ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1107/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru solicitând:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM, secția pentru Judecători numai în ceea ce îl privește, respectiv anularea art. 1 pct. 2, ca fiind nelegală și netemeinică,

- anularea în tot a raportului de evaluare psihocomportamentală întocmit de B. - psiholog specialist, ca fiind nelegal și netemeinic,

- anularea în tot a raportului de evaluare psihocomportamentală - soluționarea contestației la calificativ - întocmit de doamnele psiholog C., D. și E., ca fiind nelegal și netemeinic,

- obligarea pârâtului să emită o Hotărâre prin care să constate îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor de numire în funcția de judecător fără concurs sau examen, în temeiul disp.art. 33

1

din Legea nr. 303/2004 republicată cu modificările și completările ulterioare, și să propună Președintelui României numirea sa în funcție, la o judecătorie de sector din București, prin Decret Prezidențial.

II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 61/CA din 10 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

III Recursul formulat de reclamant

Împotriva sentinței nr. 61/CA din 10 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ.

Reclamantul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., a arătat că judecătorul fondului a încălcat normele de procedură, respectiv dispozițiile art. 7 alin. (2) cu referire la art. 13 alin. (3) C. proc. civ., întrucât nu s-a pronunțat asupra cererii de probatorii formulate prin acțiunea introductivă și cererea modificatoare.

În opinia recurentului, judecătorul fondului a refuzat abuziv, discreționar, să se pronunțe prin hotărâre în legătură cu cererea modificatoare a acțiunii introductive de instanță, cerere pe care a trimis-o prin fax la instanța investită inițial, respectiv Curtea de Apel București, la data de 21.10.2019, orele 11:58.

Această cerere modificatoare pe care judecătorul a refuzat să o analizeze și să se pronunțe prin sentință, vizează anularea în parte a înscrisului întocmit de pârât, intitulat Raport privind pe domnul A., întocmit conform art. 9 alin. (3) din Metodologia privind numirea în funcția de judecător în condițiile art. 33

1

din Lg nr. 303/2004, din data de 24.04.2019.

Judecătorul fondului a încălcat disp.art. 224 cu referire la art. 237 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., nepronunțându-se pe probele solicitate atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererea modificatoare, cerere pe care nici măcar nu a vrut să se pronunțe prin sentință.

Hotărârea recurată este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., norme de procedură cu caracter imperativ, pe care însă judecătorul fondului le-a încălcat.

Hotărârea atacată nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM-Sectia pentru judecători, cu referire la art. 1 pct. 2 este nelegală, deoarece cuprinde în pagina nr. 2 alin. (3), mai multe rânduri necompletate, ștersături, fraze incomplete, modificări neasumate prin semnătură de persoana care le-a efectuat, iar pe de altă parte în hotărâre nu se menționează motivele concrete pentru care s-a reținut că nu îndeplinesc condițiile cerute de lege.

Acest document așa cum rezultă din conținutul său nu poate constitui un act valabil, emis de o autoritate publică, deoarece cuprinde ștersături, fraze incomplete, modificări, neasumate de persoana care le-a executat, fiind nul absolut.

Pe de altă parte, arată recurentul, susținerea din sentința recurată potrivit căreia existența în cuprinsul hotărârii atacate a unor rânduri necompletate, subliniate, reprezintă: "formalități necesare în vederea anonimizării unor aspecte în vederea respectării dreptului la viață privată a acestuia"este nelegală, deoarece încă în legea noastră civilă nu a fost reglementată instituția "anonimizării".

Cele două rapoarte au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale imperative, emise chiar de CSM, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) din Metodologia privind numirea în funcția de judecător în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, aprobată prin Hotărârea secției pentru Judecători nr. 49/2019.

Potrivit acestei metodologii publicată pe site-ul CSM, raportul de evaluare psihocomportamentală va cuprinde pe ultima pagină semnătura și parafa psihologilor examinatori.

De asemenea, recurentul a susținut că cele două rapoarte de evaluare, depuse la dosarul cauzei, nu sunt semnate pe ultima pagină de examinatori, așa cum obligă art. 8 alin. (2) din Metodologia privind numirea în funcția de judecător în condițiile art. 33

1

din Legea nr. 303/2004, aprobată prin Hotărârea secției pentru Judecători nr. 49/2019, cele două rapoarte fiind astfel nule absolut, pentru lipsa datei întocmirii lor și a semnăturii persoanelor care le-au întocmit. Susținerea din sentință cum că declarațiile de consimțământ semnate și datate, ar veni să întărească faptul că cele două testări psihologice au fost realizate în datele de 13 și 18 aprilie 2019, este hilară în opinia recurentului, deoarece în realitate nu rezultă din cele două rapoarte de evaluare data la care au fost întocmite, datele trecute în declarațiile de consimțământ, nu reprezintă în realitate data întocmirii rapoartelor.

În fine, recurentul a susținut că măsura suspendării cauzei a fost nelegală, întrucât în realitate solicitase judecata cauzei în lipsă, apreciind că reprezintă dovada șicanării sale.

IV Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat. A arătat că hotărârea primei instanțe este legală, iar criticile recurentului sunt neîntemeiate.

V Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma și în limita motivelor de recurs invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate:

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual și cadrul legislativ care a condus la prezentul litigiu.

Reclamantul A. a solicitat anularea în parte a Hotărârii nr. 638/15 mai 2019 emisă de CSM, secția pentru Judecători, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 33

1

din Legea nr. 303/2004, reținându-se faptul că în urma testării și reexaminării psihologice a fost declarat respins, astfel că nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției de judecător.

1.1. Susținerile recurentului încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-4, 6-8 din C. proc. civ.

Recurentul susține că instanța a încălcat normele de procedură prin omisiunea de a analiza probele solicitate și cererea modificatoare a acțiunii introductive, care viza anularea în parte a înscrisului intitulat "Raport de evaluare psihocomportamentală privind pe domnul A." .

Motivul de casare este nefondat. În ceea ce ce privește nepronunțarea asupra unor capete de cerere, sunt incidente dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., care prevăd că se poate cerere completarea hotărârii, cerere care se soluționează de aceeași instanță, nefiind incident motivul de casare invocat, iar în ceea ce privește criticile referitoare la nepronunțarea pe probele solicitate, în raport de dispozițiile art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., nu conduc la casarea hotărârii, în condițiile în care instanța a rămas în pronunțare, apreciind, așadar, cauza în stare de judecată, sub toate aspectele, nefiind relevate motive în recurs din care să rezulte concludența probelor pentru soluționarea cererii de chemare în judecată și examinarea motivelor de nelegalitate.

1.2. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt, de asemenea, nefondate.

Cât privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste dispoziții legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția pronunțată, neputând fi identificate "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

De altfel, recurentul-reclamant nu a adus nicio critică în ceea ce privește nemotivarea hotărârii, limitându-se la a susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța de fond nu a analizat unele critici particulare, care în fapt nu erau veritabile aspecte de nelegalitate a actelor administrativ supuse controlului de legalitate în cauză, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar faptul că recurentul nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția primei instanțe nu poate conduce la incidența în cauză a motivului de casare invocat.

În analiza motivelor invocate, instanța are posibilitatea să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, poate să le grupeze pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unuia sau mai multor considerente.

1.3. Nefondate sunt și criticile circumscrise de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Contrar argumentelor invocate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material, incidente în cauză. Soluția primei instanțe prin care s-a respins acțiunea este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale.

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond, având în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind refuzul nejustificat, faptul că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, la momentul emiterii Hotărârii nr. 638/15.05.2019 prin care a constatat neîndeplinirea condițiilor de numire a reclamantului în temeiul dispozițiilor art. 33

1

din Legea nr. 303/2004, a constatat că reclamantul nu a promovat examinarea psihologică nici în primă examinare nici în calea de atac a contestației, astfel că, din cele șapte condiții cumulative impuse pentru a fi admisă cererea pentru numirea în funcția de judecător fără concurs sau examen, respectiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcției, una nefiind îndeplinită de reclamant, consecința directă a reprezentat-o respingerea acestei solicitări.

În ce privește motivul de nelegalitate a Hotărârii nr. 638/15.05.2019 reprezentat de existența în cuprinsul hotărârii atacate a unor rânduri necompletate, subliniate, așa cum a subliniat instanța de fond, aceste aspecte nu sunt de natură a afecta legalitatea hotărârii, întrucât reprezintă formalități necesare în vederea anonimizării a datelor cu caracter personal.

Instanța a reținut că cele două rapoarte de evaluare psihocomportamentală întocmite în cauză fac parte dintr-un set de înscrisuri întocmite cu ocazia examinării psihologice a reclamantului efectuată la data de 13.04.2019, precum și a reexaminării psihologice efectuată la data de 18.04.2019, expunând în mod întemeiat faptul că motivele invocate de reclamant nu sunt de natură a conduce la nulitatea celor două rapoarte de evaluare.

S-a reținut în mod corect faptul că, deși seturile de întrebări nu conțin elemente de identificare privind data completării acestora, totuși acest aspect nu este de natură a duce la nulitatea celor două rapoarte de evaluare, deoarece, pe de o parte, o astfel de cerință nu este reglementată expres de metodologia aprobată prin Hotărârea nr. 49/17.01.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, iar pe de altă parte, cele două declarații de consimțământ date de reclamant vin să întărească faptul că cele două testări psihologice au fost realizate în datele de 13 și 18 aprilie 2019, aceleași considerente fiind aplicabile și pentru motivele de nelegalitate reprezentate de lipsa semnăturii olografe pe fiecare pagină a celor două rapoarte de evaluare a persoanei care le-a întocmit.

Celelalte susțineri ale recurentului referitoare la previzibilitatea soluției pronunțate de instanța de fond prin prisma calității sale, la formularea cererii de abținere a judecătorului desemnat la Curtea de Apel București, la chestiunea timbrajului, la suspendarea cauzei pentru lipsa părților, deși solicitase judecata în lipsă, nu privesc legalitatea sentinței împotriva căreia reclamantul a formulat recurs, întrucât sentința recurată este pronunțată de Curtea de Apel Constanța, cu privire la timbraj calea de atac este cererea de reexaminare, iar împotriva încheierii de suspendare a judecății se putea formula recurs.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 61/CA din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 61/CA din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.