ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 599/2014

Constatarea nelegalității examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, și anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică întocmite în acest sens;

Anularea hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic și a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

Obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să constate că reclamantul îndeplinește toate condițiile de admitere în magistratură, inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic;

Obligarea pârâtului la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012;

Obligarea pârâtului să propună Președintelui României numirea reclamantului in funcția de procuror.

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Reclamantul a invocat totodată (i) excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, (ii) excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012, și (iii) excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010, în raport de dispozițiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a înscris la concursul de admitere în magistratura, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, iar în urma susținerii celor trei probe, a fost declarat definitiv admis cu media 7,335, ocupând poziția 78 în clasamentul celor 100 de locuri disponibile (test de verificare a cunoștințelor juridice - 73, test de verificare a raționamentului logic - 67 și interviu – 7,98), conform listei cu rezultatele definitive ale concursului publicate la data de 10 octombrie 2012, validată de CSM prin hotărârea nr. 1035 din 15 noiembrie 2012. În data de 15 octombrie 2012, reclamantul s-a prezentat la INM, unde a optat alături de ceilalți candidați declarați admisi pentru unul din locurile scoase la concurs, anume funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârșova, fiind programat, ulterior, alături de ceilalți candidați declarați admiși, la testarea psihologică. Testarea s-a desfășurat în două etape astfel: la data de 14 octombrie 2012 a avut loc o testare scrisă, iar la data de 23 octombrie 2012 a susținut un interviu în fața psihologului B.M.G., angajat al CSM. Conform rezultatelor afișate la data de 24 octombrie 2012, alături de alți doi candidați examinați la rândul lor de același psiholog, reclamantul fost declarat respins la această probă. Reclamantul a formulat contestație și a fost programat pentru reexaminarea psihologică la data de 29 octombrie 2012. În urma aplicării unui nou test scris și a susținerii unui nou interviu, ambele în aceeași zi, în fața unei comisii formate din trei psihologi (V.C., B.D.G. și D.L.C.), reclamantul a fost declarat din nou respins. Urmare a calificativelor acordate de comisia de examinare și comisia de reexaminare psihologică, la data de 15 noiembrie 2012, secția pentru procurori a CSM a adoptat hotărârea nr. 416, prin care a constatat neîndeplinirea, în ceea ce-l privește pe reclamant, a condiției de a fi apt din punct de vedere psihologic, acesta fiind declarat respins la concursul de admitere în magistratură. La data de 16 noiembrie 2012, reclamantul s-a prezentat personal la sediul CSM unde i s-au comunicat cele două rapoarte, de examinare și reexaminare psihologică, iar la data de 19 noiembrie 2012 a înregistrat la CSM plângerea prealabilă împotriva hotărârilor adoptate, plângere care a fost respinsă în ședința de plen din data de 13 decembrie 2012. Reclamantul a criticat întreaga procedură de testare psihologică, susținând că aceasta este afectată de grave vicii de legalitate, care atrag nulitatea acesteia și, consecutiv, a hotărârii CSM adoptate în baza ei, în esență, pentru următoarele motive: - nu au fost respectate dispozițiile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează expres comisiile care se înființează, precum și competența comisiei de admitere de a verifica toate condițiile prevăzute de art. 14 alin. (2) din lege (inclusiv cea de a fi apt din punct de vedere psihologic); - comisiile de examinare și reexaminare psihologică nu au fost numite la propunerea Institutului National al Magistraturii, astfel cum impune art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, ci la propunerea Directiei Resurse Umane și Organizare a CSM, nefiind respectate nici termenele prevazute de art. 9 din regulament privind numirea membrilor comisiei și data transmiterii propunerilor Consiliului Stiintific al INM; - comisiile de examinare și reexaminare psihologică nu erau formate din psihologi cu specializarea imperativ prevăzută de lege, care să aibă atestatul de liberă practică obtinut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, conform art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005; - raportul psihologic întocmit în urma primei testări este absolut identic cu raportul întocmit de cei trei psihologi în urma reexaminării psihologice; - principiile transparenței și egalității nu au mai fost respectate în etapa testării psihologice; - rezultatele testării psihologice nu au fost, în fapt, concretizate într-un raport, care să cuprindă profilul său psihologic, precum și calificativul “Admis” sau ”Respins”, la data ședințelor Plenului și ale secțiilor CSM în care urma să se decidă rezultatul concursului; - cuprinsul rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică a reclamantului ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea acestora; - reclamantul a promovat proba interviului, susținut în fața unor oameni de o înaltă ținută profesională și morală, fiind imposibil ca, în situația în care acesta ar fi prezentat deficiențele expuse de psihologi în urma testării psihologice, acestea să fi trecut neobservate de către toți cei cinci membri ai comisiei de examinare din cadrul probei interviului. Excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 a fost motivată cu argumentul că examinarea și reexaminarea psihologică sunt nelegale raportat la neconcordanța care există între dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, și prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte. Cu privire la excepția de nelegalitate a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012, s-a arătat că această hotărâre contravine dispozițiilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care reglementează comisiile ce se impun a fi înființate pentru desfășurarea concursului, prin faptul că cele două comisii, de examinare și reexaminare psihologică, nu sunt prevăzute de acest text de lege (care are o forță juridică superioară). Mai mult, aceste două comisii nu au fost numite de CSM la propunerea Institututlui Național al Magistraturii, astfel cum prevede în mod expres art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Totodată, în privința acestor comisii, nu au fost respectate nici termenele prevăzute de art. 9 din regulament, privind numirea membrilor comisiei și data transmiterii propunerilor Consiliului Științific al INM. Reclamantul a mai învederat că hotărârea Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică contravine și dispozitiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/22005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, prin faptul că în componența comisiilor au fost desemnați psihologi atestați în psihologia muncii și organizațională, care nu au competența și specializarea cerute imperativ de lege. Hotărârea Plenului CSM nr. 562/2010 a fost criticată pentru faptul că a stabilit o specializare unică pentru psihologii încadrați la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii și al curților de apel, necesară în îndeplinirea atribuțiilor din fișa postului, în domeniul de competență “psihologia muncii și organizațională”, aspect ce contravine dispozițiilor art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, care prevăd că obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2212 din data de 1 iulie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I. și, în consecință, a dispus următoarele: - a admis excepțiile de nelegalitate și a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 și a hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012 și a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010; - a constatat nelegalitatea examinării și a reexaminării psihologice a reclamantului, efectuate în cadrul concursului de admitere în magistratură, organizat in perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012, și a dispus anularea rapoartelor de examinare și reexaminare psihologică întocmite în acest sens; - a dispus anularea hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 prin care s-a constatat ca reclamantul nu îndeplinește condiția de a fi apt din punct de vedere psihologic și a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012; - a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că reclamantul îndeplinește condiția de admitere în magistratură prevăzută de art. 14 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul că acesta este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat; - a dispus obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să procedeze la înscrierea reclamantului pe lista definitivă a candidaților declarați admiși la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada 26 iunie – 10 octombrie 2012; - a dispus obligarea pârâtului să propună Președintelui României numirea reclamantului în funcția de procuror; - a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 2.104,3 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu achitat pentru efectuarea punctului de vedere de către personalitățile și specialiștii în domeniul psihologiei. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală și netemeinică, fiind corolarul exercitării dreptului de apreciere al autorității publice emis cu exces de putere în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004. A stabilit că excepțiile de nelegalitate invocate în cauză sunt admisibile, având ca obiect acte administrative unilaterale cu caracter individual, și nu normativ, și raportat la dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A apreciat Curtea că examinarea și reexaminarea psihologica a reclamantului s-au desfășurat în baza unei proceduri nelegale având în vedere neconcordanța care exista între dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012, pe de o parte, și prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, pe de altă parte, în condițiile în care, în esență: - prevederile art. 26 din Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 05 aprilie 2012 reglementează două comisii, de examinare și reexaminare psihologică, care nu sunt prevăzute de Legea nr. 303/2004 și nu sunt numite la propunerea Institutului Național al Magistraturii; - comisiile de admitere verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar nu secțiile CSM. Raportând conținutul hotărârii Plenului CSM nr. 849 din 08 octombrie 2012 privind desemnarea comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, organizat în perioada august - septembrie 2012 la prevederile art. 14 alin. (2) și art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Curtea a reținut, în continuare, că acest act administrativ unilateral cu caracter individual este în discordanță cu prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 care reglementează comisiile ce se constituie în baza legii pentru organizarea și desfășurarea examenului de admitere în magistratură, respectiv comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor, întrucât comisiile înființate prin acest act administrativ nu se regăsesc în enumerarea expresă și limitativă a comisiilor pentru examenul de admitere în magistratură reglementate de prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004. Mai mult, psihologii desemnați pentru evaluarea psihologică a persoanelor înscrise la examenul de admitere în magistratură trebuie să fie deținători ai atestatului de liberă practică obținut prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, ceea ce, în speță, nu a fost cazul. Instanța de fond a apreciat că dispozițiile hotărârii Plenului CSM nr. 562/2010 derogă și contravin prevederilor cuprinse în Legea nr. 213/2004 și în H.G. nr. 788/2005, acte normative cu forță juridică superioară a căror respectare este obligatorie în situația emiterii unui act administrativ privind punerea în aplicare a acestora, întrucât, față de calificarea Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind o instituție cu atribuții în ce privește ordinea publică și siguranța națională, psihologii care desfășoară într-o astfel de instituție unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din Legea nr. 213 din 27 mai 2004, respectiv elaborarea și aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenței, abilităților, aptitudinilor și a altor caracteristici umane, trebuie, în mod obligatoriu, să fie specializați și să obțină atestatul de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională. Curtea a arătat că, în aceste condiții, admiterea excepției de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 562/2010 are drept consecință faptul că psihologii care au participat la examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului, fiind specializați doar în domeniul psihologiei muncii și organizațională, nu aveau competența profesională să efectueze examinarea psihologică a reclamantului, fiind lovită astfel de nulitate întreaga procedură de testare psihologică, precum și hotărârea secției de procurori a CSM, adoptată în baza acesteia. Întrucât hotărârea prin care reclamantul a fost declarat respins la concursul de admitere în magistratură a avut la bază exclusiv rezultatele testării psihologice, organizate în baza unor acte administrative declarate nelegale, anularea actelor și operațiunilor administrative referitoare la examinarea și reexaminarea psihologică a reclamantului atrage pe cale subsecventă și anularea hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012. Curtea a mai arătat că, pe de altă parte, chiar și în situația în care soluția instanței de judecată ar fi fost aceea de respingere a tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate și, pe cale de consecință, menținerea rezultatului examinării și reexaminării psihologice a reclamantului realizat de către autoritatea publică pârâtă, cererea de chemare în judecată ar fi întemeiată, în contextul în care hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012 este nelegală în ceea ce privește constatarea neîndeplinirii de către reclamant a condiției prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea următoarelor argumente: a) Hotărârea s-a întemeiat exclusiv pe rezultatele testării și reexaminării psihologice potrivit cărora, reclamantul nu ar fi îndeplinit condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcției. b) În condițiile în care, testarea și reexaminarea psihologică au fost constatate nelegale de către instanță, potrivit considerentelor reținute anterior, pe cale subsecventă se impune și anularea prevederile contestate din hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, această rămânând fără suport juridic. c) Reclamantul a făcut dovada, cu probatoriile administrate în cauză, că îndeplinește și condiția prevăzută de art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004, aceea de a fi apt, din punct de vedere psihologic, pentru exercitarea funcției de procuror, concluzia unanimă a punctului de vedere exprimat în scris de cele trei personalități și specialiști din domeniul psihologie fiind în sensul că reclamantul este apt din punct de vedere psihologic pentru exercitarea profesiei de magistrat, acesta având un prognostic bun privind integrarea în funcția de magistrate, iar avizul “inapt”, acordat de către psihologii desemnați de CSM, fiind eronat, eroarea fiind determinată de mai mulți factori: vulnerabilitatea bateriei de teste, acestea nefiind adaptate profesiei de magistrat; lipsa de competență și de experiență a psihologilor; necoroborarea datelor obținute din aplicarea testelor scrise. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii Împotriva sentinței civile nr. 2212 din data de 1 iulie 2013 a formulat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-pârât a susținut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că prima instanță în mod eronat a constatat că este întemeiată excepția de nelegalitate a art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 279 din 5 aprilie 2012, întrucât aceste dispoziții regulamentare nu contravin prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Legea stabilește doar cadrul general de desfășurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel ce detaliază întreaga procedură, stabilind modalitatea de desfășurare a testării psihologice și a reexaminării psihologice. S-a mai arătat că este, de altfel, atributul exclusiv al CSM în a lua măsurile care se impun privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, iar dispozițiile Legii nr. 303/2004 au fost deplin respectate. 3.2. Cu referire la excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată competența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, recurentul CSM a susținut că instanța de fond, în mod eronat a admis-o întrucât aceasta nu este un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, având natura unui act pregătitor, fără a crea o situație juridică nouă, premergător emiterii actului administrativ, reprezentat de hotărârea de validare a rezultatelor concursului. În opinia recurentului această excepție se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă. 3.3. Cu privire la excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 562/2010 a Plenului CSM, prin care s-a dispus, inter alia, organizarea activității de psihologie doar pentru posturile de psiholog existente la nivelul CSM și al curților de apel, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 213/2004, în mod eronat a reținut instanța de fond că au fost încălcate dispozițiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, care nu sunt practic incidente în speță, CSM nefiind o „instituție cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale”. 3.4. Cu referire la fondul cauzei, în contextul unor succinte considerațiuni privitoare la contextul factual, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a susținut următoarele: - instanța de fond și-a motivat hotărârea pe susținerea potrivit căreia psihologii care au efectuat examinarea psihologică nu aveau calificarea necesară pentru a efectua activitatea, nu dețineau atestatul în domeniul de competență „psihologie aplicată în domeniul securității naționale”, ceea ce însă nu poate fi reținut pentru că CSM nu este instituție cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale; - în mod eronat a fost administrată proba cu expertiza prin care s-a realizat reexaminarea psihologică a reclamantului-intimat de un expert desemnat de instanță câtă vreme demersul judiciar, deși trebuia să vizeze numai vicii de procedură privind desfășurarea concursului, a avut în vedere chiar rezultatele respective; - nici CSM și nici alte organe s-au instituții nu au competența de a cenzura calificativul definitiv acordat de comisia de examinare psihologică, această examinare desfășurându-se după o procedură reglementată de norme speciale în materie; - o examinare extrajudiciară, în afara concursului nu este nici oportună și nici nu are relevanță pentru un proces de selecție de personal, instanța de judecată neputându-se substitui comisiilor de examinare psihologică; - instanța de judecată nu avea nici competența de a verifica modul în care psihologii interpretează rezultatele testărilor psihologice. 4. Apărările intimatul-reclamant Intimatul M.I. a formulat întâmpinare față de motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât CSM solicitând respingerea căii de atac exercitate atât cu privire la excepțiile de nelegalitate cât și asupra fondului cauzei. În esență, prin argumentele pe larg înfățișate în cuprinsul întâmpinării, reclamantul intimat a susținut netemeinicia criticilor și motivelor de recurs, solicitând menținerea hotărârii atacate, apreciată ca fiind corectă și dată pe baza unei judicioase aprecieri a probelor administrate dar și a prevederilor legale aplicabile. 5. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la apărările intimatului-reclamant, dar și față de cadrul normativ aplicabil, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul promovat de recurentul-pârât este fondat numai sub aspectul soluției adoptate cu privire la excepțiile de nelegalitate invocate în cauză, nu și în ceea ce privește soluția dată fondului cauzei, în considerarea celor în continuare arătate. Expunerea rezumativă, de mai sus, a considerentelor hotărârii atacate înfățișează, deopotrivă, circumstanțele concrete ale cauzei ca și argumentele judecătorului fondului pentru soluțiile adoptate, amplu și coerent formulate, astfel că în contextul analizării criticilor recurentului-pârât nu se impune reluarea acestora. 5.1. Analizând, așadar, punctual motivele de recurs cu soluționarea cărora a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului vizând modalitatea de soluționare, prin sentința atacată, a celor 3 excepții de nelegalitate invocate de reclamantul intimat. O primă excepție de nelegalitate a vizat dispozițiile art. 6 alin. (1) pct. 2, art. 26 și art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012. Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate susținerile recurentului-pârât pe acest aspect. Dispozițiile regulamentare a căror nelegalitate a fost invocată se impun a fi raportate nu doar la prevederile art. 15 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, potrivit cu care „comisia de admitere, comisia de elaborare a subiectelor și comisia de soluționare a contestațiilor sunt numite prin hotărâre a CSM, la propunerea Institutul Național al Magistraturii. Verificarea dosarelor candidaților și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (2) se realizează de Comisia de admitere”, ci și la prevederile art. 33 alin. (2 1 ) și art. 15 alin. (8) din același act normativ. Potrivit acestor texte de lege „Verificarea îndeplinirii condiției bunei reputații și a condiției de a fi apt din punct de vedere medical și psihologic pentru exercitarea funcției se realizează după afișarea rezultatelor definitive ale concursului”. În fine, aspectele de critică preluate și de prima instanță, vizând modalitatea de reglementare a funcționării comisiilor, pe calea regulamentului nu sunt susținute, prin raportare la prevederile art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificări, potrivit cu care CSM are atributul exclusiv de a aproba prin hotărâre ce se publică în M. Of. al României, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură. Legea stabilește, în mod firesc, doar cadrul general de desfășurare a concursului de admitere în magistratură, regulamentul fiind cel care trebuie să detalieze întreaga procedură vizând modalitatea de desfășurare a testării psihologice și a reexaminării psihologice. În concluzie, se apreciază de către instanța de control judiciar că nu se poate reține nelegalitatea, pe calea excepției de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată, dispozițiile arătate din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 279 din 5 aprilie 2012. 5.2. Înalta reține că întemeiate sunt și criticile recurentului-pârât vizând soluția primei instanțe asupra celei de a doua excepții de nelegalitate invocată de reclamantul intimat, cu privire la hotărârea nr. 849 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM prin care a fost aprobată componența comisiilor de psihologi pentru testarea psihologică, respectiv reexaminarea psihologică a candidaților la concursul de admitere în magistratură, sesiunea 24 iunie-10 octombrie 2012. În esență, prima instanță a reținut nelegalitatea acestei hotărâri de plen în raport de prevederile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică. Conform acestor prevederi, obținerea atestatului de liberă practică prin procedurile specifice Comisiei de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională este obligatorie pentru: a) psihologii care desfășoară unele sau toate activitățile prevăzute la art. 5 din lege în ministerele și instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale. Susținerile reclamantului sunt fără legătură cu cauza, pentru că aceste prevederi nu se referă la justiție și nici la sistemul judiciar în sine, ci la domeniile strict nominalizate în text. Sub acest aspect, Înalta Curte a constatat că noțiunea instituțională de ordine publică, în sensul textului citat, este diferită de definiția conceptuală a ordinii publice din doctrina constituțională. Prin urmare, se constată că în cauză nu sunt aplicabile normele la care face referire reclamantul și ca atare nu poate fi admisă excepția de nelegalitate, urmând a fi înlăturate toate susținerile cu privire la acest aspect. Primind criticile recurentului și pe acest aspect, Înalta Curte reține așadar netemeinicia și cu privire la această excepție de nelegalitate invocată în fața instanței de fond. 5.3. În fine, cu privire la cea de-a treia excepție de nelegalitate, vizând hotărârea nr. 562/2010 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a dispus organizarea activității de psihologie doar la nivelul CSM și al curților de apel, în sensul încadrării celor ce dețin o specializare unică în domeniul de competență „psihologia muncii și organizațională” pentru aceleași considerente sus expuse (pct. 5.2.), Înalta Curte reține, în acord și cu argumentele recurentului-pârât, că se impunea respingerea excepției invocate. Dispozițiile art. 24 lit. a) din H.G. nr. 788/2005 nu sunt incidente, întrucât CSM și instanțele judecătorești nu sunt instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, ci reprezentante ale autorității judecătorești, în sensul avut în vedere în respectiva reglementare. Conchizând pe aceste aspecte, Înalta Curte, reținând temeinicia criticilor recurentului-pârât, va modifica corespunzător sentința atacată, urmare admiterii recursului, în sensul că vor fi respinse ca neîntemeiate cele 3 excepții de nelegalitate invocate de reclamantul-intimat, pentru argumentele înfățișate. 5.4. Cu referire la fondul cauzei, Înalta Curte constată însă netemeinicia criticilor înfățișate de recurentul-pârât. În acord cu soluția adoptată de prima instanță, pe fondul cauzei, și reafirmând totodată justețea argumentației înfățișate din perspectiva analizată și de judecătorul fondului, în sensul că admisibilitatea și temeinicia acțiunii reclamantului sunt probate și pot fi demonstrate chiar în ipoteza respingerii tuturor excepțiilor de nelegalitate invocate de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată, față de circumstanțele concrete ale cauzei, raportat la întreg probatoriul administrat, nelegalitatea procedurii de examinare și reexaminare psihologică a reclamantului. Aceasta antrenează astfel și nelegalitatea hotărârii secției pentru procurori a CSM nr. 416 din 15 noiembrie 2012, în ceea ce-l privește pe reclamantul-intimat. Critica esențială a recurentului-pârât, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei a vizat, în esență, împrejurarea că prima instanță în mod nepermis ar fi cenzurat calificativul acordat de comisia de examinare psihologică, substituindu-se acesteia ceea ce nu este îngăduit nici autorității pârâte dar nici celei judecătorești. În aceeași ordine de idei a fost criticată și admiterea probei cu expertiza psihologică, apreciindu-se că nu se pune problema încălcării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a argumentat judecătorul fondului. Astfel de afirmații și critici nu sunt însă corecte și nu pot fi primite. Înalta Curte, în acord și cu jurisprudența sa anterioară în materie și desigur cu respectarea jurisprudenței CEDO, la care a făcut ample referiri și judecătorul fondului, arată că atunci când litigiul privește verificarea legalității procedurii în fața unei comisii de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru o activitate profesională, aspectele care pot fi cenzurate pe cale jurisdicțională sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Înalta Curte apreciază că instanța de fond, contrar celor arătate de recurent, a realizat o analiză a actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor sus arătate indicate. Astfel, în mod efectiv, instanța de fond nu a cenzurat evaluarea psihologică și nici nu s-a substituit comisiilor de specialitate, demonstrând însă, prin analiza probatoriului administrat, insuficienta motivare a rapoartelor de examinare psihologică și respectiv arbitrariul, derivând din lipsa de transparență, de deplină credibilitate și de egalitate în ceea ce privește examinarea la care a fost supus reclamantul. În acest sens, elocvente sunt și în opinia Înaltei Curți aspectele probate în cauză prin înscrisurile depuse la dosar necontestate de altfel nici de recurent, în sensul că raportul psihologic întocmit reclamantului în urma primei testări este absolut identic cu cel întocmit în urma reexaminării psihologice, chiar și în ceea ce privește semnele de punctuație. Mai mult, cele două rapoarte întocmite în cazul reclamantului intimat sunt absolut identice cu cele ale unui alt candidat (P.C.) de asemenea respins în acel an (dar admis la același tip de testare în anul următor), fiind astfel rezonabilă aprecierea în sensul folosirii sistemului copy-paste, în condițiile în care s-au dat răspunsuri la aproximativ 1000 de întrebări și enunțuri, cu mai multe variante de răspuns. Mai mult, aspectele ce țin de deplina veridicitate, legitim invocate, în condițiile în care rapoartele de examinare și reexaminare psihologică a reclamantului cuprind exclusiv aspecte negative de personalitate, fără nicio referire la trecutul profesional al acestuia, au fost judicios valorificate de prima instanță, în contextul probatoriului administrat cu expertiza de specialitate, fără însă a se realiza o substituire de competențe, astfel cum a susținut recurentul. Prin urmare, Înalta Curte apreciază, în contextul factual al cauzei și raportat la toate circumstanțele demonstrate prin probatoriul în mod legal administrat și amplu analizat, că arbitrariul, în mod rezonabil dedus în legătură cu procedura de examinare psihologică la care a fost supus reclamantul-intimat este aspectul de nelegalitate ce viciază procedura în ceea ce-l privește, care în mod direct atrage și nelegalitatea actului ce s-a fundamentat pe o atare examinare. În contextul analizării prezentului recurs și reevaluând întregul material probator al cauzei dar și cadrul normativ aplicabil, Înalta Curte reamintește principiile dezvoltate în jurisprudența comunitară incidente în cauză, potrivit cu care, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat și de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită fiind considerată ca echivalentă cu lipsa motivării. Mai mult, privită în mod evident ca o garanție împotriva arbitrariului, motivarea se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective, cum este și cazul în speță, astfel că reglementarea în detaliu, mai cu seamă în ceea ce-i privește pe candidații declarați respinși, a formei și/sau conținutului unui atare raport, poate fi avută în vedere, de lege ferenda, de către autoritatea recurentă. Concluzionând, Înalta Curte urmează ca în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. să admită recursul și să modifice hotărârea atacată numai în parte, respectiv numai în ceea ce privește excepțiile de nelegalitate, urmând a fi păstrate toate celelalte dispoziții privitoare la fondul cauzei.