ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1005/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1005/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D., E.:
1-constatarea nelegalității examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012 și anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică a sa, întocmite cu ocazia respectivului concurs;
2-anularea în parte a Hotărârii secției pentru Judecători a CSM nr. 838/15.11.2012, respectiv în ceea ce privește art. 2 al hotărârii, prin care s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru admiterea în magistratură a reclamantului A., candidat menționat în anexa 3 la nota direcției de specialitate, și a fost declarat respins la concursul de admitere in magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012;
3-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește cumulativ toate condițiile de admitere in magistratură, inclusiv pe aceea de a fi apt din punct de vedere psihologic, și în consecință declararea reclamantului ca admis la concursul de admitere in magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012
4-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la punerea în aplicare a opțiunii pe care a făcut-o reclamantul în cadrul concursului menționat pentru postul de judecător la Judecătoria Deva. În subsidiar, în cazul în care acest post nu va fi disponibil, să se aibă în vedere un post de judecător la Judecătoria Pitești, localitatea de domiciliu;
5-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția de judecător;
6-obligarea pârâților, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din legea 554/2004), la plata de daune materiale, în cuantum de 500 RON înmulțit cu numărul de luni care vor trece din luna decembrie 2012 până la soluționarea cauzei;
7-obligarea pârâților, în solidar (în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din legea 554/2004), la plata de daune morale, în cuantum de 1.850.000 RON;
8-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să pună în aplicare Hotărârea Plenului CSM nr. 1035/15.11.2012, în conformitate cu care reclamantul este definitiv admis în cadrul concursului de admitere în magistratură organizat în perioada 26 iunie - 10 octombrie 2012, conform anexei la hotărârea respectivă;
9-obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la publicarea într-un ziar cotidian de largă răspândire națională, a hotărârii judecătorești definitive ce se va pronunța în acest dosar;
A solicitat, totodată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 731 din 4 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/05.04.2012 și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, B., C., D. și E., după cum urmează: a respins capetele de cerere 1, 2, 6 și 7 ca neîntemeiate, iar celelalte capete de cerere ca rămase fără obiect.
Prin decizia nr. 619 din 4 martie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 731 din 4 martie 2014, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
A menținut sentința doar în ceea ce privește soluția de respingere dată excepțiilor de nelegalitate invocate de recurentul reclamant și care au vizat dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26, art. 27 din Hotărârea nr. 297/5.04.2012 a Plenului CSM, Hotărârea nr. 849/8.10.2012 a Plenului CSM și Hotărârea nr. 562/2010 a Plenului CSM.
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 34 din 11 ianuarie 2017, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâților B., D., E. și F., ca neîntemeiată.
A admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii și a obligat pârâtul la plata către reclamant a următoarelor sume: 25.000 RON, cu titlu de daune morale, 39,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplinește condițiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic și, în consecință, declararea reclamantului ca admis, ca rămas fără obiect.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la punerea în aplicare a opțiunii făcute de reclamant în cadrul concursului, în condiții de legalitate, egalitate și transparență, respectiv alegerea unui post de judecător la Judecătoria Deva, iar, în subsidiar, în cazul în care acest post nu este disponibil, a unui post la Judecătoria Pitești, ca rămas fără obiect.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția de judecător, ca rămas fără obiect.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să pună în aplicare hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1035/2012, ca rămas fără obiect.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la publicarea hotărârii judecătorești într-un ziar cotidian de largă răspândire națională, ca neîntemeiat.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la plata sumei de 24.000 RON cu titlu de daune pentru prejudiciul material aferent perioadei decembrie 2012- decembrie 2013, ca neîntemeiat.
Prin Decizia nr. 3375 de la 19 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 34 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 34 din 11 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Cererea de revizuire
Împotriva Deciziei 3375 de la 19 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2013, de Înalta Curte de Casație și Justiție, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin cererea de revizuire A. a solicitat anularea Deciziei nr. 3375 din 19 iunie 2019 și rejudecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție în acord cu cele hotărâte prin Decizia nr. 619 din 4 martie 2016 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar.
În opinia revizuentului, în același dosar există două hotărâri definitive, ambele date de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Aceste hotărâri sunt potrvnice și se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Prin sentința nr. 619 din 4 martie 2016, instanța a constatat nelegalitatea procedurii de examinare psihologică și implicit a actului emis ca urmare a acestei evaluări - hotărârea nr. 838 din 15.11.2012 a secției pentru Judecători a CSM. Implicit, prin efectul constatării nelegalității, primele două capete de cerere au fost admise. Această concluzie rezultă și din dispoziția instanței ca în rejudecare instanța de fond să analizeze și să se pronunțe cu privire la celelalte capete de cerere, implicit s-a dispus și se impune anularea rapoartelor psihologice, respectiv anularea hotărârii nr. 838/15.11.2012 a secției pentru Judecători a CSM cu privire la art. 2, air acest capăt de cerere este tranșat de instanță înmod definitiv.
După pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond urma să analizeze și să se pronunțe cu privire la capetele de cerere ce vizează înlăturarea vătămării suferite de reclamant. Această dispoziție obligatorie pentru instanța de rejudecare, a fost respectată de Curtea de Apel București, care a pronunțată sentința civilă nr. 34/11.01.2017. Instanța respectivă a reținut în mod corect că soluția anulării procedurii de examinare psihologică a reclamantului și a art. 2 din 838/15.11.2012 a secției pentru Judecători a CSM, rezultă neechivoc din considerentele deciziei de recurs.
Prin urmare, în rejudecare, instanța de recurs nu putea să respingă capetele 1 și 2 de cerere, întrucât în acest fel se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Examinând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Conform art. 509 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
pct. 8 există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Iar autoritatea de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită în sensul art. 430 alin. 2 coroborat cu dispozițiile art. 431 alin. 2 C. proc. civ. în sensul că "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Curtea în raport de dispozițiile legale incidente apreciază că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă deoarece în raport de obiectul revizuirii - Decizia nr. 3375 din 19.06.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013 în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.
În cauză nu există hotărâri potrivnice în sensul solicitat de norma legală respectiv încălcarea autorității de lucru judecat prevăzut de art. 430 alin. 2 din C. proc. civ. prin Decizia nr. 3375 din 19.06.2019 în raport de cele dispuse prin Decizia nr. 619 din 4 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cauză nu există o soluție dispusă prin Decizia nr. 3375/19.06.2019 de natură a încălca autoritatea de lucru judecat a ceea ce s-a soluționat prin 619 din 4 martie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cauză Decizia nr. 3375 din 19 iunie 2016, care formează obiectul revizuirii, prin ce a soluționat definitiv ca instanță de recurs, nu poate fi apreciat ca fiind o încălcare a autorității de lucru judecat în raport de litigiul anterior existent între părți.
Aceasta deoarece în speță nu există hotărâri potrivnice pronunțate în două dosare diferite în care să se fi soluționat aceleași pretenții, ci este vorba de un dosar unic, soluționat în două cicluri procesuale, finalizat cu o singură hotărâre definitivă.
Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. 1 și (3) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3375 din 19 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2013, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.