ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de S.C. „M.I.” SRL  împotriva sentinței civile

nr.346 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și

de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „M.I.” SRL reprezentată

de avocatul V.H.; intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

consilierul juridic V.C.S. A lipsit Garda Financiară – Secția Sibiu.

Procedura

completă.

Reprezentantul

recurentei-reclamante a susținut și dezvoltat motivele de recurs, arătând că

instanța de fond nu a luat în considerare cererea reclamantei de amânare a

judecării cauzei pentru angajarea unui apărător și nici nu s-a pronunțat asupra

acestei cereri în cuprinsul sentinței atacate, fiindu-i încălcat dreptul

constituțional la apărare. Pe fondul cauzei, a pus concluzii de admitere a

recursului, casarea sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii, a

anulării actelor administrative atacate și a exonerării reclamantei de plata

sumei consemnată în actul de control.

Reprezentanta

Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de menținere a sentinței

instanței de fond, ca legală și temeinică.

Procurorul

a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât a fost încălcat

dreptul la apărare al reclamantei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 14 noiembrie 2001, reclamanta S.C. „M.I.l” SRL   a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară

Secția Sibiu, solicitând anularea deciziei nr.1457/ 27.09.2001 și a pct.4 cap.3

din procesul verbal din 6.06.2001, prin care s-a dispus obligarea societății la

plata sumei de 540.446.937 lei cu titlu de taxă pe valoarea adăugată.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele financiare au interpretat

în mod restrictiv prevederile art.17 lit.B din O.U.G. nr.17/2000 și ale

Hotărârii Guvernului nr.401/2000, referitor la cota zero TVA pentru exportul de

bunuri, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare

autorizate de B.N.R.

Reclamanta

a făcut dovada îndeplinirii acestei cerințe, împrejurarea că sumele respective

au fost încasate cu depășirea termenelor menționate în DIV nejustificând

pierderea facilității cotei zero la TVA.

Prin

sentința civilă nr.346 din 12 decembrie 2001, Curtea de Apel Alba-Iulia Secția

comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că  reclamanta a încălcat

prevederile art.17 lit.B din OUG nr.17/2000 și pct.9.3 din H.G. nr.401/2000.

Astfel,

în perioada februarie – aprilie 2001, reclamanta a efectuat în nume propriu cu

cota zero TVA exporturi în valoare totală de 2.897.089.132 lei, neîncasând

conform termenelor stipulate în declarațiile de încasare valutară

contravaloarea bunurilor.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta SC „M.I.” SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a arătat că instanța a judecat litigiul la primul termen, fără a lua

în considerare cererea societății de amânare pentru lipsă de apărare și fără a

fi dispus comunicarea întâmpinării depusă în ședință de reprezentanții

pârâților, încălcând în acest mod dreptul constituțional al părții la apărare.

Pe

fondul cauzei, reclamanta a învederat că se încadrează în prevederile art.17

lit.B din O.U.G. nr.17/2000, având dreptul să beneficieze de cota zero la TVA,

din actele prezentate rezultând că facturile externe emise se încasează la

Alpha Bank Sibiu, o bancă autorizată de Banca Națională a României.

Examinând

cauza în raport de motivele inovate și având în vedere prevederile art.304 și

304

1

Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este

fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Susținerea

reclamantei în sensul că instanța a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea

dreptului la apărare al societății este întemeiată.

Astfel,

la data de 11 decembrie 2002, reclamanta a trimis prin poștă o cerere prin care

a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui

apărător, la care a atașat și taxele de timbru datorate.

Deși

din practicaua sentinței rezultă că instanța a avut în vedere timbrarea

acțiunii, nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare și, primind întâmpinarea

depusă în ședință de reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, nu a

dispus comunicarea către reclamantă, pentru  a-și formula apărarea și în raport

de susținerile din întâmpinare.

În

consecință, având în vedere încălcarea prevederilor art.156 Cod procedură

civilă, Curtea va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Referitor

la criticile privind fondul cauzei, invocate în motivele de recurs, Curtea nu

le va analiza, având în vedere soluția dată căii de atac exercitată de

reclamantă, susținerile respective urmând a fi avute în vedere la rejudecare de

către instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.C. „M.I.” SRL, județul Sibiu împotriva sentinței civile

nr.346 din 12 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.