ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5025/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 247 din 28 aprilie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a respins cererea formulată de P.I.L. de valorificare a rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010, în sensul continuării procedurii de concurs și repartizării sale pe un post vacant de judecător. În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că P.I.L. a participat la concursul de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010, optând la momentul înscrierii pentru ocuparea unui post de judecător, și a obținut media 7,15, fiind declarată respinsă, întrucât ultima medie pentru a fi declarat admis în vederea ocupării funcției de judecător a fost 7,45.

Prin hotărârea nr. 1156 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus validarea rezultatelor finale ale concursului și suplimentarea posturilor scoase la concurs pentru candidații care au obținut aceeași medie cu cea a ultimului candidat declarat admis, respectiv cu doua posturi de judecător și patru posturi de procuror. Ulterior, ca urmare a constatării neîndeplinirii condițiilor legale prevăzute de art. 22 din Regulamentul de concurs, prin hotărârea nr. 89 din 03 martie 2011, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dispus suplimentarea numărului de posturi scoase la concurs, cu patru posturi de judecător și cinci posturi de procuror, iar, prin hotărârea nr. 203 din 7 aprilie 2011, a dispus o a doua suplimentare, cu patru posturi de procuror.

Astfel, ultima medie a candidaților admiși pentru funcția de judecător a fost 7,40, iar a candidaților admiși pentru funcția de procuror, 7,00. Faptul că P.I.L. a obținut media peste 7,00, respectiv media 7,15, nu-i conferă acesteia dreptul de a ocupa de plano un post de judecător și nu se poate constata o încălcare a principiului egalității de tratament între petentă și candidații care au obținut media 7,40, deoarece situațiile nu sunt identice, din moment ce diferențierea între candidați se face în funcție de media obținută la concurs și posturile scoase la concurs.

Totodată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul de concurs, se poate proceda la valorificarea rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură numai în cazul în care locurile scoase la concurs au rămas neocupate, situație care, în cazul de față, nu subzistă, având în vedere că toate posturile de judecător scoase la concursul de admitere în magistratură, inclusiv cele în urma suplimentărilor dispuse de Plen, au fost ocupate și nu există temei legal pentru a se proceda la ocuparea unui post de judecător, altul decât cele care au fost scoase la concurs. Împotriva hotărârii nr. 247 din 28 aprilie 2011 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs P.I.L., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc.

civ. În temeiul art. 159 1 coroborat cu art. 137 din C. proc.

civ., verificându-și competența, Înalta Curte constată că aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare în fond a cauzei, fiind întemeiată excepția necompetenței invocată de intimat prin întâmpinare, pentru considerentele arătate în continuare: Conform dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare: „ (7) Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție ”. Alin. (5) al art. 29 din aceeași Lege se referă la hotărârile privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, rezultând, astfel, că numai aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Or, în cauză, hotărârea recurată nu face parte din categoria hotărârilor privind cariera și drepturile judecătorilor, fiind o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri formulate de o persoană care nu este nici judecător și nici procuror, ci care tinde să dobândească această calitate în procedura valorificării rezultatului obținut la concursul de admitere în magistratură din data de 21 noiembrie 2010. Pe cale de consecință, instanța constată că hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii ce formează obiectul cauzei este un act administrativ cu caracter individual, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, emis de o autoritate publică centrală, astfel că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a cauzei aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 159 1 și art. 137 coroborat cu art. 158 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. cu referire la art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare , și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare , Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.I.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2011.