ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 686/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Hotărârea

pronunțată de instanța de fond

Prin

sentința civilă nr. 259 din 26 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții G.S.C. și P.D.Ș.M.I.

și cererea de intervenție în nume propriu formulată de G.N.E., a obligat pârâtul

Ministerul Educației Naționale să le recunoască reclamanților și intervenientei

diplomele de licență pentru specialitățile de studiu absolvite în cadrul Universității

„Spiru Haret”, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive

și a obligat pârâtul să le plătească reclamanților și intervenientei suma de câte

1.000 RON pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs,

în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Educației Naționale,

solicitând modificarea hotărârii și, pe fond, respingerea acțiunii, ca nefondată.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului declarat, recurentul

la motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv

greșita aplicare a legii.

2.2 Principalele argumente invocate

Motivează recurentul că instanța nu a analizat

ce drept al reclamanților și al intervenientei a fost încălcat, obligarea sa la

recunoașterea diplomelor de licență nesubscriindu-se atribuțiilor sale, acțiunea

fiind inadmisibilă.

Arată că este netemeinică și soluția instanței

pe cererea de intervenție, fiind inadmisibilă învestirea instanței cu o cerere de

intervenție fără legătură cu dreptul pretins inițial, intervenienta referindu-se

la un drept al său personal, diferit de cel al reclamanților.

Precizează recurentul că nu este emitentul diplomelor

de licență, întreaga răspundere a emiterii acestora aparținând instituțiilor de

învățământ superior, nici un licențiat al unei instituții de învățământ superior

din România, absolvent al unei specializări acreditate sau autorizate să funcționeze,

neavând nevoie, pe lângă diploma de licență, de un alt act care să întărească cele

scrise în cuprinsul diplomei.

În ce privește cheltuielile de judecată, solicită

reducerea acestora, fiind stabilite într-un cuantum excesiv de mare.

Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți

G.S.C. și P.D.Ș.M.I. și intimata-intervenientă G.N.E. au solicitat respingerea recursului

ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și

legală, apreciind că soluția primei instanțe este corectă și legală, instanța făcând

o corectă aplicare a dispozițiilor legale.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul

filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru,

fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de

24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Prin încheierea din 9 octombrie 2014, Completul

filtru a constatat, în funcție de conținutul raportului întocmit în cauză,

că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și,

pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu,

în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată

pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate

de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

4.2.1 Aspecte de fapt și de drept relevante

Obiectul acțiunii constă în obligarea Ministerului

Educației Naționale la recunoașterea diplomelor de licență ale reclamanților și

intimatului în interes propriu, obținute în urma susținerii examenului de licență

- sesiunea iulie 2008 organizată de Universitatea „Spiru Haret”.

În cauză, însă, nu se poate vorbi de un refuz

nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea

nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuțiile ministerului

recurent, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările

legale relevante pentru speță - Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea

Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea

învățământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență

a reclamantului.

Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea

publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma

de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ

superior, cu aprobarea recurentului-pârât Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul

Educației, Cercetării și Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise

de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și,

câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească,

se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice

sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

În speță, se solicită recunoașterea unor diplome

de licență, or, diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin

drept, fără obținerea unei alte formalități, neexistând niciun text legal care să

impună recunoașterea unei diplome de licență.

Prin urmare, din această perspectivă hotărârea

primei instanțe este nelegală și netemeinică.

În fine, în condițiile în care ar fi nesocotite

drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza,

însă în cadrul altui demers judiciar promovat de intimați în contradictoriu cu instituția/autoritatea

care le nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului

Educației Naționale pentru „recunoașterea diplomei de licență”.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.

496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul, va casa hotărârea recurată și va respinge acțiunea și cererea de intervenție,

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Educației

Naționale împotriva sentinței civile nr. 259 din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge, ca nefondate, acțiunea formulată de

reclamanții G.S.C. și P.D.Ș.M.I. și cererea de intervenție formulată de G.N.E.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18

februarie 2015.