ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3420/2018

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2015 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Institutul Limbii Romane și Ministerul Educației Naționale(Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pe calea procedurii ordonanței președințiale anularea rezultatul examenului organizat la 03.09.2015 la Ambasada României din Madrid de către Institutul Limbii Române și să se constatate că s-a încadrat în cerințele stabilite prin metodologia organizării concursului ce se regăsește în secțiunea a 2-a a Ordinului nr. 3.823/2013 pentru aprobarea Metodologiei Proiectului Ministerului Educației Naționale privind predarea cursului de Limbă, cultură și civilizație românească unități de învățământ din state membre ale Uniunii Europene. Cauza a fost declinată, prin Sentința nr. 2.445 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, în favoarea Curții de apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 158 din 1 aprilie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Institutul Limbii Române și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că prin cererea astfel cum a fost precizată s-a solicitat anularea rezultatelor examenului organizat la 03.09.2015 la Ambasada României din Madrid de către Institutul Limbii Române și să se constate încadrarea în cerințele stabilite prin metodologia organizării concursului ce se regăsește în secțiunea a 2-a a Ordinului nr. 3.823/2013 al Ministerului Educației Naționale privind predarea cursului de Limbă, cultură și civilizație românească în unități de învățământ din state membre ale Uniunii Europene. Recurenta arată că instanța de fond a respins acțiunea, cu motivarea că la art. 20 alin. (1) din anexa la OMEN nr. 3.823/2013 se prevede că la proba de interviu nu se admit contestații, hotărârea comisiei de examen fiind definitivă, eventualele contestații putând fi formulate doar la proba scrisă, în conformitate cu prevederile alin. (3). De asemenea, hotărârea pronunțată este nelegală, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum și prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Practic, prin soluția pronunțată, Curtea de Apel Craiova a refuzat să soluționeze cererea, situație în care este incidență instituția denegării de dreptate, așa cum este în prezent amendată la nivel de principiu fundamental al procesului civil de art. 5 C. proc. civ. Recurenta mai arată că a fost încălcat și dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, însăși Constituția României consacră, în art. 21, principiul accesului liber la justiție potrivit căreia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poale îngrădi exercitarea acestui drept."

Apărările formulate în cauză Intimatul Institutul Limbii Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a participat la concursul organizat de pârâtul Institutul Limbii Romane pentru selecția personalului care să predea cursuri de limbă, cultură și civilizație românească în unități de învățământ din Spania în anul școlar 2014 - 2015. Calendarul concursului, pentru Spania, a fost următorul: 03.08 - 10.08.2015 - depunerea dosarelor de candidatură, 17.08 - 18.08.2015 - evaluarea dosarelor, 19.08. - 20.08.2015 - contestarea rezultatului evaluării dosarelor de candidatură, 02.09.2015 - proba scrisă, 02.09.2015 - contestarea probei scrise, 03.09.2015 - proba de interviu. Reclamanta a fost admisă la proba scrisă, fiind respinsă la proba interviului, organizat la data de 03.09.2015, unde a obținut 12 puncte. Organizarea concursului de selecție a fost făcută în conformitate cu prevederile OMEN nr. 3.823/2013 și H.G. nr. 454/2008, iar potrivit art. 19 din anexa la OMEN nr. 3.823/2013, probele cuprinse în interviu: - cunoașterea conținutului proiectului și a programei cursului LCCR - maximum 15 puncte, - prezentarea în fața comisiei a unui proiect cu tema "Promovarea limbii, culturii și civilizației romanești în țările Uniunii Europene" sau a unui proiect personal de deschidere interculturală pentru unități școlare din țara pentru care candidează, tehnoredactat pe cel mult două pagini - maximum 10 puncte. De asemenea, la alin. (2) - (3) ale aceluiași articol se arată că punctajul maxim pentru interviu este de 25 de puncte, parte a punctajului final, iar punctajul minim necesar pentru promovare la interviu este de 15 puncte. Potrivit art. 20 alin. (1), la proba de interviu nu se admit contestații, hotărârea comisiei fiind definitivă, eventuale contestații putând fi formulate doar la proba scrisă, în conformitate cu prevederile alin. (3). Înalta Curte constată că nu a existat un barem de evaluare a candidatului la interviu, acesta reprezentând o verificare a aptitudinilor în ceea ce privește compatibilitatea cu exigențele postului, membrii comisiei având această atribuție de a aprecia și a-și forma o convingere în acest sens și dispunând de o marjă de apreciere în exercitarea puterii lor discreționare. Recurenta își motivează cererea invocând pretinsul refuz de soluționare a cererii din partea instanței de fond și pe încălcarea dreptului la un proces echitabil. Faptul că cererea recurentei nu a fost soluționată în modalitatea pretinsă de aceasta, respectiv de a-i fi acceptată, nu reprezintă un refuz al instanței de soluționare a cererii. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". Din interpretarea prevederilor legale citate, rezultă că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit, impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Buzescu c. României, hotărârea din 24 mai 2005, par. 96). Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea în anulare a concursului motivat pe faptul că reclamanta nu a obținut punctajului minim necesar pentru promovare la interviu, iar recurenta-reclamantă nu a invocat motive de nelegalitate a concursului sau a Ordinului MEN nr. 3.823/2013, astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte constată că recurenta-reclamanta nu identifică în concret prin ce i-a fost îngrădit accesul liber la justiție. Accesul liber la justiție nu este obstrucționat prin reglementarea inadmisibilității contestației la proba de interviu, una din probele de concurs. În legătură cu aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că "dreptul la acces la o instanță nu este absolut, statul bucurându-se de o anumită marjă de apreciere, astfel încât limitele aduse să nu atingă acest drept în însăși substanța sa, să urmărească un scop legitim și să păstreze un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scop". În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece recurenta critică hotărârea instanței de fond, sub aspectul încălcării unei norme de procedură, fără însă a preciza în ce constă aceasta. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.