ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 10 iulie 2001, reclamantul B.Ș. a solicitat anularea Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 emis de Ministerul Finanțelor Publice și obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantului în postul de director la Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor aferente și în caz de refuz, obligarea pârâtului la daune cominatorii în sumă de 500.000 lei pe zi de întârziere și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui anulare o cerere, a fost schimbat nelegal din funcția de conducere pe care o deține, într-o funcție de execuție, fără să fie respectate dispozițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 276 din 10 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului, reținând în considerentele hotărârii că prin prezentarea la concursul organizat pentru ocuparea postului de director la Administrația Financiară Alba, pentru care avea doar împuternicire de a funcționa până la susținerea concursului, se apreciază legale măsurile dispuse de autoritatea publică. Recursul declarat de reclamantul B.Ș. împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 111 din 17 ianuarie 2003, și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, în vederea suplimentării probatoriului, pentru a se verifica dacă Ordinul nr. 953/2001 a fost emis cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999.

În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 82 din 26 martie 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ordinul atacat a fost emis în condițiile reorganizării unităților din subordinea Ministerului Finanțelor Publice, după organizarea concursului și ca urmare a rezultatului obținut, reclamantul nu a mai fost numit în funcția de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia. Totodată, a apreciat că reclamantul nu avea un drept recunoscut de lege, de a ocupa postul la concurs, ci doar o vocație la acest post și dreptul de a se prezenta la acel concurs și abia în urma obținerii celei mai mari medii, reclamantul ar fi avut și dreptul, în sensul legii de a ocupa postul respectiv.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul B.Ș., criticând sentința instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că a fost eliberat abuziv din funcție și că măsura nu a fost determinată de reorganizarea Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia, întrucât funcția de director pe care o deținea nu a fost afectată, păstrându-se și ca titulatură și prin atribuțiile sale de serviciu. A fost, însă, eliberat din funcție, iar la o lună și jumătate s-a organizat concursul pentru ocuparea funcției de director. A mai arătat că îndrumarea instanței supreme a fost în sensul de a verifica legalitatea eliberării din funcție, în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001, prin care B.Ș. – director al Administrației Finanțelor Publice a fost eliberat din funcția publică de director, a fost emis în baza Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 224/2001 și H.G. nr. 18/2001 având în vedere reorganizarea Ministerului Finanțelor Publice și a unităților subordonate.

Potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 4, cazurile eliberării din funcție, din motive neimputabile funcționarului public, sunt următoarele: - autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze; - autoritatea sau instituția publică își reduce personalul, ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; - ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de funcționarul public, a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de reintegrare; - pentru incompetența funcțională în cazul obținerii calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea performanțelor profesionale individuale – funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută de art. 50 lit. g) – starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute.

Totodată, dispozițiile art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999, definesc „reorganizarea activității” în sensul prezentei legi care constă în mutarea autorității sau a instituției publice în altă localitate ori, în cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), în modificarea substanțială a atribuțiilor autorității sau instituției publice, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv. Pornind de la această reglementare și revenind la ordinul contestat și la actele normative care au stat la baza emiterii lui, Curtea constată că nu ne găsim în situația unei reorganizări, așa cum este reglementată de lege și că nu sunt incidente nici una din situațiile prevăzute la art. 84 pct. 4, pentru a fi justificată măsura eliberării din funcție a directorului B.Ș.

Astfel, cu toate că O.U.G .nr. 2/2001 [art. 4] și H.G. nr. 18/2001 [art. 1],) vorbesc de înființarea Ministerului Finanțelor Publice [art. 4], prin dispozițiile art. 3 alin. (2) se precizează că Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește toate atribuțiile și are toate competențele conferite Ministerului Finanțelor, prin legi sau alte acte normative în vigoare, motiv pentru care nu se poate contesta că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă succesorul de drept al Ministerului Finanțelor. De asemenea, reorganizarea dispusă prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 224 din 28 februarie 2004, în ceea ce privește Administrația Financiară Alba Iulia nu a avut ca justificare vreuna din situațiile menționate de art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999.

Administrația Finanțelor Publice Alba Iulia a preluat în totalitate atribuțiile Administrației Financiare Alba Iulia, postul de director a fost menținut, desființându-se numai două servicii ale acestei autorități. Se constată, deci, că instanța de fond a făcut aprecierea eronată a probelor dosarului. Îndrumările instanței supreme au fost în sensul de a se verifica legalitatea eliberării din funcție, în raport cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, ceea ce prima instanță nu a realizat. Aspectul reținut de instanța de judecată, cu privire la legalitatea sau nelegalitatea concursului pentru ocuparea funcției de director, nu are nici o relevanță în soluționarea pricinii. Ceea ce s-a contestat a fost ordinul de eliberare din funcție, iar nu concursul organizat.

Acțiunea recurentului de desființare a actului administrativ, a fost generată de încălcarea dreptului său dobândit deja și actual, de a ocupa în continuare o funcție pe care o ocupa legal anterior concursului și din care a fost demis. Pentru aceste motive se reține ca fiind fondat, recursul declarat de B.Ș., urmând a se admite, a se casa sentința instanței de fond, cu consecința anulării Ordinului nr. 953 din 1 iunie 2001 al ministrului finanțelor publice, reintegrării în funcția publică deținută anterior, de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia, cu plata drepturilor bănești cuvenite până la data reintegrării. Se respinge capătul de cerere cu privire la plata daunelor cominatorii, având în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 și condițiile admisibilității unei astfel de cereri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.Ș. împotriva sentinței civile nr. 82 din 26 martie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea reclamantului. Anulează Ordinul nr. 953 din 1 iunie 2001 al ministrului finanțelor publice și dispune reintegrarea reclamantului B.Ș., pe funcția publică deținută anterior, de director al Administrației Finanțelor Publice Alba Iulia. Obligă pe pârâtul-intimat să plătească reclamantului, drepturile bănești cuvenite până la data reintegrării, plus 600.000 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.