ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5025/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 247 din 28 aprilie 2011, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii, a respins cererea formulată de P.I.L. de

valorificare a rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură din

data de 21 noiembrie 2010, în sensul continuării procedurii de concurs și repartizării

sale pe un post vacant de judecător.

În motivarea hotărârii,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că P.I.L. a participat la

concursul de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010, optând la momentul

înscrierii pentru ocuparea unui post de judecător, și a obținut media 7,15, fiind

declarată respinsă, întrucât ultima medie pentru a fi declarat admis în vederea

ocupării funcției de judecător a fost 7,45.

Prin hotărârea nr. 1156

din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus validarea

rezultatelor finale ale concursului și suplimentarea posturilor scoase la concurs

pentru candidații care au obținut aceeași medie cu cea a ultimului candidat declarat

admis, respectiv cu doua posturi de judecător și patru posturi de procuror.

Ulterior, ca urmare a

constatării neîndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 22 din Regulamentul

de concurs, prin hotărârea nr. 89 din 03 martie 2011, Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii, a dispus suplimentarea numărului de posturi scoase la concurs,

cu patru posturi de judecător și cinci posturi de procuror, iar, prin hotărârea

nr. 203 din 7 aprilie 2011, a dispus o a doua suplimentare, cu patru posturi de

procuror. Astfel, ultima medie a candidaților admiși pentru funcția de judecător

a fost 7,40, iar a candidaților admiși pentru funcția de procuror, 7,00.

Faptul că P.I.L. a obținut

media peste 7,00, respectiv media 7,15, nu-i conferă acesteia dreptul de a ocupa

de plano un post de judecător și nu se poate constata o încălcare a principiului

egalității de tratament între petentă și candidații care au obținut media 7,40,

deoarece situațiile nu sunt identice, din moment ce diferențierea între candidați

se face în funcție de media obținută la concurs și posturile scoase la concurs.

Totodată, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii a reținut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3)

din Regulamentul de concurs, se poate proceda la valorificarea rezultatului obținut

la concursul de admitere în magistratură numai în cazul în care locurile scoase

la concurs au rămas neocupate, situație care, în cazul de față, nu subzistă, având

în vedere că toate posturile de judecător scoase la concursul de admitere în magistratură,

inclusiv cele în urma suplimentărilor dispuse de Plen, au fost ocupate și nu există

temei legal pentru a se proceda la ocuparea unui post de judecător, altul decât

cele care au fost scoase la concurs.

Împotriva hotărârii

nr. 247 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat

recurs P.I.L., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

În temeiul art. 159

1

coroborat cu art. 137 din C. proc. civ., verificându-și competența, Înalta Curte

constată că aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal competența de soluționare în fond a cauzei, fiind întemeiată excepția

necompetenței invocată de intimat prin întâmpinare, pentru considerentele arătate

în continuare:

Conform dispozițiilor

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

republicată,

cu modificările

și completările ulterioare:

„

(7)

Hotărârile

prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în

termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

”.

Alin. (5) al art. 29 din

aceeași Lege se referă la hotărârile privind cariera și drepturile judecătorilor

și procurorilor, rezultând, astfel, că numai aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs

la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în cauză, hotărârea

recurată nu face parte din categoria hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor,

fiind o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri formulate de o persoană

care nu este nici judecător și nici procuror, ci care tinde să dobândească această

calitate în procedura valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere

în magistratură

din

data de 21 noiembrie 2010.

Pe cale de consecință,

instanța constată că hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

ce formează obiectul cauzei este un act administrativ cu caracter individual, în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis de o

autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a cauzei aparține Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 159

1

și art. 137 coroborat cu art. 158

alin. (1) și (3) din C. proc. civ. cu referire la art. 29 alin. (5) și alin. (7)

din Legea nr. 317/2004, republicată,

cu modificările și completările ulterioare

, și ale art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare

, Înalta Curte va declina

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei privind

pe reclamanta P.I.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2011.