ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2039/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.01.2016 sub nr. x/2016 la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat să se constate nelegalitatea examinării și reexaminării sale psihologice, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada iunie- octombrie 2015 și anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică întocmite în acest sens, anularea Hotărârii secției pentru Judecători a CSM nr. 927/24.11.2015, obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să constate că îndeplinește toate condițiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic, obligarea pârâtului să propună Președintelui României numirea sa în funcția de judecător, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a invocat pe cale de excepție nelegalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 cu modificările ulterioare și nelegalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 1034/13.10.2015 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică și respectiv, reexaminarea psihologică a candidaților declarați admiși după cele două etape ale concursului de admitere în magistratură sesiunea iunie- octombrie 2015.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3262 pronunțată în data de 22 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată excepția inadmisibilității excepțiilor de nelegalitate, invocată de către pârâta C.S.M; a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de nelegalitate, invocate de către reclamantă; a respins în tot acțiunea, ca neîntemeiată.

Cererile de recurs Împotriva sentinței au formulat recurs ambele părți. 3.1. Prin recursul formulat, reclamanta A. a solicitat casarea în parte a sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, admiterea excepțiilor de nelegalitate, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Cu privire la soluția de respingere ca neîntemeiată a excepțiilor invocate, recurenta a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv a dispozițiilor art. 33 alin. (21), art. 15 alin. (5) și (8) din Legea nr. 303/2004, precum și raportat la prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practica, precum si a dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. g), i) din Legea nr. 360/2002 și art. 94 alin. (2) lit. a), art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Actualul Regulament atribuie comisiei de admitere o competență limitată de verificare a condițiilor prev. de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care nu include și condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic. Dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulament derogă de la prevederile art. 14 alin. (2) și 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, fiind nelegale, contrar motivării instanței. O astfel de soluție este greșită, deoarece principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României, impune ca instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate să verifice concordanța actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis. În ce privește cea de-a doua excepție de nelegalitate privind Hotărârea Plenului CSM nr. 1034/13.10.2015, Curtea a analizat-o prin raportare la aceleași dispoziții cu caracter normativ cu forță superioară, indicate anterior. Potrivit art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practică, obținerea atestatului de libera practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publica si siguranța națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele si instituțiile cu atribuții în domeniul apărării naționale, ordinii publice si siguranței naționale. Curtea a reținut că în cauză nu sunt aplicabile normele invocate, urmând să fie înlăturate toate susținerile cu privire la acest aspect, cu mențiunea că instanțele judecătorești nu sunt instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, ci reprezentante ale autorității judecătorești. Au mai fost invocate aspecte legate de nelegalitatea numirii dnei psiholog B. atât în comisia de examinare, cât și în comisia de reexaminare, precum și de nelegalitatea desemnării ca membru în comisie a psihologului C., funcționar public cu statut special, față de prev. art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că, potrivit doctrinei administrative, actele administrative trebuie să fie motivate, cel puțin cele defavorabile particularului, iar motivarea să fie una legală, cu alte cuvinte ea să ilustreze temeiul legal al actului în cauză. Nelegalitatea actului administrativ atacat rezulta din lacunele motivării. Pe de o parte, se arată că recurenta a susținut teste psihologice specifice, propuse de specialiști si concretizate prin acordarea calificativului admis-respins, iar după derularea testării, a primit calificativul respins. Ca urmare a contestației formulate, s-a desfășurat reexaminarea psihologică, fiind declarata respinsă și în drept, se invocă art. 27 din Regulament, candidații inapți sunt declarați respinși. Pe de alta parte, nu se menționează comisia care a efectuat verificarea condiției de a fi apt psihologic si in baza cărui articol din lege sau regulament. Astfel, prima instanță a constatat că actul administrativ îndeplinește cerințele de legalitate, ignorând unul dintre principiile care guvernează admiterea în magistratura, prevăzut de art. 1 din Regulament: admiterea in magistratura se face prin concurs, cu respectarea principiului transparentei concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei si rezultatelor, prin comunicarea adecvata a acestora, dar si a unui drept fundamental al oricărui cetățean roman, respectiv dreptul la apărare. În ceea ce privește expertiza de specialitate încuviințată în instanță, lucrare efectuată de către un specialist în domeniul psihologiei muncii și organizațională - dr. D., prima instanță a reținut că nu pot fi validate concluziile acestei probe, pe de o parte pentru că modalitatea de interpretare si de evaluare in care s-a efectuat reexaminarea psihologică excedează controlului instanței, iar pe de altă parte, chiar si in eventualitatea în care s-ar aprecia contrariul, nu se pot valida concluziile expertului, pentru ca in elaborarea lucrării expertul a menționat că bateria de teste psihologice CAS furnizată de E. este stabilită pe un eșantion național si nu pe unul specializat in profilul profesional al domeniului de activitate al magistraților sau într-un domeniu limitrof. Expertul a folosit alte baterii de teste decât cele folosite in cadrul procedurilor de concurs avute in vedere cu valoare de principiu de CSM odată cu adoptarea Hotărârilor CSM nr. 184/2006 și nr. 562/2010, iar aceste hotărâri nu au fost contestate în prezenta cauză, astfel că nu pot fi validate concluziile acestuia. Recurenta a arătat că prima instanță a interpretat greșit constatările specialistului ca fiind dezlegări de drept, fapt ce a dus la aplicarea eronată a principiului potrivit căruia dezlegarea problemelor de drept este în sarcina judecătorului, iar nu in sarcina expertului. Cu ocazia evaluării sale psihologice, expertul a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, respectiv exprimarea unui punct de vedere de către specializat cu privire la îndeplinirea de către reclamantă a condiției prevăzute de art. 14 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv dacă reclamanta este aptă din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, precum și un punct de vedere privind calificativul obținut de reclamant în urma desfășurării examinării psihologice desfășurate în cadrul concursului de admitere în magistratură. Din răspunsul la obiecțiunile formulate de CSM, prof. dr. D. a arătat că nu critică valoarea diagnostică a bateriei multifuncționale de teste psihologice CAS. În concret, se poate contura concluzia că prima instanță a considerat că nu pot fi validate concluziile expertului, întrucât s-au folosit alte baterii de teste decât cele utilizate de CSM raportat la inexistența unor capete de cerere referitor la contestarea Hotărârii CSM nr. 184/2006 și nr. 562/2010 sau a unor dovezi cu privire la anularea sau modificare hotărârilor. Or, aceste argumente referitoare la tipul bateriei de teste aplicate de specialist în demersul său științific contravin dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (5) din Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant prin jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, nu poate trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Dreptul de a fi ascultat este încălcat de prima instanță, întrucât nu menționează sau nu ia în considerare în motivare unul dintre aspectele esențiale expuse de recurentă, respectiv criticile referitoare la procedura de reexaminare din cadrul concursului de admitere în magistratură. Prima instanță a arătat că sunt chestiuni de fapt ce exced controlului judecătoresc invocând Decizia nr. 1173/1998 a ICCJ, prin care a reținut că deciziile comisiilor de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însușiri, calități profesionale nu pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, întrucât criteriile complexe de apreciere a însușirilor și aptitudinilor sunt aspecte care exced controlului judecătoresc. Această decizie este anterioară invocării exigențelor CEDO, iar ulterior acestei decizii, întreaga practica judiciara, inclusiv cea a ICCJ, s-a reorientat, apreciindu-se admisibile toate acțiunile prin care candidații la admiterea în magistratură sau la INM au contestat rezultatele testării psihologice sau rezultatul verificării condiției privind buna reputație. Mai mult, în practica judiciară recentă, (Decizia nr. 599/10.02.2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012), s-a statuat că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Criticile referitoare la procedura de reexaminare din cadrul concursului de admitere în magistratură privesc legalitatea procedurii în fața comisiei de reexaminare raportat la Hotărârea CSM nr. 562/2010 unde se arată că în cadrul concursului se aplică baterii de teste dintr-o platformă de evaluare standardizată, ce a făcut obiectul avizării metodologice în cadrul Colegiului Psihologilor din România, fiind certificată pentru utilizare în specialitatea "psihologia muncii și organizațională". Prin adresa înregistrata sub nr. x/28.04.2016, pârâta, referindu-se la procedura reexaminării psihologice a recurentei, a arătat că din evidențele existente la nivelul compartimentului de psihologie rezultă că testele aplicate nu au făcut parte din bateria de teste achiziționată de CSM cu licență, cu alte cuvinte nu are niciun document justificativ care să stea la baza raportului său de reevaluare psihologică. În Raportul de specialitate efectuat de dr. D. se arată că la reexaminare s-a procedat la reanalizarea rezultatelor obținute de reclamantă la examinarea psihologică inițială, plus aplicarea unei baterii suplimentare de teste a cărei componentă nu i-a fost precizată în documentele obținute de la CSM. In continuare, specialistul a aratat că aceste date conduc spre presupunerea că reexaminarea psihologică a reclamantei nu furnizează dovezi ale avizului de aptitudine dat, rezumându-se la confirmarea avizului aptitudinal al examenului psihologic inițial. Conform art. 3 alin. (2) si art. 17 alin. (1) din Normele de avizare a metodelor si tehnicilor de evaluare si asistenta psihologica utilizate de către psihologii cu drept de libera practica din România, adoptate in conformitate cu art. 33 lit. h) din Legea nr. 213/2004 de Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România la data de 08.06.2006, psihologii cu drept de libera practica utilizează in desfășurarea activității numai metodele sau tehnicile de evaluare sau asistenta psihologica avizate in condițiile prezentelor norme. In condițiile in care CSM nu face dovada avizării, conform normelor menționate mai sus, a testelor utilizate în procedura reexaminării, aceasta situație constituie un motiv in plus de nelegalitate a testărilor psihologice. Prin adresa înregistrată sub nr. x/28.04.2016, CSM a aratat că întreaga responsabilitate a organizării etapei reexaminării psihologice a avut-o psihologul din mediul privat, deși in comisia de reexaminare au participat și alți doi psihologi desemnați de la Curțile de Apel. Or, potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) și 134 alin. (4) din Constituție, precum și a legii de organizare a CSM, acesta din urma este garantul independenței justiției și gestionează în exclusivitate aspectele ținând de recrutarea și cariera magistraților. Prin urmare, prima instanță în mod eronat a aplicat și interpretat dispozițiile legilor incidente în cauză. Nelegalitatea actului administrativ atacat rezultă atât din lacunele documentației ce a stat la baza emiterii actului administrativ, cât și din încălcarea unora dintre principiilor care guvernează admiterea în magistratură, respectiv acela al transparenței și al standardizării. In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe a formulat cerere de recurs incident pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței, în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă, ca inadmisibile. În motivarea cererii de recurs incident, s-a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare. Referitor la excepția de nelegalitate a dispozițiilor sus-menționate din regulament, contrar susținerilor intimatei reclamante, preluate și de către instanța de fond, se arată că excepția nu poate face obiectul controlului exercitat de instanța judecătorească, având în vedere că dispozițiile regulamentare atacate fac parte dintr-un act administrativ cu caracter normativ, exclus din obiectul unei excepții de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, "Consiliul Superior al Magistraturii aprobă, prin hotărâre care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură." Prin urmare, excepția de nelegalitate care are ca obiect dispoziții dintr-un act administrativ cu caracter normativ este inadmisibilă. Din interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, reiese că obiectul unei excepții de nelegalitate nu poate fi decât un act administrativ cu caracter individual, definit potrivit legii. În ceea ce privește cea de-a doua excepție de nelegalitate invocată, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1034/2015 nu este un act administrativ cu caracter individual tipic, separat, ci este o operațiune premergătoare emiterii actului administrativ cu caracter individual care a produs efecte juridice, atacat în speță. Astfel, potrivit legii și regulamentului incident, cu ocazia organizării și desfășurării unui concurs de admitere în magistratură, au fost realizate o serie de operațiuni premergătoare, cum ar fi desemnarea comisiilor de admitere, de elaborare a subiectelor, de soluționare a contestațiilor, de realizare a testării și reexaminării psihologice, operațiuni care nu pot fi atacate decât împreună cu actul administrativ final și care urmează soarta acestuia. Obiectul excepției de nelegalitate nu poate fi decât un act administrativ unilateral cu caracter individual, definit potrivit legii și de care depinde soluționarea litigiului pe fond, spre deosebire de obiectul acțiunii judiciare care poate cuprinde, atât anularea unui act administrativ pretins vătămător, cât și anularea operațiunilor premergătoare acelui act. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, instanța judecătorească poate să-și exercite controlul asupra valabilității operațiunilor prealabile (în speță hotărârea de desemnare a comisiilor de testare și reexaminare psihologică) numai în cadrul acțiunii în anulare, odată cu analiza legalității și oportunității actului administrativ final, producător de efecte juridice, în speță actul administrativ prin care s-a constatat că reclamanta nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi admisă în magistratură. Prin urmare, excepția de nelegalitate care are ca obiect o operațiune premergătoare emiterii unui act administrativ producător de consecințe juridice, este inadmisibilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză 4.1. Împotriva recursului principal declarat de reclamanta A., a formulat întâmpinare pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul căreia a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: În mod întemeiat a apreciat prima instanță că nu se poate reține nelegalitatea dispozițiilor din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, cu modificările ulterioare, invocate de reclamantă, întrucât dispozițiile cuprinse în Regulament nu sunt în contradicție cu prevederile art. 15 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nici cu cele ale legii care reglementează desfășurarea profesiei de psiholog. Sunt neîntemeiate susținerile recurentei reclamante referitoare la contradicția existentă între prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare și cele ale art. 6 alin. (1) pct. 2 - preluate și la art. 13 alin. (1), art. 26 și art. 27 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, cu modificările ulterioare. În ceea ce privește cea de-a doua excepție de nelegalitate invocată, instanța de fond s-a pronunțat în mod temeinic și legal asupra acesteia, statuând că este neîntemeiată. In ceea ce privește susținerile recurentei reclamante referitoare la neconcordanța hotărârii sus menționate cu prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, s-a arătat că nu sunt aplicabile normele la care recurenta reclamantă face referire, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii și instanțele judecătorești nu sunt instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, ci reprezentante ale autorității judecătorești, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare. Cu privire la aspectele de fond, pârâtul a arătat că, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, obiectul principal al cererii de chemare în judecată este reprezentat de capătul 2 din cerere, respectiv anularea Hotărârii secției pentru judecători nr. 927/2015, celelalte capete de cerere fiind capete accesorii a căror soluționare depinde de soluționarea capătului principal. Așa cum a constatat și instanța de fond, procedura de testare și reexaminare psihologică a candidaților a fost respectată întocmai, rezultatul obținut de recurenta reclamantă în urma testării psihologice îndrituind secția pentru judecători să constate că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca recurenta reclamantă să fie declarată admisă în magistratură. Contrar susținerilor recurentei reclamante, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod judicios dispozițiile de drept material incidente în cauză, reținând concordanță dintre procedura de testare psihologică detaliată în regulament și dispozițiile existente la nivelul legislației primare. Sub aspectul pretinsei încălcări a principiilor transparenței și al egalității, toți candidații au susținut testul scris în aceleași condiții și în același interval de timp, acolo unde a fost cazul. De asemenea, în cadrul interviului toți candidații au fost evaluați pornind de la aceleași întrebări, care fac parte din Ghidul de interviu - secțiunea întrebări standard, pe care le-au completat în prealabil pe parcursul susținerii testului scris. Referitor la întrebările particulare, adresate în vederea clarificării unor tendințe rezultate în urma aplicării testului scris în raport cu criteriile măsurate, acestea au făcut parte dintr-un ghid de interviu validat în prealabil. Din cele menționate mai sus rezultă că examinarea/reexaminarea psihologică a avut un caracter standardizat, fapt care a acordat șanse egale tuturor candidaților înscriși în procedura de concurs. Raportat la dispozițiile art. 26 alin. (7) din regulament, potrivit cărora calificativul acordat de comisia de reexaminare este definitiv, secțiile Consiliului nu se pot substitui comisiilor de examinare psihologică. Aceste comisii sunt echivalentul unor comisii de evaluare a unor aptitudini și însușiri necesare în exercitarea unor profesii, ale căror decizii excedează controlului judecătoresc, potrivit jurisprudenței naționale și europene. În ceea ce privește criticile referitoare la aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Regulament, cu referire la desemnarea doamnei psiholog B., nici acestea nu pot fi reținute. Dispozițiile art. 4 alin. (2) din regulament care prevăd că aceeași persoană poate face parte dintr-o singură comisie se referă la comisiile de admitere a concursului, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor, pentru reexaminarea psihologică singura incompatibilitate prevăzută de regulament fiind cea stabilită de art. 26 alin. (6) în sensul că nu pot face parte din comisia de reexaminare psihologii care au examinat inițial candidații, dispoziție care a fost respectată. Doamna psiholog B. a fost desemnată în calitate de supleant și în cadrul comisiei de examinare pentru susținerea interviului, însă nu a desfășurat nicio activitate în cadrul comisiei respective, în consecință nu se poate aprecia că și-a exprimat părerea cu privire la candidații examinați cu ocazia interviului. Prin urmare, nu se poate reține că recurenta reclamantă a suferit vreo vătămare, câtă vreme doamna psiholog B. a îndeplinit efectiv doar atribuțiile aferente unui membru al comisiei de reexaminare psihologică, în concordanță cu dispozițiile art. 26 din regulament. Intimata a arătat că sunt neîntemeiate și criticile privind nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. g) și i) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor și a art. 94 alin. (2) lit. a) și a) art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu ocazia desemnării în comisia de psihologi a doamnei C.. Prin urmare, argumentul invocat de recurenta reclamantă privind incompatibilitatea doamnei psiholog C. care ar avea calitatea de comisar șef poliție nu prezintă relevanță sub aspectul legalității desemnării în comisia de reexaminare întrucât desemnarea acesteia s-a făcut cu respectarea regulamentului. Nu există nicio prevedere legală cu incidență în activitatea de organizare a concursului de către Consiliul Superior al Magistraturii care să prevadă că psihologii care efectuează examinarea/reexaminarea psihologică să dețină atestat în domeniul de competență "psihologie aplicată în domeniul securității naționale", H.G. nr. 788/2005 nefiind aplicabilă în cauză. Regulamentul nu reține în mod expres o calificare/competență specifică în cazul psihologilor, însă aceasta este reglementată de acte normative specifice care completează dispozițiile privind testarea psihologică din regulament. Astfel, potrivit dispozițiilor din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010 privind organizarea activității de psihologia personalului de la nivelul Consiliului și al curților de apel, specializarea pe care trebuie să o aibă toți psihologii încadrați la nivelul acestor structuri este în domeniul de competență "psihologia muncii și organizațională", specializare stabilită, după cum rezultă din motivarea hotărârii, ca urmare a consultării Colegiului Psihologilor din România. Referitor la calitatea activității desfășurate, psihologii desemnați au o experiență vastă în domeniul evaluărilor de personal, experiență acumulată în cadrul concursurilor, din 2006 până în prezent, în care au fost evaluați mii de candidați. De asemenea, psihologii desemnați în vederea efectuării examinării/reexaminării psihologice dețin toate atestatele și certificatele profesionale pentru utilizarea adecvată a instrumentelor psihologice (teste) folosite în regim de licență în procesul de evaluare. Cu privire la aspectele legate de nelegalitatea Hotărârii secției pentru judecători nr. 927/2015 ce rezidă din lacunele motivării, se arată că argumentele prezentate în hotărârea contestată sunt coerente, clare si lipsite de ambiguități si de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora. În cauza de față, nu se poate reține că hotărea contestată a fost adoptată cu exces de putere. Referitor la aspectele legate de modul în care instanța de fond a apreciat cu privire la materialul probator administrat în cauză, respectiv în ceea ce privește expertiza de specialitate efectuată în această etapă procesuală și aspectele relative la cuprinsul rapoartelor de evaluare/reexaminare psihologică și cel de expertiză (setul de baterii de teste folosit), aceste susțineri nu intră în sfera de incidență a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, excedând controlului instanței de recurs. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, art. 483 și urm. din C. proc. civ., republicat, art. 205-208 din C. proc. civ., republicat. 4.2. La rândul său, recurenta - reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând respingerea căii de atac formulate, prin care a arătat că dezvoltarea motivului de nelegalitate nu se încadrează în motivul de casare invocat prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sens în care a invocat nulitatea recursului, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În motivarea întâmpinării, recurenta a arătat că motivul de recurs invocat vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivului de nelegalitate nu se încadrează în motivul de casare invocat prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. In situația în care, instanța apreciază că dezvoltarea motivelor de recurs realizează exigențele art. 489 C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în parte a sentinței atacate referitor la respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității excepțiilor de nelegalitate invocate de către pârâta C.S.M.

Răspunsurile la întâmpinări 5.1. Recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de partea adversă, prin care a solicitat instanței respingerea apărărilor invocate de partea adversă, reiterând susținerile din recurs. 5.2. Recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de partea adversă, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului incident și a celorlalte apărări invocate. În motivarea răspunsului, s-a arătat că, contrar susținerilor intimatei, motivul de nelegalitate a hotărârii instanței de fond invocat prin recursul incident se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Spre deosebire de reglementarea anterioară, noul C. proc. civ. definește expres nulitatea în art. 174 alin. (1), aceasta reprezentând sancțiunea procedurală care înlătură în tot sau în parte efectele juridice ale actului de procedură efectuat cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege pentru valabila sa întocmire. Motivul de casare indicat cuprinde, așadar, cu excepția regulilor care sunt vizate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări. Soluția nelegală pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția inadmisibilității invocată de recurent, atrage nelegalitatea hotărârii judecătorești sub acest aspect, întrucât în acest caz instanța de fond a procedat la analizarea actelor administrative contestate printr-un mijloc procesual neprevăzut de lege (pe calea excepției de nelegalitate). În aceste condiții, neregularitatea hotărârii instanței de fond poate fi îndreptată prin calea de atac a recursului, acest motiv de nelegalitate încadrându-se în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În continuare, a reiterat argumentele pentru care consideră că instanța de fond a dispus în mod nelegal cu privire la excepția inadmisibilității invocată de recurent.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția atașată la dosar s-a fixat termen de judecată la data de 26 mai 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. 7.1. Aspecte de drept și de fapt reținute de prima instanță Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură. Prin Hotărârea nr. 631/15.06.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, a fost aprobată organizarea concursului de admitere în magistratură în condițiile art. 33 alin. (1) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor în perioada 30 iunie - 15 octombrie 2015, pentru ocuparea a 28 de posturi vacante de judecători și a 25 de posturi de procuror. În considerarea disp. art. 26 alin. (1), (2) și 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, cu modificări ulterioare, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, s-a decis prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1034/2015 desemnarea psihologilor ce urmau a efectua testarea și respectiv reexaminarea psihologică, fiind aprobată implicit compunerea comisiilor de examinare și de reexaminare psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, sesiunea iunie - octombrie 2015, măsuri adoptate în temeiul disp. art. 26 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, cu modificările ulterioare, ale cărei dispoziții au fost enunțate mai sus. Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 927/2015, contestată în cauză de către reclamantă, a fost constatată neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către candidata A. și, în consecință, a fost declarată ca respinsă, reținându-se că, deși reclamanta a îndeplinit condiția de bună reputație, fiind aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea funcției, totuși în urma susținerii testelor psihologice specifice a primit calificativul "respins", iar în urma contestației formulate de candidată, s-a desfășurat reexaminarea psihologică, unde a fost din nou declarată respinsă. Măsura a fost adoptată în temeiul disp. art. 27 din Regulament și art. 40 lit. d) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit cu care, în cazul în care candidații la exercitarea funcției, sunt inapți din punct de vedere medical sau psihologic, precum și cei care nu se bucură de o bună reputației sunt declarați respinși. Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat plângere prealabilă reclamanta, respinsă de către emitentul actului. Cu ocazia soluționării plangerii prealabile formulate împotriva actului administrativ contestat, pârâta emitentă a reținut că reclamanta nu a întrunit condiția de a fi aptă din punct de vedere psihologic pentru a fi declarată admisă la concursul de admitere în funcția de judecător, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, cu modificările ulterioare. Reclamanta a invocat pe cale de excepție nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1034/2015, precum și nelegalitatea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279/2012, prin care a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, cu modificări ulterioare. 7.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenți 7.2.1. Asupra excepției nulității recursului incident formulat de Consiliul Superior al Magistraturii, excepție invocată de recurenta-reclamantă Recurenta-reclamantă a invocat, raportat la recursul incident, faptul că motivul de recurs invocat vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., iar dezvoltarea motivului de nelegalitate nu se încadrează în motivul de casare invocat prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că această susținere nu este corectă, pornind de la definiția acțiunii civile, astfel cum este aceasta cuprinsă în dispozițiile art. 29 din C. proc. civ., respectiv ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv civil. Conform prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Or, criticarea soluției date de prima instanță cu privire la excepția inadmisibilității reprezintă o critică referitoare la utilizarea unui mijloc procesual neprevăzut de lege (excepția de nelegalitate), motivul de casare de la punctul 5 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. incluzând critici referitoare la încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări. În concluzie, critica referitoare la o greșită soluționare a excepției inadmisibilității se încadrează în prev. art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că excepția nulității recursului incident va fi respinsă. 7.2.2. Analiza recursului incident formulat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii Având în vedere prev. art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., care impun regula că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, se impune analizarea cu prioritate a recursului incident formulat de pârât cu privire la inadmisibilitatea excepțiilor de nelegalitate invocate de reclamantă. 7.2.2.1. În ceea ce privește admisibilitatea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, cu modificările ulterioare Pe de o parte, reclamanta și prima instanță au reținut caracterul de act administrativ individual al acestei hotărâri; pe de altă parte, pârâtul a invocat faptul că este un act administrativ cu caracter normativ. Înalta Curte constată că în mod evident, Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 este un act administrativ cu caracter normativ, exclus din obiectul unei excepții de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare. Astfel cum evocă chiar reclamanta, criteriile principale, în raport de care se realizează departajarea actelor administrative în acte normative sau acte cu caracter individual sunt scopul pentru care acestea au fost adoptate/emise și întinderea efectelor juridice propuse, prin subiecții cărora le sunt adresate. Dacă actul administrativ cu caracter normativ are ca scop organizarea legii, actul administrativ cu caracter individual are ca scop punerea în aplicare în concret, într-un caz dat, a dispozițiilor legale. Actul administrativ cu caracter normativ conține reguli sau norme cu caracter general, aplicabile unui număr nedefinit de situații și unui număr nedefinit de persoane, în timp ce actul administrativ cu caracter individual urmărește realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produce efecte față de o persoană sau față de un număr determinat sau determinabil de persoane. Or, Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012 cuprinde regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, regulament care este aplicabil oricărui concurs ce urma a fi organizat ulterior intrării sale în vigoare, tuturor persoanelor ce urmau a se înscrie la concursurile ce se organizau și cuprinde reguli generale de procedură privind organizarea și desfășurarea concursului. Un argument suplimentar în sensul că această hotărâre are caracter normativ, îl reprezintă Decizia din 10 martie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 lit. a) și d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. În comunicatul emis (la data prezentei decizii nefiind publicată Decizia Curții Constituționale), se arată că, în situația magistraților, al căror statut este consacrat la nivel constituțional, elementele esențiale referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege organică, iar nu printr-un act administrativ cu forță inferioară acesteia. Întrucât, potrivit art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, statutul judecătorilor și procurorilor se reglementează prin lege organică, și ținând cont de faptul că art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004 permite ca aspecte esențiale cu privire la însăși nașterea raportului de muncă să fie reglementate printr-un act administrativ cu forță inferioară legii, Curtea a constatat că aceste aspecte esențiale, cum sunt, spre exemplu, procedura de organizare a concursului, comisiile de concurs, probele de concurs și modalitatea de stabilire și contestare a rezultatelor, trebuiau reglementate prin lege organică - Legea nr. 303/2004. Or, aceste aspecte esențiale au fost reglementate, la data invocării excepției de neconstituționalitate, și sunt reglementate, și în prezent, prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, adoptat printr-o hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu prin Legea nr. 303/2004. Astfel, se constată că hotărârea emisă de CSM privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură este un act administrativ cu caracter normativ, fiind exclusă din obiectul unei excepții de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, ceea ce face ca excepția de nelegalitate a prev. art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279/05.04.2012, cu modificările ulterioare, să fie inadmisibilă. 7.2.2.2. În ceea ce privește admisibilitatea excepției de nelegalitate a Hotărârii Plenului CSM nr. 1034/13.10.2015 Prin hotărârea menționată, au fost desemnate comisiile de psihologi pentru testarea psihologică și respectiv, reexaminarea psihologică a candidaților declarați admiși după cele două etape ale concursului de admitere în magistratură sesiunea iunie- octombrie 2015. Prima instanță a reținut că hotărârea menționată este un act administrativ cu caracter individual, în timp de recurentul-pârât a susținut că nu este un act administrativ cu caracter individual tipic, separat, ci este o operațiune premergătoare emiterii actului administrativ cu caracter individual care a produs efecte juridice, atacat în speță. Conform prev. art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. În ceea ce privește concursul de admitere în magistratură, care cuprinde un ansamblu de acte emise de CSM și de operațiuni materiale și administrative, practica judecătorească este unanimă în a constata faptul că actul administrativ concret de punere în aplicare a legii este hotărârea finală de validare a concursului/de invalidare a concursului sau de respingere a candidatului, toate actele premergătoare reprezentând doar operațiuni premergătoare, neavând puterea unor acte juridice de sine stătătoare. Efectele juridice se produc ca urmare a hotărârii finale de închidere a procedurii de concurs, respectiv hotărârea de validare sau de invalidare sau de respingere a candidatului, astfel că doar aceasta are caracterul de act administrativ. Ca urmare, hotărârea de desemnare a comisiilor de testare și reexaminare psihologică nu reprezintă un act administrativ în sensul avut în vedere de art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 554/2004, putând fi atacată doar conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv instanța judecătorească poate să-și exercite controlul asupra valabilității operațiunilor prealabile numai în cadrul acțiunii în anulare, odată cu analiza legalității și oportunității actului administrativ final, producător de efecte juridice, în speță actul administrativ prin care s-a constatat că reclamanta nu îndeplinește cerințele prevăzute de lege pentru a fi admisă în magistratură. Prin urmare, excepția de nelegalitate care are ca obiect o operațiune premergătoare emiterii unui act administrativ producător de consecințe juridice, este inadmisibilă. 7.2.2.3. Ca atare, se constată că este întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., impunându-se casarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii excepției inadmisibilității și respingerii, ca inadmisibile, a excepțiilor de nelegalitate invocate. 7.2.3. Analiza recursului principal formulat de recurenta-reclamantă A. Într-un prim motiv de recurs, recurenta a criticat greșita respingere ca nefondate a excepțiilor de nelegalitate invocate. Având în vedere cele statuate la punctul 7.2.2. din prezentele considerente, aceste motive de casare nu vor mai fi analizate, câtă vreme recurenta-reclamantă nu dispunea de mijlocul procesual al excepției de nelegalitate. Astfel, nu vor fi analizate de instanța de recurs, ca urmare a respingerii excepțiilor de nelegalitate ca inadmisibile, motivele legate de împrejurarea că doar comisia de admitere putea, potrivit legii, să declare inaptitudinea psihologică, iar nu psihologul și comisia de reexaminare psihologică (încălcarea principiului ierarhiei și a forței juridice a actelor normative și nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004); greșita înlăturare a aplicabilității art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2015 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, cu ocazia desemnării doamnei psiholog C.; încălcarea art. 45 alin. (1) lit. g) și i) din Legea nr. 360/2002 și a art. 94 alin. (2) lit. a), art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003; încălcarea art. 4 alin. (2) din Regulament cu ocazia desemnării doamnei psiholog B. ca membru în comisie, Pe fondul cauzei, recurenta a arătat mai întâi că nelegalitatea actului administrativ atacat rezultă din lacunele motivării. Înalta Curte constată că, analizând conținutul actului administrativ contestat, se poate observa că pârâtul a procedat la expunerea considerentelor de fapt care au justificat adoptarea acestuia, evidențiind și temeiurile de drept care au impus constatarea făcută. Cum în mod corect a constatat prima instanță, din cuprinsul Hotărârii nr. 927/2015 rezultă rațiunile de fapt și de drept ce au stat la baza respingerii reclamantei, astfel că nu poate fi reținută critica nemotivării actului administrativ. Recurenta a mai invocat aplicarea greșită a legii de către prima instanță, prin ignorarea încălcării de către pârât a principiilor transparenței și al egalității. Un argument adus de recurentă este acela că nu se menționează comisia care a efectuat verificarea condiției de a fi apt psihologic si in baza cărui articol din lege sau regulament a realizat o asemenea verificare. Înalta Curte constată că această critică are legătură cu motivele invocate în susținerea fondului excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 1034/2015, astfel că nu va fi analizată, cât timp excepția a fost constatată ca fiind inadmisibilă. Apoi, sub aspectul pretinsei încălcări a principiilor transparenței și al egalității, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat prima instanță faptul că toți candidații au susținut testul scris în aceleași condiții și în același interval de timp, acolo unde a fost cazul. De asemenea, în cadrul interviului toți candidații au fost evaluați pornind de la aceleași întrebări, care fac parte din Ghidul de interviu - secțiunea întrebări standard, pe care le-au completat în prealabil pe parcursul susținerii testului scris. Referitor la întrebările particulare, adresate în vederea clarificării unor tendințe rezultate în urma aplicării testului scris în raport cu criteriile măsurate, acestea au făcut parte dintr-un ghid de interviu validat în prealabil. Din cele menționate mai sus, instanța de recurs reține că examinarea și reexaminarea psih