ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 289 din 19 octombrie

2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației

și Cercetării, Inspectoratul Județean Dolj și Școala „G.Ț.” Craiova, ca nefondată.

În motivarea sentinței

se reține că reclamanta a solicitat anularea actului din 30 septembrie 2005 emis

de Ministerul Educației și Cercetării, precum și recunoașterea dreptului de a i

se prelungi activitatea didactică la Școala „G.Ț.” Craiova.

În fapt, instanța de fond

a stabilit că reclamanta a funcționat ca profesor la Școala „G.Ț.” din Craiova și

a solicitat să i se prelungească activitatea de profesor în cadrul unității școlare

respective. Consiliul Profesoral a aprobat în principiu prelungirea activității,

dar a precizat că în cursul anului școlar 2005–2006 în școală nu există catedre

sau ore disponibile de limba română și limba engleză, sens în care s-a emis adresa

nr. AA/2005.

S-a mai stabilit că prin

adresa nr. BB/2005 Ministerul Educației și Cercetării a comunicat reclamantei că

nu i se poate aproba prelungirea activității la Școala Generală „G.Ț.”, întrucât

nu există orele necesare, dar că există posibilitatea de acordare a unor ore disponibile,

în regim de plată cu ora, la alte unități școlare; acest răspuns a fost contestat

de reclamantă.

În drept, s-a reținut

că nu există o obligație legală a pârâților de a aproba prelungirea activității

reclamantei la Școala „G.Ț.” Craiova după împlinirea vârstei de pensionare, astfel

că nefiind întrunită una din condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004,

respectiv încălcarea unui drept prevăzut de lege, acțiunea a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta P.V., susținând că hotărârea atacată este netemeinică

și nelegală, deoarece instanța de fond nu a analizat toate actele administrative

a căror nulitate a fost invocată prin acțiune, menționând în acest sens adresa

nr. AA din 9 februarie 2005 emisă de Școala „G.Ț.” Craiova, adresa din 17 februarie

2005 emisă de Inspectoratul Județean Dolj și adresa nr. BB din 30 septembrie 2005

emisă de Ministerul Educației și Cercetării; ca o consecință a anulării acestor

acte, instanța de fond ar fi trebuit să dispună aprobarea prelungirii activității

sale didactice, în baza art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

precum și art. 78 din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, deoarece Inspectoratul

Școlar Județean Dolj, în calitate de angajator, nu a emis până în prezent o decizie

de încetare a contractului de muncă.

Recurenta precizează că

adresa nr. AA din 9 februarie 2005 emisă de Școala „G.Ț.” Craiova cuprinde mențiunea

nelegală făcută de managerul școlii, în sensul că „în școală nu există catedră sau

ore disponibile de limba română și limba engleză, iar în această situație își poate

desfășura activitatea în altă unitate școlară”. Această mențiune contravine

art. 128 din Legea nr. 128/1997, potrivit căruia prelungirea activității se face

numai în unitatea școlară unde cadrul didactic este titular.

Recurenta mai arată, în

acest sens, că s-a depus la dosar Situația repartizării cadrelor titulare din Școala

„G.Ț.”, în anul școlar 2005–2006, din care rezultă că există o normă didactică de

limba română – franceză de 16 ore, care s-au dat la plata cu ora, peste norma didactică

completă cadrelor didactice G.L. și P.E.

Referitor la adresa din

17 februarie 2005 a Inspectoratul Școlar Județean Dolj se arată că Ordinul Ministerului

Educației și Cercetării nr. 5161/2004 nu se referă la Mișcarea personalului didactic

din învățământul preuniversitar și încalcă dispozițiile art. 13 din Legea nr. 128/1997

alin. (4), lit. a), b) și c), care stabilește ordinea restrângerii de activitate

în cadrul unei unități de învățământ.

În privința adresei din

30 septembrie 2005 emisă de Ministerul Educației și Cercetării, se susține că acesta

este lovită de nulitate deoarece a fost expediată cu mult după împlinirea termenului

de 30 de zile de la data audienței avută de reclamantă la minister, respectiv 31

august 2005, fiind astfel încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. e) și g) și

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată

că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 128 din

Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic „Personalul didactic din

învățământul preuniversitar de stat, cu grad didactic I (...) poate fi menținut

ca titular în funcția didactică până la 3 ani peste vârsta de pensionare la cerere,

cu avizul consiliului profesoral al unității de învățământ, exprimat în urma votului

nominal deschis și cu aprobarea anuală a inspectoratului școlar”.

În speță, instanța de

fond a reținut în mod corect faptul că actul Ministerul Educației și Cercetării

nr. BB/2005 este contestat de reclamantă împreună cu celelalte răspunsuri formulate

de către școală și Inspectoratul Școlar Județean Dolj.

Instanța de fond a analizat

legalitatea tuturor actelor a căror anulare s-a solicitat, stabilind, în esență,

că reclamanta nu deține aprobarea pentru continuarea activității din partea Consiliului

Profesoral al Școlii Generale „G.Ț.”, în școala respectivă, astfel cum prevede legea.

În sprijinul acestei concluzii

sunt și precizările din adresa nr. BB/2005 emisă de Ministerul Educației și

Cercetării, în sensul că la nivelul unității de învățământ, pentru anul școlar 2005–2006

nu s-a mai putut constitui o catedră în specialitatea reclamantei-recurente, iar

schema de încadrare prezentată de aceasta nu a putut fi luată în considerare, deoarece

în urma reorganizării rețelei școlare, Școala Generală nr. X Craiova a devenit structură

a Școlii Generale „G.Ț.”, iar încadrarea s-a realizat pentru întreg personalul didactic

al celor două școli.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a

fi respins ca nefondat, soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantei

fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

P.V. împotriva sentinței civile nr. 289 din 19 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 mai 2008.