ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 24 aprilie 2007 și

precizată ulterior, A.M. a chemat în judecată M.I.R.A. și Comisia pentru

Manageri Publici, solicitând obligarea acestor autorități publice să efectueze evaluarea

performanțelor sale manageriale pentru anul 2006.

De asemenea, a cerut

obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 6.598,3 ron, reprezentând

echivalentul diferențelor salariale corespunzătoare unui salariu mai mare cu

10% față de cel avut în perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 10 mai 2006 a exercitat

funcția de manager public asistent la A.N.V., direcția de supraveghere și

control vamal, iar ulterior la M.F.P., oficiul de plăți și contractare Phare,

astfel cum rezultă din mențiunile operate în carnetul de muncă.

În raportul de evaluare a

performanțelor profesionale individuale nr. 473796 din 26 ianuarie 2007,

întocmit de superiorul ierarhic a primit calificativul „foarte bine”, iar cu

cererea depusă prin poștă la 16 februarie 2007 a solicitat efectuarea evaluării

pentru anul 2006, demers rămas însă, fără rezultat, întrucât pârâții au refuzat

în mod nejustificat să se conformeze prevederilor art. 14 alin. (3), din O.U.G.

nr. 56/2004, aprobată prin Legea nr. 452/2007 și art. 37 din anexa la H.G. nr. 783/2005.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta Comisia pentru Managerii Publici a cerut respingerea acțiunii

principale ca neîntemeiată. Totodată, în baza art. 60 și următoarele C. proc.

civ., a formulat cerere de chemare în garanție a A.N.V., pentru ca în ipoteza

admiterii acțiunii principale, această din urmă autoritate publică să fie

obligată la plata sumelor de bani pretinse de reclamant cu titlu de diferențe

salariale.

Prin sentința civilă nr. 3F/CA

din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea principală în sensul că a obligat pe pârâta secundă

să efectueze evaluarea performanțelor manageriale ale reclamantului pentru anul

2006 și să-i plătească suma de 6.598,3 ron, reprezentând echivalentul

diferențelor salariale pe perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007, corespunzător

unui salariu de bază mai mare cu 10% față de cel avut în perioada 1 ianuarie

-12 noiembrie 2007.

A respins acțiunea față de

pârâtul M.I.R.A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă și ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție.

În sfârșit, prin aceeași

hotărâre, instanța de fond a obligat pe pârâta secundă să-i plătească reclamantului

suma de 804,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel a reținut că până la data introducerii acțiunii

principale, pârâta Comisia pentru Manageri Publici nu și-a îndeplinit obligația

legală care îi revine în privința evaluării performanțelor manageriale ale

persoanelor care au calitatea de manager public și nici nu i-a comunicat

reclamantului A.M. decizia de evaluare pentru anul 2006.

Pe de altă parte, întrucât

decizia de evaluare pentru anul 2005 a fost comunicată după aproape 10 luni,

reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, în loc

să beneficieze de sporul de 10% la salariul de bază avut la 1 ianuarie 2007, el

nu a încasat sumele de bani cuvenite cu acest titlu și culpa pentru situația

creată aparține pârâtei Comisia pentru Managerii Publici căreia potrivit legii

îi revine obligația de evaluare a performanțelor manageriale.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia pentru Managerii Publici.

Recurenta a susținut, în

esență, că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea principală deoarece la

data depunerii cererii de evaluare, situația evaluării reclamantului de către

superiorul său ierarhic nu era definitivată din punct de vedere legal. Că, în

ceea ce o privește, s-a aflat în imposibilitate de a desfășura activitățile

specifice procedurii de evaluare și oricum, efectuarea unor asemenea operațiuni

nu ar fi avut în condițiile date, un caracter legal.

În opinia recurentei,

efectuarea evaluării performanțelor manageriale pentru cel de al doilea an de

activitate al reclamantului este posibilă doar în raport cu atribuțiile și

responsabilitățile sporite ale managerului public promovat în grad profesional.

Recursul este nefondat.

Așa cum rezultă din

mențiunile făcute în carnetul de muncă anexat în dosar, reclamantul A.M. a avut

calitatea de manager public asistent în cadrul A.N.V. în perioada 1 ianuarie

2005 - 10 mai 2006.

În perioada 10 mai 2006 - 12

noiembrie 2007 el a activat ca manager asistent în cadrul M.F.P., oficiul de

plăți și contractare Phare.

Având în vedere că decizia

de evaluare a performanțelor manageriale pentru anul 2005 i-a fost comunicată cu

întârziere, respectiv la data de 10 iulie 2007 (după sesizarea instanței cu

acțiunea de față) de către Comisia pentru Managerii Publici, reclamantul a fost

prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, A.M. nu a beneficiat de

sporul de 5% (ce i se cuvenea ca urmare a promovării în gradul special) la

salariul de bază avut la data de 1 ianuarie 2005.

Întrucât s-a dovedit cu

probele administrate în cauză, culpa pârâtei secunde pentru emiterea cu

întârziere a deciziei de evaluare, precum și refuzul său nejustificat de

efectuare a evaluării performanțelor manageriale pentru anul 2006 în mod corect

prima instanță a admis acțiunea și a stabilit în sarcina acestei autorități

publice, obligația de efectuare a evaluării și de plată a sumei de 6.598,3 ron

către reclamant, reprezentând echivalentul diferențelor salariale pe perioada 1

aprilie - 12 noiembrie 2007.

Legalitatea și temeinicia

soluției recurate se confirmă însă și prin înscrisurile noi depuse în recurs de

către intimatul - reclamant A.M.

Este vorba de deciziile nr. 26

din 23 iulie 2008 și respectiv, nr. 27 din 11 august 2008 emise de pârâta

Comisia pentru Managerii Publici, cu care se atestă fără echivoc faptul că această

autoritate publică a pus în executare sentința pronunțată în privința obligației

care îi incumbă conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 56/2004, de a efectua

evaluarea performanțelor manageriale ale reclamantului pentru anii de

activitate 2006 și 2007.

Executarea voluntară a

hotărârii judecătorești înainte de soluționarea recursului, face dovada

recunoașterii dreptului subiectiv al reclamantului de a cere și obține

eliberarea deciziei de evaluare, dar și a justeții măsurilor dispuse de

instanță. Ea nu poate înlătura nici consecințele patrimoniale datorate

atitudinii culpabile a pârâtei secunde, manifestată prin comunicarea cu

întârziere nejustificată a deciziei de evaluare pentru anul 2005 și prin

efectuarea acestei operațiuni pentru anul 2006, abia după pronunțarea

sentinței.

Ca atare, eronat se susține

în recurs că acțiunea principală, sub aspectul ambelor capete de cerere,

trebuia respinsă ca prematur formulată.

Față de considerentele

expuse în cele ce preced și având în vedere inexistența în cauză a unor motive

de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia pentru Manageri Publici, secretariatul comisiei pentru manageri

publici, împotriva sentinței civile nr. 3F/CA din 21 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2008.