ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile

nr.856 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios

administrativ.

La apelul nominal s-au

prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

consilierul juridic și intimata-reclamantă S.C. „A E & TA.B.” reprezentată

de avocat.

Procedura completă.

Consilierul juridic a

solicitat admiterea recursului, cu referire la motivele scrise depuse la dosar.

Avocatul a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

Procurorul a pus concluzii

de respingere a recursului.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

6.06.2002, reclamanta S.C. AE&TA.B. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice solicitând anularea deciziei emise de acesta cu nr.304/

13.05.2002 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate

împotriva procesului-verbal de control din 18.03.2002 întocmit de Garda

Financiară.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că în mod greșit  s-a dispus suspendarea judecății în

temeiul dispozițiilor art.10 din O.G. nr.13/2001, simpla sesizare a organelor

de urmărire penală nefiind suficientă pentru a dovedi existența unor indicii

hotărâtoare pentru soluționarea cauzei, privind săvârșirea unor infracțiuni.

Prin sentința civilă

nr.856/ 26.09.2002, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat

decizia nr.304/2002, obligând Ministerul Finanțelor să soluționeze contestația

reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Ministerul Finanțelor, care a susținut în esență că actul din

care rezultă cu evidență indiciile săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art.12 și 13 din Legea nr.87/1994, este doar procesul-verbal de control

încheiat de Garda Financiară.

Recursul nu este fondat.

În urma controlului

întreprins de Garda Financiară, prin procesul-verbal din 18.03.2002 s-a reținut

în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 7.372.275 lei, impozit pe

veniturile obținute în România de persoane juridice nerezidente plus majorările

de întârziere aferente și penalitățile de 0,5 și 10%, calculate conform O.G.

nr. 26/2001.

Ministerul Finanțelor

investit cu soluționarea contestației împotriva acestui act de control, în

temeiul dispozițiilor art.10 din O.G. nr.13/2001 a dispus suspendarea judecății

– reținând pentru aceasta sesizarea adresată de Garda Financiară

Inspectoratului General de Poliție – Direcția Poliției Economice Financiare în

vederea începerii cercetării privind existența sau inexistența elementelor

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.12 și 13 din Legea nr.87/1994.

Această decizie este

nelegală și netemeinică și în mod corect a fost anulată de către instanța de

fond.

În conformitate cu

dispozițiile O.G. nr.13/2001: „organul de soluționare a contestației poate

suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când există

indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura

administrativă”.

Astfel fiind, simplul fapt

al sesizării organului de urmărire penală nu înseamnă și dovedirea existenței

acelor indicii de săvârșirea unor infracțiuni, determinante în soluționarea

cauzei, cu atât mai mult cu cât nu există nici o confirmare din partea

acestora, în sensul că s-ar fi început urmărirea penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.856 din 26

septembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 aprilie 2003.