ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrative și

fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior

al Magistraturii:

examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului

de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012,

și anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică întocmite în acest

sens;

secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat

ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic

și a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în

perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplinește toate

condițiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere

psihologic;

la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaților declarați admiși

la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie

2012;

să propună Președintelui României numirea reclamantului in funcția de procuror.

la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat

totodată (i) excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2,

art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05

aprilie 2012, (ii) excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849

din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea

psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere

în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012, și (iii) excepția

de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010, în raport de dispozițiile

art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept

de liberă practică.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratura, organizat

în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar în urma susținerii celor trei probe,

a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupând poziția 78 în clasamentul

celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunoștințelor juridice - 73,

test de verificare a raționamentului logic - 67 și interviu – 7,98), conform listei

cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10 octombrie 2012,

validată de CSM prin hotărârea nr. 1035 din 15 noiembrie 2012.

În data de 15

octombrie 2012, reclamantul s-a prezentat la INM, unde a optat alături de ceilalți

candidați declarați admisi pentru unul din locurile scoase la concurs, anume funcția

de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, fiind programat, ulterior,

alături de ceilalți candidați declarați admiși, la testarea psihologică.

Testarea s-a desfășurat

în două etape astfel: la data de 14 octombrie 2012 a avut loc o testare scrisă,

iar la data de 23 octombrie 2012 a susținut un interviu în fața psihologului B.M.G.,

angajat al CSM.

Conform rezultatelor afișate

la data de 24 octombrie 2012, alături de alți doi candidați examinați la rândul

lor de același psiholog, reclamantul fost declarat respins la această probă.

Reclamantul a formulat

contestație și a fost programat pentru reexaminarea psihologică la data de 29

octombrie 2012. În urma aplicării unui nou test scris și a susținerii unui nou interviu,

ambele în aceeași zi, în fața unei comisii formate din trei psihologi (V.C., B.D.G.

și D.L.C.), reclamantul a fost declarat din nou respins.

Urmare a calificativelor

acordate de comisia de examinare și comisia de reexaminare psihologică, la data

de 15 noiembrie 2012, secția pentru procurori a CSM a adoptat hotărârea nr. 416,

prin care a constatat neîndeplinirea, în ceea ce-l privește pe reclamant, a condiției

de a fi apt din punct de vedere psihologic, acesta fiind declarat respins la concursul

de admitere în magistratură.

La data de 16

noiembrie 2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat

cele două rapoarte, de examinare și reexaminare psihologică, iar la data de 19

noiembrie 2012 a înregistrat la CSM plângerea prealabilă împotriva hotărârilor adoptate,

plângere care a fost respinsă în ședința de plen din data de 13 decembrie 2012.

Reclamantul a criticat

întreaga procedură de testare psihologică, susținând că aceasta este afectată de

grave vicii de legalitate, care atrag nulitatea acesteia și, consecutiv, a hotărârii

CSM adoptate în baza ei, în esență, pentru următoarele motive:

- nu au fost respectate

dispozițiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează expres

comisiile care se înființează, precum și competența comisiei de admitere de a verifica

toate condițiile prevăzute de art. 14 alin. (2) din lege (inclusiv cea de a fi apt

din punct de vedere psihologic);

- comisiile de examinare

și reexaminare psihologică nu au fost numite la propunerea Institutului National

al Magistraturii, astfel cum impune art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ci

la propunerea Directiei Resurse Umane și Organizare a CSM, nefiind respectate nici

termenele prevazute de art. 9 din regulament privind numirea membrilor comisiei

și data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM;

- comisiile de examinare

și reexaminare psihologică nu erau formate din psihologi cu specializarea imperativ

prevăzută de lege, care să aibă atestatul de liberă practică obtinut prin procedurile

specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională,

conform art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005;

- raportul psihologic

întocmit în urma primei testări este absolut identic cu raportul întocmit de cei

trei psihologi în urma reexaminării psihologice;

- principiile transparenței

și egalității nu au mai fost respectate în etapa testării psihologice;

- rezultatele testării

psihologice nu au fost, în fapt, concretizate într-un raport, care să cuprindă profilul

său psihologic, precum și calificativul “Admis” sau ”Respins”, la data ședințelor

Plenului și ale secțiilor CSM în care urma să se decidă rezultatul concursului;

- cuprinsul rapoartelor

de examinare și reexaminare psihologică a reclamantului ridică mari semne de întrebare

cu privire la veridicitatea acestora;

- reclamantul a promovat

proba interviului, susținut în fața unor oameni de o înaltă ținută profesională

și morală, fiind imposibil ca, în situația în care acesta ar fi prezentat deficiențele

expuse de psihologi în urma testării psihologice, acestea să fi trecut neobservate

de către toți cei cinci membri ai comisiei de examinare din cadrul probei interviului.

Excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 a fost motivată cu argumentul

că examinarea și reexaminarea psihologică sunt nelegale raportat la neconcordanța

care există între dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat

prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, și prevederile

art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte.

Cu privire la excepția

de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea

comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică

a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august

- septembrie 2012, s-a arătat că această hotărâre contravine dispozițiilor art.

15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care reglementează comisiile ce se impun a

fi înființate pentru desfășurarea concursului, prin faptul că cele două comisii,

de examinare și reexaminare psihologică, nu sunt prevăzute de acest text de lege

(care are o forță juridică superioară).

Mai mult, aceste două

comisii nu au fost numite de CSM la propunerea Institututlui Național al Magistraturii,

astfel cum prevede în mod expres art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Totodată,

în privința acestor comisii, nu au fost respectate nici termenele prevăzute de

art. 9 din regulament, privind numirea membrilor comisiei și data transmiterii propunerilor

Consiliului Științific al INM.

Reclamantul a mai învederat

că hotărârea Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor

de psihologi pentru testarea psihologică contravine și dispozitiilor art. 24

lit. a) din H.G. nr. 788/22005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă

practică, prin faptul că în componența comisiilor au fost desemnați psihologi atestați

în psihologia muncii și organizațională, care nu au competența și specializarea

cerute imperativ de lege.

Hotărârea Plenului CSM

nr. 562/2010 a fost criticată pentru faptul că a stabilit o specializare unică pentru

psihologii încadrați la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii și al curților

de apel, necesară în îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului, în domeniul de

competență “psihologia muncii și organizațională”, aspect ce contravine dispozițiilor

art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept

de liberă practică, care prevăd că obținerea atestatului de liberă practică prin

procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță

națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile

prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul

apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

de fond

Prin

sentința civilă nr. 2212

din data de 1 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I. și, în consecință,

a dispus următoarele:

- a admis excepțiile de

nelegalitate și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2,

art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului

de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05

aprilie 2012 și a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea

comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică

a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august

- septembrie 2012 și a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 562/2010;

- a constatat nelegalitatea

examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului

de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012,

și a dispus anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică întocmite

în acest sens;

- a dispus anularea hotărârii

secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat

ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic

și a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în

perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

- a dispus obligarea pârâtului

la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește condiția

de admitere în magistratură prevăzută de art. 14 lit. e) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că acesta este apt din

punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat;

- a dispus obligarea pârâtului

să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista

definitivă a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură,

organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

- a dispus obligarea pârâtului

să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția de procuror;

- a dispus obligarea pârâtei

să plătească reclamantului suma de 2.104,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată

constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu achitat pentru

efectuarea punctului de vedere de către personalitățile și specialiștii în domeniul

psihologiei.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, că hotărârea secției pentru procurori a CSM

nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală și netemeinică, fiind corolarul exercitării

dreptului de apreciere al autorității publice emis cu exces de putere în accepțiunea

prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004.

A stabilit că excepțiile

de nelegalitate invocate în cauză sunt admisibile, având ca obiect acte administrative

unilaterale cu caracter individual, și nu normativ, și raportat la dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat Curtea că examinarea

și reexaminarea psihologica a reclamantului s-au desfășurat în baza unei proceduri

nelegale având în vedere neconcordanța care exista între dispozițiile art. 6

alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM

nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, și prevederile art. 15 alin. (5) din

Legea nr. 303/2004, pe de altă parte, în condițiile în care, în esență:

- prevederile art. 26

din Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 reglementează două comisii,

de examinare și reexaminare psihologică, care nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004

și nu sunt numite la propunerea Institutului Național al Magistraturii;

- comisiile de admitere

verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar nu secțiile CSM.

Raportând conținutul hotărârii

Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi

pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la

concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie

2012 la prevederile art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004,

Curtea a reținut, în continuare, că acest act administrativ unilateral cu caracter

individual este în discordanță cu prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004

care reglementează comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea și

desfășurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere,

comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor, întrucât

comisiile înființate prin acest act administrativ nu se regăsesc în enumerarea expresă

și limitativă a comisiilor pentru examenul de admitere în magistratură reglementate

de prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Mai mult, psihologii desemnați

pentru evaluarea psihologică a persoanelor înscrise la examenul de admitere în magistratură

trebuie să fie deținători ai atestatului de liberă practică obținut prin procedurile

specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională,

ceea ce, în speță, nu a fost cazul.

Instanța de fond a apreciat

că dispozițiile hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 derogă și contravin prevederilor

cuprinse în Legea nr. 213/2004 și în H.G. nr. 788/2005, acte normative cu forță

juridică superioară a căror respectare este obligatorie în situația emiterii unui

act administrativ privind punerea în aplicare a acestora, întrucât, față de calificarea

Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o instituție cu atribuții în ce privește

ordinea publică și siguranța națională, psihologii care desfășoară într-o astfel

de instituție unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 213

din 27 mai 2004, respectiv elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței,

abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane, trebuie, în mod obligatoriu,

să fie specializați și să obțină atestatul de liberă practică prin procedurile specifice

Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională.

Curtea a arătat că, în

aceste condiții, admiterea excepției de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 562/2010 are drept consecință faptul că psihologii

care au participat la examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului, fiind

specializați doar în domeniul psihologiei muncii și organizațională, nu aveau competența

profesională să efectueze examinarea psihologică a reclamantului, fiind lovită astfel

de nulitate întreaga procedură de testare psihologică, precum și hotărârea secției

de procurori a CSM, adoptată în baza acesteia.

Întrucât hotărârea prin

care reclamantul a fost

declarat

respins la concursul de admitere în magistratură a avut la bază exclusiv rezultatele

testării psihologice, organizate în baza unor acte administrative declarate nelegale,

anularea actelor și operațiunilor administrative referitoare la examinarea și reexaminarea

psihologică a reclamantului atrage pe cale subsecventă și anularea hotărârii secției

pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012.

Curtea a mai arătat că,

pe de altă parte, chiar și în situația în care soluția instanței de judecată ar

fi fost aceea de respingere a tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate și, pe

cale de consecință, menținerea rezultatului examinării și reexaminării psihologice

a reclamantului realizat de către autoritatea publică pârâtă, cererea de chemare

în judecată ar fi întemeiată, în contextul în care hotărârea secției pentru procurori

a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală în ceea ce privește constatarea

neîndeplinirii de către reclamant a condiției prevăzută de art. 14 alin. (2)

lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

în considerarea următoarelor argumente:

a) Hotărârea s-a întemeiat

exclusiv pe rezultatele testării și reexaminării psihologice potrivit cărora, reclamantul

nu ar fi îndeplinit condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea

nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea

funcției.

b) În condițiile în care,

testarea și reexaminarea psihologică au fost constatate nelegale de către instanță,

potrivit considerentelor reținute anterior, pe cale subsecventă se impune și anularea

prevederile contestate din hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 416 din

15 noiembrie 2012, această rămânând fără suport juridic.

c) Reclamantul a făcut

dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că îndeplinește și condiția prevăzută

de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct

de vedere psihologic, pentru exercitarea funcției de procuror, concluzia unanimă

a punctului de vedere exprimat în scris de cele trei personalități și specialiști

din domeniul psihologie fiind în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere

psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, acesta având un prognostic

bun privind integrarea în funcția de magistrate, iar avizul “inapt”, acordat de

către psihologii desemnați de CSM, fiind eronat, eroarea fiind determinată de mai

mulți factori: vulnerabilitatea bateriei de teste, acestea nefiind adaptate profesiei

de magistrat; lipsa de competență și de experiență a psihologilor; necoroborarea

datelor obținute din aplicarea testelor scrise.

înfățișate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Împotriva sentinței civile

nr. 2212 din data de 1 iulie 2013 a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al

Magistraturii (CSM), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

3.1. În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. că prima instanță în mod eronat a constatat că este întemeiată excepția

de nelegalitate a art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind

organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279 din 5 aprilie 2012,

întrucât aceste dispoziții regulamentare nu contravin prevederilor art. 15

alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea stabilește doar

cadrul general de desfășurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul

fiind cel ce detaliază întreaga procedură, stabilind modalitatea de desfășurare

a testării psihologice și a reexaminării psihologice.

S-a mai arătat că este,

de altfel, atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun privind organizarea

și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, iar dispozițiile Legii

nr. 303/2004 au fost deplin respectate.

3.2. Cu referire la excepția

de nelegalitate a hotărârii nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care

a fost aprobată competența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică,

recurentul CSM a susținut că instanța de fond, în mod eronat a admis-o întrucât

aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, având natura

unui act pregătitor, fără a crea o situație juridică nouă, premergător emiterii

actului administrativ, reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului.

În opinia recurentului această excepție se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

3.3. Cu privire la excepția

de nelegalitate a hotărârii nr. 562/2010 a Plenului CSM, prin care s-a dispus, inter

alia, organizarea activității de psihologie doar pentru posturile de psiholog existente

la nivelul CSM și al curților de apel, în conformitate cu prevederile din Legea

nr. 213/2004, în mod eronat a reținut instanța de fond că au fost încălcate dispozițiile

art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, care nu sunt practic incidente în speță,

CSM nefiind o „instituție cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și

siguranței naționale”.

3.4. Cu referire la fondul

cauzei, în contextul unor succinte considerațiuni privitoare la contextul factual,

recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a susținut următoarele:

- instanța de fond și-a

motivat hotărârea pe susținerea potrivit căreia psihologii care au efectuat examinarea

psihologică nu aveau calificarea necesară pentru a efectua activitatea, nu dețineau

atestatul în domeniul de competență „psihologie aplicată în domeniul securității

naționale”, ceea ce însă nu poate fi reținut pentru că CSM nu este instituție cu

atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale;

- în mod eronat a fost

administrată proba cu expertiza prin care s-a realizat reexaminarea psihologică

a reclamantului-intimat de un expert desemnat de instanță câtă vreme demersul judiciar,

deși trebuia să vizeze numai vicii de procedură privind desfășurarea concursului,

a avut în vedere chiar rezultatele respective;

- nici CSM și nici alte

organe s-au instituții nu au competența de a cenzura calificativul definitiv acordat

de comisia de examinare psihologică, această examinare desfășurându-se după o procedură

reglementată de norme speciale în materie;

- o examinare extrajudiciară,

în afara concursului nu este nici oportună și nici nu are relevanță pentru un proces

de selecție de personal, instanța de judecată neputându-se substitui comisiilor

de examinare psihologică;

- instanța de judecată

nu avea nici competența de a verifica modul în care psihologii interpretează rezultatele

testărilor psihologice.

Intimatul M.I. a formulat

întâmpinare față de motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât CSM solicitând

respingerea căii de atac exercitate atât cu privire la excepțiile de nelegalitate

cât și asupra fondului cauzei.

În esență, prin argumentele

pe larg înfățișate în cuprinsul întâmpinării, reclamantul intimat a susținut netemeinicia

criticilor și motivelor de recurs, solicitând menținerea hotărârii atacate, apreciată

ca fiind corectă și dată pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate

dar și a prevederilor legale aplicabile.

instanței de recurs

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la apărările intimatului-reclamant,

dar și față de cadrul normativ aplicabil, incluzând art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține că recursul promovat de recurentul-pârât este fondat numai

sub aspectul soluției adoptate cu privire la excepțiile de nelegalitate invocate

în cauză, nu și în ceea ce privește soluția dată fondului cauzei, în considerarea

celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă,

de mai sus, a considerentelor hotărârii atacate înfățișează, deopotrivă, circumstanțele

concrete ale cauzei ca și argumentele judecătorului fondului pentru soluțiile adoptate,

amplu și coerent formulate, astfel că în contextul analizării criticilor recurentului-pârât

nu se impune reluarea acestora.

5.1. Analizând, așadar,

punctual motivele de recurs cu soluționarea cărora a fost învestită, Înalta Curte

constată că sunt fondate criticile recurentului vizând modalitatea de soluționare,

prin sentința atacată, a celor 3 excepții de nelegalitate invocate de reclamantul

intimat.

O primă excepție de nelegalitate

a vizat dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul

privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat

prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012.

Contrar celor reținute

de prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate susținerile recurentului-pârât

pe acest aspect.

Dispozițiile regulamentare

a căror nelegalitate a fost invocată se impun a fi raportate nu doar la prevederile

art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cu care „comisia

de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor

sunt numite prin hotărâre a CSM, la propunerea Institutul Național al Magistraturii.

Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 14 alin. (2) se realizează de Comisia de admitere”, ci și la prevederile

art. 33 alin. (2

1

) și art. 15 alin. (8) din același act normativ.

Potrivit acestor texte

de lege „Verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a

fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se

realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului”.

În fine, aspectele de

critică preluate și de prima instanță, vizând modalitatea de reglementare a funcționării

comisiilor, pe calea regulamentului nu sunt susținute, prin raportare la prevederile

art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, potrivit cu

care CSM are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M.

Of. al României, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de

admitere în magistratură.

Legea stabilește, în mod

firesc, doar cadrul general de desfășurare a concursului de admitere în magistratură,

regulamentul fiind cel care trebuie să detalieze întreaga procedură vizând modalitatea

de desfășurare a testării psihologice și a reexaminării psihologice.

În concluzie, se apreciază

de către instanța de control judiciar că nu se poate reține nelegalitatea, pe calea

excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată,

dispozițiile arătate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr.

279 din 5 aprilie 2012.

5.2. Înalta reține că

întemeiate sunt și criticile recurentului-pârât vizând soluția primei instanțe asupra

celei de a doua excepții de nelegalitate invocată de reclamantul intimat, cu privire

la hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată

componența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea

psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24

iunie-10 octombrie 2012.

În esență, prima instanță

a reținut nelegalitatea acestei hotărâri de plen în raport de prevederile art. 24

lit. a) din H.G. nr. 788/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă

practică.

Conform acestor prevederi,

obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de

psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie

pentru:

a) psihologii care desfășoară

unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile

cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.

Susținerile reclamantului

sunt fără legătură cu cauza, pentru că aceste prevederi nu se referă la justiție

și nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text.

Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că noțiunea instituțională de ordine

publică, în sensul textului citat, este diferită de definiția conceptuală a ordinii

publice din doctrina constituțională.

Prin urmare, se constată

că în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul și ca atare

nu poate fi admisă excepția de nelegalitate, urmând a fi înlăturate toate susținerile

cu privire la acest aspect.

Primind criticile recurentului

și pe acest aspect, Înalta Curte reține așadar netemeinicia și cu privire la această

excepție de nelegalitate invocată în fața instanței de fond.

5.3. În fine, cu privire

la cea de-a treia excepție de nelegalitate, vizând hotărârea nr. 562/2010 a Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a dispus organizarea activității

de psihologie doar la nivelul CSM și al curților de apel, în sensul încadrării celor

ce dețin o specializare unică în domeniul de competență „psihologia muncii și organizațională”

pentru aceleași considerente sus expuse (pct. 5.2.), Înalta Curte reține, în acord

și cu argumentele recurentului-pârât, că se impunea respingerea excepției invocate.

Dispozițiile art. 24

lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente, întrucât CSM și instanțele judecătorești

nu sunt instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței

naționale, ci reprezentante ale autorității judecătorești, în sensul avut în vedere

în respectiva reglementare.

Conchizând pe aceste aspecte,

Înalta Curte, reținând temeinicia criticilor recurentului-pârât, va modifica corespunzător

sentința atacată, urmare admiterii recursului, în sensul că vor fi respinse ca neîntemeiate

cele 3 excepții de nelegalitate invocate de reclamantul-intimat, pentru argumentele

înfățișate.

5.4. Cu referire la fondul

cauzei, Înalta Curte constată însă netemeinicia criticilor înfățișate de recurentul-pârât.

În acord cu soluția adoptată

de prima instanță, pe fondul cauzei, și reafirmând totodată justețea argumentației

înfățișate din perspectiva analizată și de judecătorul fondului, în sensul că admisibilitatea

și temeinicia acțiunii reclamantului sunt probate și pot fi demonstrate chiar în

ipoteza respingerii tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant,

Înalta Curte constată, față de circumstanțele concrete ale cauzei, raportat la întreg

probatoriul administrat, nelegalitatea procedurii de examinare și reexaminare psihologică

a reclamantului.

Aceasta antrenează astfel

și nelegalitatea hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie

2012, în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat.

Critica esențială a recurentului-pârât,

în ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei a vizat, în esență,

împrejurarea că prima instanță în mod nepermis ar fi cenzurat calificativul acordat

de comisia de examinare psihologică, substituindu-se acesteia ceea ce nu este îngăduit

nici autorității pârâte dar nici celei judecătorești. În aceeași ordine de idei

a fost criticată și admiterea probei cu expertiza psihologică, apreciindu-se că

nu se pune problema încălcării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, astfel cum a argumentat judecătorul fondului.

Astfel de afirmații și

critici nu sunt însă corecte și nu pot fi primite.

Înalta Curte, în acord

și cu jurisprudența sa anterioară în materie și desigur cu respectarea jurisprudenței

CEDO, la care a făcut ample referiri și judecătorul fondului, arată că atunci când

litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere

și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege

pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională

sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură.

Înalta Curte apreciază

că instanța de fond, contrar celor arătate de recurent, a realizat o analiză a actului

administrativ atacat în cadrul coordonatelor sus arătate indicate.

Astfel, în mod efectiv,

instanța de fond nu a cenzurat evaluarea psihologică și nici nu s-a substituit comisiilor

de specialitate, demonstrând însă, prin analiza probatoriului administrat, insuficienta

motivare a rapoartelor de examinare psihologică și respectiv arbitrariul, derivând

din lipsa de transparență, de deplină credibilitate și de egalitate în ceea ce privește

examinarea la care a fost supus reclamantul.

În acest sens, elocvente

sunt și în opinia Înaltei Curți aspectele probate în cauză prin înscrisurile depuse

la dosar necontestate de altfel nici de recurent, în sensul că raportul psihologic

întocmit reclamantului în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit

în urma reexaminării psihologice, chiar și în ceea ce privește semnele de punctuație.

Mai mult, cele două rapoarte

întocmite în cazul reclamantului intimat sunt absolut identice cu cele ale unui

alt candidat (P.C.) de asemenea respins în acel an (dar admis la același tip de

testare în anul următor), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul folosirii

sistemului copy-paste, în condițiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ

1000 de întrebări și enunțuri, cu mai multe variante de răspuns.

Mai mult, aspectele ce

țin de deplina veridicitate, legitim invocate, în condițiile în care rapoartele

de examinare și reexaminare psihologică a reclamantului cuprind exclusiv aspecte

negative de personalitate, fără nicio referire la trecutul profesional al acestuia,

au fost judicios valorificate de prima instanță, în contextul probatoriului administrat

cu expertiza de specialitate, fără însă a se realiza o substituire de competențe,

astfel cum a susținut recurentul.

Prin urmare, Înalta Curte

apreciază, în contextul factual al cauzei și raportat la toate circumstanțele demonstrate

prin probatoriul în mod legal administrat și amplu analizat, că arbitrariul, în

mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a

fost supus reclamantul-intimat este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura

în ceea ce-l privește, care în mod direct atrage și nelegalitatea actului ce s-a

fundamentat pe o atare examinare.

În contextul analizării

prezentului recurs și reevaluând întregul material probator al cauzei dar și cadrul

normativ aplicabil, Înalta Curte reamintește principiile dezvoltate în jurisprudența

comunitară incidente în cauză, potrivit cu care, amploarea și detalierea motivării

depind de natura actului adoptat și de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă

sau greșită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării.

Mai mult, privită în mod

evident ca o garanție împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în

cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice

individuale și subiective, cum este și cazul în speță, astfel că reglementarea în

detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i privește pe candidații declarați respinși, a

formei și/sau conținutului unui atare raport, poate fi avută în vedere, de lege

ferenda, de către autoritatea recurentă.

Concluzionând, Înalta

Curte urmează ca în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. să admită recursul

și să modifice hotărârea atacată numai în parte, respectiv numai în ceea ce privește

excepțiile de nelegalitate, urmând a fi păstrate toate celelalte dispoziții privitoare

la fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 2212

din 1 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată în sensul că respinge ca neîntemeiate excepțiile de nelegalitate ale dispozițiilor

art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea

Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, a Hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08

octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică,

respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură,

organizat în perioada august - septembrie 2012 și a Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 562/2010.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2014.