ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 586/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2013 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Educației Naționale, membrii Comisiei de organizare a concursului pentru ocuparea posturilor și funcțiilor vacante din sistemul de probațiune și membrii Comisiei de soluționare a contestațiilor constituite cu prilejul concursului pentru ocuparea posturilor și funcțiilor vacante din sistemul de probațiune:

- anularea deciziei de respingere a contestației de către Comisia de soluționare a contestației și pe cale de consecință, anularea deciziei de respingere a dosarului de către Comisia de organizare a concursului din etapa de selecție a dosarelor de concurs;

- anularea punctului de vedere înaintat de Ministerul Educației Naționale, către Ministerul Justiției, la momentul organizării concursului;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției de a-i repara prejudiciul cauzat, în sensul de a-i recunoaște diploma de licență și de a înlătura mențiunile publice din site-ul Ministerului Justiției publicate cu ocazia concursului, în ceea ce o privește;

- obligarea în solidar a pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 150.000 RON, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004,

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 19/F-CONT pronunțată în data de 4 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea așa cum a fost precizată și completată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. 2010 ( C. proc. civ.) și solicitând casarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, precizată și completată.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. se arată că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece nu a făcut demersuri pentru a afla toate datele despre membrii comisiilor care au contribuit la întocmirea actelor administrative contestate, împiedicând-o astfel să administreze proba interogatoriului cu acești membri și să echilibreze raporturile de putere dintre autoritate și reclamantă.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de o probă decisivă a dosarului, respectiv de diploma de licență vizată de Ministerul Educației Naționale, invocând în schimb considerente străine de obiectul acțiunii, legate de acreditarea unității de învățământ care a eliberat diploma.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. se arată că instanța a încălcat dispozițiile art. 204 C. proc. civ. deoarece nu a citat membrii comisiilor care au emis actele contestate și nu a stabilit cadrul procesual; de asemenea, nu s-a pronunțat asupra cererii de completare a acțiunii.

Se arată că este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. deoarece considerentele sentinței sunt străine de obiectul cererii de chemare în judecată, care nu privea acreditarea unității de învățământ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. se susține că instanța a aplicat greșit prevederile O.U.G. nr. 75/2005, care nu era în vigoare la data când a început studiile universitare. Arată că punctul de vedere al Ministerului Educației Naționale (MEN) referitor la lipsa acreditării Universității B., transmis Ministerului Justiției și care a stat la baza actelor contestate, nu este unul constant și oricum, conflictul dintre MEN și Universitatea B. nu ar trebui să afecteze partea.

În favoarea sa invocă și practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauză au formulat întâmpinări intimații Ministerul Educației Naționale (MEN) și Ministerul Justiției (MJ).

3.1 Intimatul MEN solicită respingerea recursului arătând că în mod corect prima instanță a reținut că "diplomele eliberate de instituțiile de învățământ superior pentru absolvenții facultăților acreditate sunt recunoscute de drept de Ministerul Educației Naționale, nefiind necesară o recunoaștere specială din partea ministerului", intimatul neavând calitate procesuală pasivă.

Pe de altă parte, cererea îndreptată împotriva MEN este inadmisibilă deoarece reprezintă o acțiune în constatare care nu este prevăzută de lege (Legea nr. 554/2004).

Pe fondul pricinii, consideră că sentința este legală și temeinică deoarece recurenta a absolvit Universitatea B., Facultatea de Sociologie Psihologie, promoția 2009, forma de învățământ la distanță (ID), în condițiile în care această formă de învățământ ID nu este acreditată pentru acea universitate.

3.2 Intimatul MJ solicită respingerea recursului pentru următoarele considerente:

Referitor la primul motiv de recurs arată că cele invocate de recurentă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ. De altfel, prin cererea din 07.10.2013, reclamanta a renunțat la chemarea în judecată a membrilor comisiilor iar revenirea ulterioară (după finalizarea procedurii prealabile judecății), a fost legal considerată de instanță ca inadmisibilă.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. arată că este neîntemeiat deoarece instanța de fond a arătat considerentele pentru care a pronunțat soluția, nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte.

Referitor la fondul pricinii (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) se arată că sentința a fost dată cu aplicarea corectă a legii deoarece recurenta nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006, forma de învățământ ID nefiind acreditată pentru Facultatea de Sociologie - Psihologie din cadrul Universității B. De asemenea, prevederile art. 3 alin. (2) din Ordinul MJ nr. 245/2011 stabilesc că pot fi luate în considerare diplomele sau adeverințele doveditoare ale studiilor, cu condiția ca acestea din urmă să fie eliberate de o unitate de învățământ acreditată.

În ce privește hotărârile judecătorești la care recurenta a făcut trimitere (Deciziile nr. 1590/2012 și 2376/2010 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție), susține că nu sunt relevante în cauză deoarece se referă la situații distincte de cea dedusă judecății.

II. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 din C. proc. civ., iar, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20 octombrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 16 februarie 2016.

Examinând actele și lucrările dosarului precum și susținerile părților, judecând în limitele motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, sentința fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material precum și în temeiul unor motive străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 8 și 6 C. proc. civ. 2010 ( C. proc. civ.).

Prima instanță a reținut că, în fapt, recurenta A. este absolventă a Universității B. din București, Facultatea de Sociologie-Psihologie, promoția 2007, fiindu-i eliberată în acest sens diploma de licență nr. 10285 din 09.04.2008.

În calitate de licențiată în specializarea sociologie-psihologie recurenta s-a înscris la concursul organizat de intimatul Ministerul Justiției (MJ) pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie - octombrie 2013.

În etapa de selecție a dosarelor de înscriere, participarea recurentei la concurs a fost refuzată pe considerentul că partea nu deține diplomă de licență valabilă din punct de vedere legal într-una din specializările precizate în art. 20 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 123/2006.

Raportat la această stare de fapt, Înalta Curte constată că prevederile legale mai sus menționate au fost greșit aplicate de Curtea de Apel Pitești.

Astfel, din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că, pentru a fi numită în funcția de consilier de probațiune persoana interesată trebuie să îndeplinească, cumulativ, mai multe condiții, printre care, să fie licențiată în asistență socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept.

Or, raportat la diploma de licență amintită, recurenta îndeplinea condiția în discuție, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. să fie întemeiat.

Pe de altă parte, eroarea primei instanțe constă în aceea că, însușindu-și apărările pârâților intimați (aceleași cu cele invocate și în recurs), a procedat la verificării acreditării formei de învățământ la distanță urmată de reclamanta recurentă, adică a unei condiții privind legalitatea diplomei de licență, deși chestiunea nu a făcut obiectul judecății, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Într-adevăr, diploma de licență, ca orice alt act administrativ, produce efecte atâta vreme cât nu este anulată. Or, atât intimații cât și prima instanță au lipsit de efecte diploma.

Așa fiind, refuzul intimatului MJ de înscriere a recurentei la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune în sesiunea iunie - octombrie 2013 este nejustificat, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot sentința și rejudecând:

Va admite capătul de cerere privind anularea Adresei nr. x/2013 emisă de intimatul MJ în soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă, precum și rezultatele etapei de selecție a dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie - octombrie 2013, în ceea ce o privește pe reclamantă.

Drept urmare, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, va admite și capătul de cerere în despăgubiri și, apreciind în mod echitabil, va obliga intimatul-pârât MJ să plătească recurentei-reclamante suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit prin refuzul nejustificat de înscriere la concurs, suma de 150.000 RON solicitată de reclamantă fiind excesivă. În acest context, susținerea reclamantei recurente referitoare la obligația solidară a celor doi intimați la plata de despăgubire se înlătură ca neîntemeiată deoarece refuzul a fost dat exclusiv de intimatul MJ.

Referitor la cererea de anulare a "punctului de vedere" exprimat de intimatul MEN, însușit de intimatul MJ, și care a condus la refuzul de înscriere la concurs, Înalta Curte constată că acesta nu reprezintă act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din aceiași lege, va respinge cererea.

De asemenea, va fi respinsă și cererea de reparare a prejudiciului prin obligarea intimatului MJ la recunoașterea dreptului generic de participare a recurentei la concurs deoarece un astfel de drept generic nu este prevăzut de lege. Recurenta beneficiază de dreptul rezultat din diploma de licență, protejat de Înalta Curte prin prezenta decizie, iar acest drept nu necesită stabilirea în sarcina intimatului MJ a unei obligații suplimentare, diploma fiind suficientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 19/F - CONT din 4 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată și completată.

Anulează adresa nr. x/2013 și rezultatele etapei de selecție a dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea posturilor vacante de consilier de probațiune sesiunea iunie - octombrie 2013, în ceea ce o privește pe reclamantă.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Justiției să plătească recurentei-reclamante suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

Respinge în rest acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV