ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la 10 iulie 2001, reclamantul B.Ș. a solicitat

anularea Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 emis de Ministerul Finanțelor

Publice și obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului în postul de

director la Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor

aferente și în caz de refuz, obligarea pârâtului la daune cominatorii în sumă

de 500.000 lei pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat

că prin ordinul a cărui anulare o cerere, a fost schimbat nelegal din funcția

de conducere pe care o deține, într-o funcție de execuție, fără să fie

respectate dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 276 din 10 octombrie

2001, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, reținând în

considerentele hotărârii că prin prezentarea la concursul organizat pentru

ocuparea postului de director la Administrația Financiară Alba, pentru care avea doar împuternicire de a funcționa până la

susținerea concursului, se apreciază legale măsurile dispuse de autoritatea

publică.

Recursul declarat de reclamantul B.Ș.

împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 111 din 17 ianuarie 2003, și

cauza a fost trimisă, spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului,

pentru a se verifica dacă Ordinul nr. 953/2001 a fost emis cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

În fond după casare, Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 82 din 26 martie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că ordinul atacat a fost emis în condițiile reorganizării

unităților din subordinea Ministerului Finanțelor Publice, după organizarea

concursului și ca urmare a rezultatului obținut, reclamantul nu a mai fost

numit în funcția de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia.

Totodată, a apreciat că reclamantul

nu avea un drept recunoscut de lege, de a ocupa postul la concurs, ci doar o

vocație la acest post și dreptul de a se prezenta la acel concurs și abia în urma

obținerii celei mai mari medii, reclamantul ar fi avut și dreptul, în sensul

legii de a ocupa postul respectiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, reclamantul B.Ș., criticând sentința instanței de fond, pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în esență că a

fost eliberat abuziv din funcție și că măsura nu a fost determinată de

reorganizarea Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Finanțelor

Publice Alba Iulia, întrucât funcția de director pe care o deținea nu a fost

afectată, păstrându-se și ca titulatură și prin atribuțiile sale de serviciu.

A fost, însă, eliberat din funcție,

iar la o lună și jumătate s-a organizat concursul pentru ocuparea funcției de

director.

A mai arătat că îndrumarea instanței

supreme a fost în sensul de a verifica legalitatea eliberării din funcție, în

raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001,

prin care B.Ș. – director al Administrației Finanțelor Publice a fost eliberat

din funcția publică de director, a fost emis în baza Ordinului ministrului

finanțelor publice nr. 224/2001 și H.G. nr. 18/2001 având în vedere reorganizarea

Ministerului Finanțelor Publice și a unităților subordonate.

Potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 4,

cazurile eliberării din funcție, din motive neimputabile funcționarului public,

sunt următoarele:

- autoritatea sau instituția publică

și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul

public nu este de acord să o urmeze;

- autoritatea sau instituția publică

își reduce personalul, ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea

postului ocupat de funcționarul public;

- ca urmare a admiterii cererii de

reintegrare în funcția publică ocupată de funcționarul public, a unui

funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive

neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de

reintegrare;

- pentru incompetența funcțională în

cazul obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor

profesionale individuale – funcționarul public nu mai îndeplinește condiția

prevăzută de art. 50 lit. g) – starea sănătății fizice sau/și psihice a

funcționarului public constatată prin decizie a organelor competente de

expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îndeplinească atribuțiile

corespunzătoare funcției publice deținute.

Totodată, dispozițiile art. 84 pct. 7

din Legea nr. 188/1999, definesc „reorganizarea activității” în sensul

prezentei legi care constă în mutarea autorității sau a instituției publice în

altă localitate ori, în cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), în modificarea

substanțială a atribuțiilor autorității sau instituției publice, precum și a

structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este

justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de

peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului

respectiv.

Pornind de la această reglementare

și revenind la ordinul contestat și la actele normative care au stat la baza

emiterii lui, Curtea constată că nu ne găsim în situația unei reorganizări, așa

cum este reglementată de lege și că nu sunt incidente nici una din situațiile

prevăzute la art. 84 pct. 4, pentru a fi justificată măsura eliberării din

funcție a directorului B.Ș.

Astfel, cu toate că O.U.G .nr. 2/2001

[art. 4] și H.G. nr. 18/2001 [art. 1],) vorbesc de înființarea Ministerului

Finanțelor Publice [art. 4], prin dispozițiile art. 3 alin. (2) se precizează

că Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește toate atribuțiile și are toate

competențele conferite Ministerului Finanțelor, prin legi sau alte acte

normative în vigoare, motiv pentru care nu se poate contesta că Ministerul

Finanțelor Publice reprezintă succesorul de drept al Ministerului Finanțelor.

De asemenea, reorganizarea dispusă

prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 224 din 28 februarie 2004, în

ceea ce privește Administrația Financiară Alba Iulia nu a avut ca justificare

vreuna din situațiile menționate de art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999.

Administrația Finanțelor Publice

Alba Iulia a preluat în totalitate atribuțiile Administrației Financiare Alba

Iulia, postul de director a fost menținut, desființându-se numai două servicii

ale acestei autorități.

Se constată, deci, că instanța de

fond a făcut aprecierea eronată a probelor dosarului.

Îndrumările instanței supreme au

fost în sensul de a se verifica legalitatea eliberării din funcție, în raport

cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, ceea ce prima instanță nu a realizat.

Aspectul reținut de instanța de

judecată, cu privire la legalitatea sau nelegalitatea concursului pentru

ocuparea funcției de director, nu are nici o relevanță în soluționarea

pricinii. Ceea ce s-a contestat a fost ordinul de eliberare din funcție, iar nu

concursul organizat.

Acțiunea recurentului de desființare

a actului administrativ, a fost generată de încălcarea dreptului său dobândit

deja și actual, de a ocupa în continuare o funcție pe care o ocupa legal

anterior concursului și din care a fost demis.

Pentru aceste motive se reține ca

fiind fondat, recursul declarat de B.Ș., urmând a se admite, a se casa sentința

instanței de fond, cu consecința anulării Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 al

ministrului finanțelor publice, reintegrării în funcția publică deținută

anterior, de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia, cu plata

drepturilor bănești cuvenite până la data reintegrării.

Se respinge capătul de cerere cu

privire la plata daunelor cominatorii, având în vedere dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 29/1990 și condițiile admisibilității unei astfel de cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.Ș.

împotriva sentinței civile nr. 82 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond,

admite acțiunea reclamantului.

Anulează Ordinul nr. 953 din 1 iunie

2001 al ministrului finanțelor publice și dispune reintegrarea reclamantului B.Ș.,

pe funcția publică deținută anterior, de director al Administrației Finanțelor

Publice Alba Iulia.

Obligă pe pârâtul-intimat să

plătească reclamantului, drepturile bănești cuvenite până la data reintegrării,

plus 600.000 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.