ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3732/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 24 aprilie 2007 și precizată ulterior, A.M. a chemat în judecată M.I.R.A. și Comisia pentru Manageri Publici, solicitând obligarea acestor autorități publice să efectueze evaluarea performanțelor sale manageriale pentru anul 2006. De asemenea, a cerut obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 6.598,3 ron, reprezentând echivalentul diferențelor salariale corespunzătoare unui salariu mai mare cu 10% față de cel avut în perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 10 mai 2006 a exercitat funcția de manager public asistent la A.N.V., direcția de supraveghere și control vamal, iar ulterior la M.F.P., oficiul de plăți și contractare Phare, astfel cum rezultă din mențiunile operate în carnetul de muncă.

În raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale nr. 473796 din 26 ianuarie 2007, întocmit de superiorul ierarhic a primit calificativul „foarte bine”, iar cu cererea depusă prin poștă la 16 februarie 2007 a solicitat efectuarea evaluării pentru anul 2006, demers rămas însă, fără rezultat, întrucât pârâții au refuzat în mod nejustificat să se conformeze prevederilor art. 14 alin. (3), din O.U.G. nr. 56/2004, aprobată prin Legea nr. 452/2007 și art. 37 din anexa la H.G. nr. 783/2005. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia pentru Managerii Publici a cerut respingerea acțiunii principale ca neîntemeiată. Totodată, în baza art. 60 și următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de chemare în garanție a A.N.V., pentru ca în ipoteza admiterii acțiunii principale, această din urmă autoritate publică să fie obligată la plata sumelor de bani pretinse de reclamant cu titlu de diferențe salariale.

Prin sentința civilă nr. 3F/CA din 21 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea principală în sensul că a obligat pe pârâta secundă să efectueze evaluarea performanțelor manageriale ale reclamantului pentru anul 2006 și să-i plătească suma de 6.598,3 ron, reprezentând echivalentul diferențelor salariale pe perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007, corespunzător unui salariu de bază mai mare cu 10% față de cel avut în perioada 1 ianuarie -12 noiembrie 2007. A respins acțiunea față de pârâtul M.I.R.A. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție. În sfârșit, prin aceeași hotărâre, instanța de fond a obligat pe pârâta secundă să-i plătească reclamantului suma de 804,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că până la data introducerii acțiunii principale, pârâta Comisia pentru Manageri Publici nu și-a îndeplinit obligația legală care îi revine în privința evaluării performanțelor manageriale ale persoanelor care au calitatea de manager public și nici nu i-a comunicat reclamantului A.M. decizia de evaluare pentru anul 2006. Pe de altă parte, întrucât decizia de evaluare pentru anul 2005 a fost comunicată după aproape 10 luni, reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, în loc să beneficieze de sporul de 10% la salariul de bază avut la 1 ianuarie 2007, el nu a încasat sumele de bani cuvenite cu acest titlu și culpa pentru situația creată aparține pârâtei Comisia pentru Managerii Publici căreia potrivit legii îi revine obligația de evaluare a performanțelor manageriale.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Comisia pentru Managerii Publici. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea principală deoarece la data depunerii cererii de evaluare, situația evaluării reclamantului de către superiorul său ierarhic nu era definitivată din punct de vedere legal. Că, în ceea ce o privește, s-a aflat în imposibilitate de a desfășura activitățile specifice procedurii de evaluare și oricum, efectuarea unor asemenea operațiuni nu ar fi avut în condițiile date, un caracter legal. În opinia recurentei, efectuarea evaluării performanțelor manageriale pentru cel de al doilea an de activitate al reclamantului este posibilă doar în raport cu atribuțiile și responsabilitățile sporite ale managerului public promovat în grad profesional.

Recursul este nefondat. Așa cum rezultă din mențiunile făcute în carnetul de muncă anexat în dosar, reclamantul A.M. a avut calitatea de manager public asistent în cadrul A.N.V. în perioada 1 ianuarie 2005 - 10 mai 2006. În perioada 10 mai 2006 - 12 noiembrie 2007 el a activat ca manager asistent în cadrul M.F.P., oficiul de plăți și contractare Phare. Având în vedere că decizia de evaluare a performanțelor manageriale pentru anul 2005 i-a fost comunicată cu întârziere, respectiv la data de 10 iulie 2007 (după sesizarea instanței cu acțiunea de față) de către Comisia pentru Managerii Publici, reclamantul a fost prejudiciat în drepturile sale salariale. Mai precis, A.M.

nu a beneficiat de sporul de 5% (ce i se cuvenea ca urmare a promovării în gradul special) la salariul de bază avut la data de 1 ianuarie 2005. Întrucât s-a dovedit cu probele administrate în cauză, culpa pârâtei secunde pentru emiterea cu întârziere a deciziei de evaluare, precum și refuzul său nejustificat de efectuare a evaluării performanțelor manageriale pentru anul 2006 în mod corect prima instanță a admis acțiunea și a stabilit în sarcina acestei autorități publice, obligația de efectuare a evaluării și de plată a sumei de 6.598,3 ron către reclamant, reprezentând echivalentul diferențelor salariale pe perioada 1 aprilie - 12 noiembrie 2007. Legalitatea și temeinicia soluției recurate se confirmă însă și prin înscrisurile noi depuse în recurs de către intimatul - reclamant A.M.

Este vorba de deciziile nr. 26 din 23 iulie 2008 și respectiv, nr. 27 din 11 august 2008 emise de pârâta Comisia pentru Managerii Publici, cu care se atestă fără echivoc faptul că această autoritate publică a pus în executare sentința pronunțată în privința obligației care îi incumbă conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 56/2004, de a efectua evaluarea performanțelor manageriale ale reclamantului pentru anii de activitate 2006 și 2007. Executarea voluntară a hotărârii judecătorești înainte de soluționarea recursului, face dovada recunoașterii dreptului subiectiv al reclamantului de a cere și obține eliberarea deciziei de evaluare, dar și a justeții măsurilor dispuse de instanță. Ea nu poate înlătura nici consecințele patrimoniale datorate atitudinii culpabile a pârâtei secunde, manifestată prin comunicarea cu întârziere nejustificată a deciziei de evaluare pentru anul 2005 și prin efectuarea acestei operațiuni pentru anul 2006, abia după pronunțarea sentinței.

Ca atare, eronat se susține în recurs că acțiunea principală, sub aspectul ambelor capete de cerere, trebuia respinsă ca prematur formulată. Față de considerentele expuse în cele ce preced și având în vedere inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia pentru Manageri Publici, secretariatul comisiei pentru manageri publici, împotriva sentinței civile nr. 3F/CA din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2008.