ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 26 ianuarie 2004, sub nr. x, în urma declinării de competență prin sentința nr. 579 din 7 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr. x, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului - Serviciul Național de Evaluare și Examinare București, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se recunoască dreptul său, constând în recunoașterea corectitudinii răspunsului dat de reclamantă la itemul nr. 3 din grila de examen la disciplina Limba și Literatura Română în cadrul concursului de ocupare a catedrelor vacante din învățământul preuniversitar organizat- la data de 16 iulie 2003 și, pe cale de consecință, ocuparea unei catedre vacante în orașul Craiova la disciplina Limba și Literatura Română.

Prin sentința civilă nr. 265 din 11 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de reclamantă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel Craiova la data de 31 mai 2017 și a fost înregistrat sub nr. x

La termenul de judecată din 24 noiembrie 2017, reclamanta A. a depus la dosar o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat: admiterea contestației formulate în cadrul Concursului de Ocupare a Catedrelor Vacante din învățământul Preuniversitar 16-17 iulie 2003 - Profesor I și Profesor II, proba de concurs Limba și literatura română, varianta 1 de concurs; anularea, în parte, a Răspunsului nr. x emis de pârâtul M.E.C.T. (actualmente M.E.N.C.Ș.) - Serviciul Național de Evaluare și Examinare, în sensul anulării paragrafului 5 ("Limba română: Contestațiile nu se justifică. Grila este corectă"); obligarea acestui pârât să emită o nouă decizie prin care să valideze ca răspuns corect și varianta d) a itemului 3 din grila de concurs din cadrul Concursului de Ocupare a Catedrelor Vacante din învățământul Preuniversitar 16-17 iulie 2003 - Profesor I și Profesor II, proba de concurs Limba și literatura română, varianta 1 de concurs; obligarea pârâților Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului (actualmente Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) - Serviciul Național de Evaluare și Examinare și Inspectoratul Școlar Județean Dolj să acorde lucrării sale punctajul aferent cu luarea în considerare ca și răspuns corect și itemul 3 din varianta 1 a grilei de concurs; obligarea pârâților M.E.C.T. (actualmente M.E.N.C.Ș.) - Serviciul Național de Evaluare și Examinare și Inspectoratul Școlar Județean Dolj să reevalueze fișa sa de opțiuni cu luarea în considerare a noului său punctaj stabilit în urma admiterii contestației și recalculării notei; obligarea pârâților să-i acorde unul din posturile didactice pentru care a optat în fișa de opțiuni și pe care l-ar fi primit la data respectivă dacă i-ar fi admis contestația; obligarea pârâților să-i achite contravaloarea salariilor din perioada 01.10.2010 până în prezent, reprezentând beneficiul nerealizat de către reclamantă ca urmare a demisiei din învățământ; obligarea pârâților să-i plătească suma de 10.000 Euro cu titlu de daune morale; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din 8 decembrie 2017, în raport de obiectul acțiunii în contencios administrativ, dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, față de motivele invocate în cerere, instanța a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind recunoașterea corectitudinii răspunsului dat la itemul nr. 3, ocuparea unei catedre vacante, admiterea contestației, obligarea pârâților la emiterea unei decizii de validare ca răspuns corect și a variantei d) a itemului 3 din grila de concurs.

Prin sentința nr. 687 din 15 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - Centrul Național de Evaluare și Examinare (fost M.E.C.T. - Serviciul Național de Evaluare și Examinare) și Inspectoratul Școlar Județean Dolj, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește situația de fapt, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 16 iulie 2003, reclamanta A. a susținut examenul de Limba și Literatura Română în cadrul concursului de ocupare a catedrelor vacante din învățământul preuniversitar (16 - 17 iulie 2003 Profesor I și Profesor II), la care a obținut nota 8,40.

La data de 18 iulie 2003, reclamanta a depus în termen o contestație în care semnala o inadvertență în sensul că un item din grila de concurs pentru disciplina Limba și Literatura Română avea două răspunsuri corecte.

Serviciul Național de Evaluare și Examinare (actualmente Centrul Național de Evaluare și Examinare) a analizat contestațiile depuse la toate disciplinele, în urma examenului de titularizare 16-17 iulie 2013 județul Dolj. Cu adresa nr. x/2003 a comunicat rezultatele acestora, unde, cu privire la disciplina Limba și Literatura Română s-a consemnat "Contestațiile nu se justifică. Grila este corectă". Modul de soluționare al contestației a fost adus la cunoștința reclamantei prin adresa nr. x/2003 emisă de Inspectoratul Școlar Județean Dolj . Ulterior, nemulțumită fiind de răspunsul primit la contestație, reclamanta s-a adresat printr-un memoriu și Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, care, de asemenea, i-a dat un răspuns nefavorabil, astfel cum rezultă din cuprinsul adresei nr. x/2003 .

În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată din oficiu, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept pretins și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat.

Astfel, a reținut instanța că, prin cererea inițială, reclamanta a solicitat recunoașterea corectitudinii răspunsului dat de aceasta la un item din grila de examen pentru disciplina limba și literatura română din cadrul concursului la care a participat, iar prin cererea precizatoare depusă ulterior, reclamanta a solicitat între altele și anularea adresei nr. x/2003 emisă de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, respectiv paragraful 5 privind răspunsul la contestația depusă la disciplina limba română.

Având în vedere precizarea formulată, față de faptul că s-a solicitat anularea parțială a actului administrativ reprezentat de adresa nr. x/2003 emisă de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, iar celelalte capete de cerere decurg din acesta, prima instanță a respins excepția inadmisibilității invocată din oficiu.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în speță, reclamanta critică modalitatea de soluționare a contestației formulate, în sensul că un item din grila de concurs pentru disciplina limba și literatura română ar avea două răspunsuri corecte.

În raport de pretenția dedusă judecății de către reclamantă, prima instanță a reținut că relevantă pentru soluționarea cauzei este Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea Constituțională, în considerentele căreia s-a reținut că posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat- examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestații de a se pronunța asupra acestor cereri. Dispozițiile menționate din Constituție sunt însă aplicabile în ceea ce privește legalitatea procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv.

Cu aceeași ocazie, instanța de contencios constituțional a constatat că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții contra Belgiei, și prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan contra Franței, a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Instanța de fond a reținut că instanțele judecătorești nu pot cenzura modul în care Comisiile de concurs, respectiv Comisiile de soluționare a contestațiilor, au evaluat candidații care au susținut un examen/concurs, instanțele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competența exclusivă de a evalua cunoștințele necesare pentru promovarea concursului.

Controlul judecătoresc este limitat la problemele ce țin de legalitatea desfășurării concursului, ceea ce determină imposibilitatea instanței de judecată de a face aprecieri asupra modului în care a fost soluționată contestația formulată de către reclamantă.

De asemenea, instanța de judecată analizează legalitatea procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv, aspect care nu a fost criticat în speță.

Prin urmare, constatându-se că nu se impune anularea adresei nr. x/2003 emisă de Serviciul Național de Evaluare și Examinare, pe cale de consecință, s-a reținut că și celelalte capete de cerere sunt neîntemeiate.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990, prima instanță a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2. a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 299-315 din C. proc. civ. din 1865, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată nu este motivată, întrucât respingând acțiunea cu o motivare de genul "instanțele judecătorești nu pot cenzura modul în care Comisiile de concurs, respectiv Comisiile de soluționare a contestațiilor, au evaluat candidații care au susținut un examen/concurs, instanțele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competența exclusivă de a evalua cunoștințele necesare pentru promovarea concursului", practic, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, deși, în speță, a solicitat anularea unui act administrativ care nu este exclus controlului judecătoresc.

Actul administrativ contestat în cauză (adresa M.E.N.C.Ș.-S.N.E.E. nr. 265/19.07.2003) este emis de o autoritate publică și nu face parte din categoria actelor excluse de la controlul judecătoresc, iar instanța trebuia să procedeze la analiza legalității sale, în raport de motivele de nelegalitate pe care reclamanta le-a invocat în cuprinsul cererii deduse judecății.

De asemenea, sentința recurată este nelegală, instanța fondului pronunțând o soluție cu încălcarea art. 52 alin. (1), art. 126 alin. (1) și (6) din Constituția României din 2003, dar și a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din C. proc. civ. din 2013, care prevăd în mod expres faptul că judecătorii au îndatorirea să primească și să soluționeze orice cerere de competența instanțelor judecătorești, potrivit legii.

În fine, referindu-se la fondul cererii sale, recurenta-reclamantă susține că Ministerul nu contestă că personajele ar face parte din opera Mara, dar invocă faptul că acestea trebuiau alese după un anumit criteriu care, în opinia sa, nu era precizat în conținutul itemului contestat. Or, dacă Ministerul ar fi avut în vedere alegerea personajelor în funcție de anumite criterii, ar fi trebuit să menționeze expres acest lucru în conținutul enunțului.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale - Centrul Național de Evaluare și Examinare a depus întâmpinare, prin serviciul registratură, la data de 28 martie 2018, după închiderea dezbaterilor ședinței de judecată, motiv pentru care apărările formulate de pârât nu vor face obiectul analizei instanței de control judiciar.

Legal citat, intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean Dolj nu a depus la dosar întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, în raport cu data sesizării instanței de judecată cu prezentul litigiu (10.09.2003, data înregistrării inițiale a dosarului nr. x pe rolul Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ), anterior datei de 15 februarie 2013 când au intrat în vigoare dispozițiile C. proc. civ., republicat. Prin urmare, calea de atac se supune prevederilor C. proc. civ. de la 1865, iar instanța de control judiciar va proceda la analiza sentinței atacate din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile C. proc. civ., citate anterior.

Criticile formulate prin memoriul recurs se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., încadrare care, deși nu a fost efectuată de către recurentă, poate fi făcută de către instanța de recurs în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Din parcurgerea considerentelor hotărârii atacate rezultă că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susținerilor formulate de părți pe parcursul procesului, și a înlăturat, argumentat, motivele aduse de către reclamantă în susținerea temeiniciei cererii de chemare în judecată, criticile recurentei reflectând, în fapt, dezacordul acesteia în privința argumentelor care au stat la baza soluției de respingere a cererii deduse judecății, fără a susține însă motivul de recurs invocat.

În contextul arătat, faptul că recurenta-reclamantă nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe, nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Examinând sentința recurată, prin raportare la criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, de asemenea.

Prin acțiunea dedusă judecății a fost supus controlului judiciar modul de rezolvare a contestației la barem formulată la disciplina limba și literatura română de către candidata A. la concursul de ocupare a catedrelor vacante din învățământul preuniversitar organizat- la data de 16-17 iulie 2003.

Contestația formulată vizează corectitudinea răspunsului la itemul 3 din grila de concurs, iar agumentele invocate în susținerea contestației au la bază o presupusă inadvertență, în sensul că itemul ar conține, în opinia reclamantei, două răspunsuri corecte. O astfel de împrejurare se circumscrie unei veritabile contestații la barem.

După analiza contestațiilor depuse în urma examenului de titularizare, Serviciul Național de Evaluare și Examinare (în prezent Centrul Național de Evaluare și Examinare), prin adresa nr. x/2003, a comunicat Inspectoratului Școlar Județean Dolj că, la proba de limba și literatura română a concursului de ocupare a catedrelor vacante din învățământul preuniversitar toți itemii din grilă au răspunsuri corecte, astfel încât "Contestațiile nu se justifică. Grila este corectă".

Ulterior analizării memoriului depus de reclamanta A. la Ministerul Educației Cercetării și Tineretului, Serviciul Național de Evaluare și Examinare (în prezent Centrul Național de Evaluare și Examinare) a comunicat acesteia, prin adresa nr. x/2003, că itemul 3 are ca răspuns corect doar varianta b), în conformitate cu bibliografia recomandată în programa de concurs.

Instanța de control constată că nemulțumirea recurentei-reclamante vizează practic modul de soluționare a contestației la barem formulate la disciplina limba și literatura română. Nu se susține de către recurentă faptul că a fost încălcată vreo prevedere regulamentară de concurs, respectiv nu se contestă legalitatea desfășurării concursului.

În concret, prin demersul judiciar inițiat, recurenta-reclamantă urmărește ca instanța de contencios să tranșeze litigiul în favoarea sa, anume să constate că răspunsul corect la itemul 3 din grila de concurs este cel propus de aceasta, apreciind că pârâții, prin refuzul recunoașterii împrejurării că itemul are două răspunsuri corecte, în loc de unul singur cum se menționa la începutul grilei de examen, îi încalcă drepturile legale și îi aduce prejudicii morale și materiale.

Or, în cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită, instanța de contencios administrativ nu poate verifica decât respectarea prevederilor legale referitoare la procedura de concurs și la atribuțiile comisiilor de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor, iar nu aspecte privind conținutul subiectelor de concurs și al baremelor de notare, punctajele acordate candidaților și soluțiile date contestațiilor la barem sau la punctaj.

Dacă s-ar accepta raționamentul recurentei-reclamante, respectiv să i se permită instanței de judecată posibilitatea reexaminării contestației la baremul de notare sau la punctaj, s-ar crea posibilitatea formulării unei noi căi de atac, contestație la contestație, ceea ce contravine normelor legale.

Chiar dacă reclamanta s-a adresat printr-un memoriu și Ministerului Educației Cercetării și Tineretului, în legătură cu aspectul soluționării nefavorabile a contestației sale de către Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Înalta Curte reține că, nici acest minister, nici instanța de judecată, nu pot cenzura activitatea Comisiei de soluționare a contestațiilor la barem și la punctaj și pe cale de consecință, nici modalitatea de elaborare a subiectelor ori de punctare a răspunsurilor corecte.

Aspectele legate de conținutul subiectelor de concurs, baremele de notare ori calificativele acordate nu pot face obiect al controlului instanței de contencios administrativ, ținând de marja de apreciere a autorității publice.

Altfel spus, prima instanță a constatat, în mod just, că instanțele judecătorești nu pot cenzura modul în care comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluționare a contestațiilor, au evaluat candidații care au susținut un examen/concurs, instanțele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competența exclusivă de a evalua cunoștințele necesare pentru promovarea concursului.

Abilitatea instanței constă numai în verificarea legalității actului administrativ atacat, prin raportare la normele legale sau regulamentare incidente.

Raționamentul expus de prima instanță urmează a fi validat de instanța de control judiciar, întrucât în cauză nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepăratat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, iar o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

În plus, așa cum Înalta Curte a arătat în mod constant, este de principiu faptul că instanța de judecată nu se poate substitui unei comisii de examen sau de concurs în dreptul său de apreciere consacrat prin lege sau regulament, neputând proceda la acordarea unui alt punctaj decât cel stabilit de comisia de concurs (în speță, de Serviciul Național de Evaluare și Examinare).

Pentru motivele arătate, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 687 din 15 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.