ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2016

Decizia nr. 1538/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 ianuarie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea pârâtului la recunoașterea valabilității diplomei și suplimentului de diplomă eliberate de Universitatea Spiru Haret, urmare a absolvirii Facultății de Sociologie-Psihologie București, din cadrul Universității Spiru Haret, promoția 2008, eliberându-i-se diploma de licență seria A nr. 0043311.

Prin Sentința nr. 684 din 27 februarie 2014, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, și a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând, în esență, că facultatea urmată de reclamant nu a fost acreditată și nu a obținut autorizație de funcționare provizorie, astfel că pretențiile reclamantului sunt lipsite de fundament, nefăcându-se dovada unui refuz nejustificat din partea pârâtului.

Împotriva acestei sentinței a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A., solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

Susține recurentul-reclamant, în esență, că este îndreptățit la recunoașterea diplomei de licență, fiind absolvent al cursurilor organizate de Universitatea Spiru Haret, hotărârea fiind netemeinică din acest punct de vedere.

De asemenea, instanța ar fi trebuit să dea curs teoriei validității aparenței în drept, pentru că există o aparență în drept care a produs efecte juridice, fiind emise acte care se bucură de prezumția de legalitate. Nu i se poate solicita să verifice legalitatea actelor, asigurarea legalității fiind în sarcina Universității Spiru Haret.

Mai arată că este profesor și, pentru că diploma nu-i este recunoscută, îi sunt afectate drepturile salariale.

Intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că, în niciunul dintre actele normative care reglementează atribuțiile și competențele Ministerului Educației Naționale, respectiv H.G. nr. 536/2001, H.G. nr. 185/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Naționale, Legea nr. 84/1995 a învățământului și Legea nr. 1/2011 a educației naționale, nu este reglementată competența sa de a constata valabilitatea unei diplome, ministerul recunoscând, fără nicio formalitate, diplomele de licență emise în condițiile legii.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 martie 2016, Completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind corectă, însă pentru considerentele ce urmează.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantului A. de obligare a Ministerului Educației Naționale la recunoașterea studiilor și a Diplomei de Licență Seria A nr. 0043311 în domeniul psihologiei,

Înalta Curte constată că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și la reglementările legale relevante în cauză, Ordinul M.E.C.T.S. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului, în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantului, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului), fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și, câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte mai reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Astfel, o diplomă de licență emisă de o instituție de învățământ superior, cum este cea a reclamantei, produce efecte juridice fără a fi necesar vreun act de recunoaștere/validare a diplomei de către ministerul de resort, diploma de licență fiind un act administrativ care se bucură de prezumția de autenticitate, în sensul că actul emană în mod real de la cine se afirmă că emană, prezumția de veridicitate, în sensul că actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă, și prezumția de legalitate, în sensul că actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, fiind el însuși titlu executoriu în baza căruia se inițiază procedura executării silite cu obligația corelativă a adresanților de a respecta și pune în aplicare dispozițiile acestuia.

Prin urmare, atât timp cât diploma de licență nu este desființată prin intermediul căilor prevăzute de lege, aceasta se bucură de cele trei prezumții menționate, inclusiv prezumția de legalitate, care presupune obligația celor cărora le este opus actul administrativ de a respecta și a pune în aplicare dispozițiile acestuia.

De altfel, în acest sens, practica Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație este constantă și consolidată, cu titlu de exemplu fiind Deciziile nr. 2376/2010, nr. 17/2015, nr. 315/2015, nr. 686/2015, nr. 1898/2015, nr. 2306/2015, nr. 3528/2015, nr. 910/2016, nr. 1353/2016.

De asemenea, în condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru „recunoașterea diplomei de licență”.

4.2.2 Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 684 din 27 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2016.

Procesat de GGC - LM