. 4 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003, criteriile de

performanță, pe baza cărora se face evaluarea performanțelor profesionale

individuale ale

funcționarilor publici, se aprobă prin ordin al președintelui Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici, ordin ce se publică în M. Of. al României,

Partea I.

Din probatoriul

administrat se constată, pe de o parte, că recurentului i-a fost comunicată

fișa postului, acesta semnând de luare la cunoștință fără a o contesta, iar pe

de altă parte, că evaluarea performanțelor profesionale s-a făcut, potrivit

prevederilor legale, în baza criteriilor de performanță aprobate prin ordin al

președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Se constată, de

asemenea, că deși recurentul a invocat necorespunderea obiectivelor individuale

cu cerințele prevăzute de art. 2 alin. (2) din Anexa nr. 3 a H.G. nr.

1209/2003, acesta a procedat la simpla enumerare a acestor cerințe, fără a

preciza, însă, care sunt obiectivele ce în opinia sa nu corespund, precum și

cerințele pretins a nu fi respectate.

Susținerea

recurentului privind nerespectarea cerințelor în speță în ce privește criteriul

introdus prin fișa postului, cunoașterea a două limbi străine, nu poate fi

reținută, întrucât se constată că aceasta reprezintă o condiție specifică

privind ocuparea postului, neregăsindu-se, însă, printre obiectivele menționate

în cuprinsul rapoartelor de evaluare contestate.

Nefondată este și

critica recurentului relativă la obligația autorității pârâte de a proceda la

revizuirea obiectivele individuale, întrucât, din art. 3 din Anexa nr. 3 a H.G.

nr. 1209/2003, rezultă că procedura în speță este facultativă, în sarcina

intimatului nefiind instituită o obligație în acest sens.

În

ce privește

susținerea privitoare la nerespectarea perioadei de evaluare, după cum în mod

corect a reținut și prima instanță, împrejurarea că evaluările nu s-au efectuat

în perioadele prevăzute de art. 3 din același act normativ, nu reprezintă o

cauză de nulitate a celor două rapoarte, având în vedere că legea nu prevede o

atare sancțiune și că recurentul, precum și ceilalți funcționari publici din

cadrul autorității intimate reîncadrați începând cu 01 august 2004, nu aveau un

raport de evaluare întocmit pentru perioada 01 decembrie 2003-01 decembrie 2004,

fiind astfel prejudiciați din punct de vedere al performanțelor profesionale

individuale și posibilităților de promovare.

Se constată, de

asemenea, că potrivit probatoriului administrat, evaluarea din perioada 01

decembrie 2004-01 decembrie 2005 a fost efectuată în mod corect de directorul

adjunct D.P., în conformitate cu prevederile art. 4 din Anexa nr. 3 la H.G. nr.

1209/2003, acesta fiind funcționarul public de conducere care a coordonat

compartimentul în care recurentul și-a desfășurat activitatea.

Recurentul a mai

opinat că etapa interviului în realitate nu a existat, iar că instanța s-a

întemeiat, în ce privește acest aspect, în mod exclusiv, pe susținerile

nedovedite ale pârâtului.

În

raport cu această

susținere se constată că în conformitate cu prevederile art. 9 din Anexa nr. 3

a H.G. nr. 1209/2003, interviul, ca etapă a procesului de evaluare, reprezintă

un schimb de informații care are loc între evaluator și funcționarul public, în

cadrul căruia se aduc la cunoștință funcționarului public evaluat consemnările

făcute de evaluator în raportul de evaluare, iar în cazul în care între

funcționarul public evaluat și evaluator există diferențe de opinie asupra

consemnărilor făcute, comentariile funcționarului public se consemnează în

raportul de evaluare.

Or, după cum în mod

corect a constatat și prima instanță, această etapă a fost îndeplinită, în

ambele rapoarte contestate fiind menționate comentariile funcționarului public

evaluat, în speță ale recurentului, finalitatea textului de lege fiind astfel

atinsă.

Totodată, potrivit

aceluiași text de lege, evaluatorul poate modifica raportul de evaluare dacă se

ajunge la un punct de vedere comun, în cazul de fată, neprocedându-se la o

modificare.

Ulterior acestei

etape, rapoartele în speță au fost înaintate spre contrasemnare, în

conformitate cu prevederile art. 10 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1209/2003.

Nefondată este și

critica potrivit căreia instanța de fond nu a analizat cauza sub toate

aspectele.

În

raport cu această

susținere se constată că în mod corect prima instanță a reținut că aprecierea

gradului de îndeplinire a obiectivului de performanță, din punct de vedere

cantitativ și calitativ, aparține evaluatorului, instanța putând sancționa doar

excesul de putere, în speța de față, neregăsindu-se însă indicii în acest sens,

ci, dimpotrivă, din probatoriul administrat rezultând elemente ce au confirmat

acordarea calificativelor la anumite criterii.

Astfel, martorii

audiați S.E.C., colegă de birou cu recurentul până în anul 2004, și C.B.,

angajat în cadrul autorității intimate până în luna martie a aceluiași an,

așadar până la începutul perioadei evaluate, fac referire la calificativele

obținute de recurent anterior perioadei în discuție, aceste aspecte fiind însă

necontestat de intimată și totodată dovedite prin înscrisurile depuse la

dosarul cauzei.

În

plus, din ambele

declarații rezultă că, în opinia martorilor, cunoașterea limbii engleze nu ar

fi fost necesară, deși, potrivit fișei postului, aceasta reprezintă o condiție

specifică, precum și faptul că autoritatea intimată a organizat cursuri de

perfecționare în acest sens.

Totodată, martorul C.B.

a declarat că în perioada anterioară plecării sale din cadrul autorității,

așadar anterior lunii martie a anului 2004, direcțiile erau dotate cu calculatoare,

chiar dacă apreciate de acesta ca fiind în număr mic în raport cu utilizatorii.

De menționat este

faptul că prin Ordinul nr. 4520/2004 pentru aprobarea Criteriilor de

performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor profesionale

individuale ale funcționarilor publici pentru anul 2004, ordin publicat în M.

Of. al României, este prevăzut criteriul de performanță constând în abilitatea

de utilizarea a calculatorului și a altor echipamente informatice.

Așadar această

cerință reprezintă, pe de o parte, o condiție specifică de ocupare a postului,

potrivit fișei postului, iar pe de altă parte, un criteriu de performanță

aprobat potrivit procedurii instituite de Anexa nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003.

Susținerea

recurentului în ce privește primirea calculatorului personal în luna decembrie

a anului 2005 este lipsită de relevanță, în condițiile în care, potrivit

declarației martorului C.B., direcția în care acesta își desfășura activitatea

era dotată cu calculatoare și aceasta, evident, în scopul îndeplinirii

corespunzătoare a atribuțiilor.

Totodată, în măsura

în care recurentul aprecia că pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în condiții

optime este necesar un calculator individual, avea posibilitatea, potrivit

prevederilor legale, de a aduce la cunoștința autorității acest fapt și de a

face demersuri în vederea dotării.

Or, efectuarea unor

astfel de demersuri nu rezultă din probatoriul administrat sau din susținerile

recurentului.

Totodată, după cum

s-a reținut și în cuprinsul deciziei atacate, răspunsurile la interogatoriile

administrate în cauză confirmă acordarea calificativelor la anumite criterii,

precum și o atitudine a recurentului care nu este în concordanță cu specificul

activităților inspectorului de concurență din perspectiva evoluției modului concurential

și rolului Consiliului Concurentei.

Așadar, în mod

judicios prima instanță a apreciat că evaluările au fost efectuate cu

respectarea Anexei nr. 3 a H.G. nr. 1209/2003, rapoartele contestate fiind

temeinice și legale prin prisma prevederilor legale aplicabile.

În

atare condiții, prima

instanță a soluționat în mod corect și cel de-al doilea capăt de cerere privind

obligarea autorității pârâte la plata de daune morale.

Pentru considerentele

arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de G.G. împotriva sentinței civile nr. 3674 din 14 decembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2008.