ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2013, reclamantul L.M.I. a chemat în judecată pârâtul C.S.M. solicitând anularea parțiala a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1090 din 28 noiembrie 2012, cu privire la suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratura din 21 noiembrie 2010 cu 4 posturi de procuror și obligarea acestuia la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 cu 5 posturi de procuror.

De asemenea, a solicitat obligarea C.S.M. la emiterea unei hotărâri prin care să dispună continuarea procedurii în vederea ocupării postului de procuror rămas neocupat in urma desfășurării concursului de admitere in magistratura din 21 noiembrie 2010 și admiterea cererii reclamantului de valorificare a rezultatului obținut la concurs, în sensul repartizării sale pe un post vacant de procuror. În motivarea acțiunii a arătat că la 21 noiembrie 2010 a susținut concursul de admitere in magistratura, organizat de către C.S.M. pentru ocuparea unui număr de 60 posturi de judecător la judecătorii si 50 posturi de procuror la parchetele de pe lângă judecătorii, optând pentru funcția de judecător prin cererea de înscriere si nu a fost declarat admis cu media 7,25.

De asemenea, s-a mai arătat că prin Hotărârea nr. 1156 din 16 decembrie 2010, Plenul C.S.M. a validat rezultatele concursului și a suplimentat limita posturilor scoase la concurs cu 2 posturi de judecător, iar ulterior, prin Hotărâri succesive, Plenul C.S.M. a dispus continuarea procedurii de ocupare a posturilor ramase neocupate de candidații care au obținut media imediat următoare cu cea a ultimului candidat declarat admis si suplimentarea numărului de posturi având in vedere numărul candidaților cu aceeași medie, respectiv prin Hotărârea nr. 89 din 3 martie 2011, prin Hotărârea nr. 203 din 7 aprilie 2011 și prin Hotărârea nr. 312 din 9 mai 2011. Prin Hotărârea nr. 1090 din 28 noiembrie 2012, Plenul C.S.M.

a constatat ca Hotărârea nr. 487 din 21 iulie 2011 ce se refera la un număr de 5 candidați care au obținut la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 aceeași medie, respectiv media 7,30, a fost anulata prin sentința civilă nr. 31 din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4354 din 25 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că a fost obligat să continue procedura în vederea ocupării postului de procuror rămas neocupat și să facă aplicarea art. 22 5 alin. (2) teza II din Regulament, în sensul suplimentării numărului de posturi având în vedere numărul candidaților cu aceeași medie. Totodată, prin Hotărârea nr. 1090 din 28 noiembrie 2012, Plenul C.S.M.

a constatat ca postul de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș care s-a alocat concursului de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 prin Hotărârea nr. 312 din 9 mai 2011 a fost intre timp ocupat printr-un alt concurs, s-a constatat, de asemenea că unul dintre cei 5 candidați cu media 7,30, nu și-a valorificat rezultatul obținut la concurs și, în vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 31 din 19 ianuarie 2012 continuarea procedurii in vederea ocupării postului de procuror rămas neocupat ca urmare a renunțării unui candidat la valorificarea rezultatului de către candidații care au optat pentru ocuparea unui post de judecător și care au obținut media 7,30, precum și suplimentarea posturilor cu 4 posturi de procuror.

A susținut reclamantul a susținut că hotărârea contestată este nelegală, întrucât Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 487/2011, anulată irevocabil de instanța de judecată, se referă la un număr de 5 candidați care au obținut la concurs aceeași medie, respectiv 7,30 și in mod nelegal s-a dispus suplimentarea doar a 4 posturi de procuror, în loc de 5. S-a considerat prin acțiune că indiferent de motivul pentru care un candidat renunță la postul de procuror, efectul renunțării este același, respectiv, postul de procuror rămâne neocupat, putând fi ocupat de candidatul care a obținut media următoare. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere a invocat disp.

art. 23 alin. (3) și (4) din Regulament susținând că în speță nu este finalizată procedura concursului de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010, întrucât unul dintre cele 5 posturi de procuror a rămas neocupat ca urmare a faptului ca unul dintre candidații cu media 7,30 (M.A.) nu și-a valorificat rezultatul obținut la concurs, iar Regulamentul, prin dispozițiile art. 23 alin. (3) si (4), permite ocuparea acestuia de către candidatul care a obținut media imediat următoare cu cea a ultimului candidat declarat admis, respectiv de către reclamant cu media 7,25. A considerat că are dreptul sa beneficieze de un tratament egal cu cel avut de candidații la care s-au referit Hotărârile anterioare.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că hotărârea de punere în executare a unei sentințe irevocabile, prin care au fost efectuate anumite operațiuni administrative, nu este un act administrativ în sensul legii, ci un act de executare. Prin Sentința nr. 1277 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L.M.I., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, hotărârea contestată de reclamant fiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Astfel, chiar dacă această hotărâre a fost dată ca urmare a cererii de punere în executare a unei sentințe irevocabile, ea reprezintă un act emis de autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, care produce efecte juridice, iar reclamantul, deși nu a fost parte în litigiul soluționat prin sentința pusă în executare, are calitatea de persoană vătămată, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, considerându-se titularul interesului legitim de a accede în funcția de procuror ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură, interes vătămat prin modul în care pârâtul a pus în executare sentința Curții de Apel Galați.

Pe fondul cauzei, Curtea de apel a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, în mod eronat susținând reclamantul că punerea în executare a sentinței civile nr. 31/ F din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați impunea suplimentarea numărului de posturi cu 5 posturi de procuror.

În acest sens, instanța a avut în vedere suplimentarea numărului de posturi pentru a da posibilitatea acestor candidați, din care 4 reclamanți în Dosarul nr. 1473/44/2011 al Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, care au obținut media 7,30 să-și valorifice rezultatul obținut la concurs, pentru a fi declarați admiși pentru ocuparea unui post de procuror, iar în condițiile în care, până la data pronunțării sentinței 19 ianuarie 2012, unul dintre cei 5 candidați a fost admis la un alt concurs, punerea în executare a sentinței presupunea suplimentarea numărului de posturi cu 4. A considerat judecătorul fondului că reclamantul nu a fost vătămat prin hotărârea contestată din moment ce media obținută la concurs a fost 7,25, mai mică decât media reclamanților din Dosarul nr. 1473/44/2011 al Curții de Apel Galați, sentința pronunțată în acest dosar vizând suplimentarea posturilor pentru candidații care au obținut media 7,30, caracterul discriminatoriu al hotărârii vizându-i doar pe aceștia.

S-a mai arătat că dispozițiile art. 23 alin. (3) din Regulament nu îi sunt aplicabile reclamantului din moment ce punerea în executare a sentinței nu are drept consecință rămânerea unui post de procuror neocupat, numărul de posturi pe care pârâtul trebuia să-l aloce suplimentar concursului din 21 noiembrie 2010 fiind 4, în raport de numărul candidaților cu media 7,30 care au solicitat instanței anularea hotărârii prin care li s-a respins cererea de valorificare a rezultatului obținut la concurs. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul L.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., recurentul - reclamant a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a apreciat că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1090 din 28 noiembrie 2012 respectă dispozitivul sentinței civile nr. 31 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Ape Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4354 din 25 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În acest sens, recurentul a susținut că prin dispozitivul sentinței s-a clarificat problema aplicării dispozițiilor art. 22 5 alin. (2) teza a II-a și art. 23 alin. (3) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, în situația în care unii candidați au renunțat la valorificarea rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură, în sensul suplimentării numărului de posturi, având în vedere numărul candidaților cu aceeași medie.

Pe cale de consecință, susține recurentul că Plenul C.S.M. era obligat ca prin art. 2 din Hotărârea nr. 1090 din 28 noiembrie 2012 să suplimenteze posturile scoase la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 cu un număr de 5 posturi de procuror, întrucât exista un număr de 5 candidați care au obținut aceeași medie, respectiv 7,30 și nu 4 posturi de procuror, astfel că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță că Hotărârea nr. 1090 din 28 noiembrie 2012 respectă întocmai dispozițiile sentinței mai sus menționate.

Consideră recurentul că, prima instanță nu a ținut cont de împrejurarea că, indiferent de motivul pentru care un candidat a renunțat la postul de procuror pe care poate să-l ocupe ca urmare a valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură, efectul renunțării este același, respectiv postul rămâne neocupat și se impune ocuparea acestuia, de candidatul care a obținut media următoare, conform art. 23 alin. (3) și (4) din Regulament, în speță de către recurent care a obținut media 7,25. Totodată, recurentul a apreciat că prima instanță a ignorat dreptul său la tratament egal cu cel aplicat candidaților care în prezent sunt procurori, în urma renunțării de către unui dintre candidați la valorificarea rezultatelor obținute la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010, invocând în acest sens dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Contrar celor susținute de recurentul-reclamant instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incident niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 sau art. 304 1 C. proc. civ. Obiectul cererii reclamantului l-a constituit anularea parțială a Hotărârii Plenului C.S.M.

nr. 1090 din 28 noiembrie 2012 cu privire la suplimentarea posturilor scoase la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2012 cu 4 posturi de procuror și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună suplimentarea posturilor scoase la concurs cu 5 posturi de procuror și să dispună continuarea procedurii în vederea ocupării concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 și să fie admisă cererea de valorificare a rezultatului obținut la concurs, în sensul repartizării pe un post vacant de procuror. Prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1090 din 28 noiembrie 2012, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 31/ F din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4354 din 25 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus continuarea procedurii de valorificare a rezultatelor obținute la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010 pentru 4 din cei 5 candidați care au optat pentru ocuparea unui post de judecător prin cererea de înscriere, dar îndeplinesc condiția prevăzută de art. 22 5 din Regulamentul de concurs, respectiv au obținut nota 7,30.

Suplimentarea cu 4 posturi în loc de 5 s-a datorat faptului că unul dintre cei cinci candidați care a obținut media 7,30 a fost admis la un concurs ulterior de admitere în magistratură din 13 noiembrie 2011, fiind numit în funcția de procuror prin Hotărârea nr. 1090 din 28 noiembrie 2012. Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul de concurs candidații care nu au fost declarați admiși pentru funcția pentru care au concurat, dar îndeplinesc condițiile de medie prevăzute la art. 22 5 alin. (1) (cel puțin media 7) pot opta pentru posturile neocupate în urma desfășurării concursului, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că aceste prevederi nu îi sunt aplicabile recurentului-reclamant întrucât punerea în executare a sentinței civile nr. 31/ F din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, nu a avut drept consecință rămânerea unui post de procuror neocupat.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant privind încălcarea principiului egalității în drepturi cu cel aplicat candidaților care au fost numiți procurori în urma renunțării de către alți candidați la valorificarea rezultatelor obținute la concursul de admitere în magistratură din 21 noiembrie 2010, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate având în vedere că acesta nu s-a aflat într-o situație similară cu candidații care au obținut media 7,30, fapt care rezultă din cele mai sus arătate. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale anterior indicate, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.M.I. împotriva sentinței nr. 1277 din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2014.