ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 126/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale, obligarea acestuia la recunoașterea diplomei de licență, comunicate și nerecunoscută.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Craiova, prin Sentința nr. 377 din 25 octombrie 2013, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, reținând că cererea formulată nu se încadrează în ipotezele de obiect ale acțiunii în contencios administrativ și nici nu s-a dovedit manifestarea unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 377 din 25 octombrie 2013 a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin criticile formulate se susține, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a înscrisurilor depuse la dosar, iar dispozitivul contrazice considerentele, în sensul că deși instanța reține că reclamantul nu justifică un interes, totuși respinge acțiunea ca neîntemeiată.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând refuzul nejustificat al ministerului intimat de a-i recunoaște Diploma de licență, emisă de Universitatea "B." București - Facultatea de Muzică, Specializarea Pedagogie muzicală.

În cauză, nu se poate vorbi însă de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuțiile ministerului recurent, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul MECTS nr. 2.284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantului.

Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea publică intimată are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior, cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educației Naționale fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

În speță, se solicită recunoașterea unei diplome de licență, or, diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără obținerea unei alte formalități, nu există niciun text legal care să impună recunoașterea unei diplome de licență.

În acest sens, dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 42/2015 privind dreptul absolvenților de a beneficia de acte de studii recunoscute la finalizarea unor studii neautorizate și sancționarea instituțiilor de învățământ care școlarizează fără autorizare stabilesc următoarele:

"O diplomă eliberată, în condițiile legii, de către o instituție de învățământ superior acreditată atestă finalizarea studiilor, este recunoscută de stat și reprezintă un înscris oficial".

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că reclamantul nu a depus nici în fața instanței de fond și nici în cadrul căii de atac a recursului, niciun înscris din care să rezulte că a fost împiedicat să își exercite drepturile conferite de diploma de licență eliberată de instituia de învățământ superior absolvită, nefăcând dovada vreunui demers al său oficial adresat instituțiilor competente și, corelativ, a refuzului explicit, exprimat cu exces de putere al autorității pârâte în sensul de a nu îi permite să își desfășoare profesia pe care și-a ales-o în temeiul studiilor universitare finalizate cu examenul de licență, potrivit diplomei al cărui titular este, încă din anul 2009.

În lipsa oricăror dovezi, simpla afirmație a reclamantului referitoare la posibila vătămare a dreptului său subiectiv recunoscut de lege prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 10/2009, respectiv a Ordinului nr. 4.235/2010 a M.E.C.T. nu poate constitui temei de fapt și de drept al soluției de admitere a unui astfel de petit.

În ceea ce privește critica vizând existența unei contradictorialității între considerente și dispozitiv, Înalta Curte constată că este nefondată.

Astfel, raționamentul juridic expus de judecătorul fondului s-a întemeiat pe neîndeplinirea condiției vătămării unui interes legitim, astfel cum această noțiune este prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ipoteză care conduce la netemeinicia demersului judiciar, ci nu la lipsa interesului procesual, în sensul de condiție a exercitării oricărei acțiuni civile și care ar fi condus la o soluție de respingere a cererii ca lipsită de interes.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 377 din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2016.

Procesat de ED